Mantia Inselaciunii (19)

James Luceno


Proeminenţa sări pe suprafaţa lacului, apoi intră cu burta în apă şi începu să alunece spre centru. Crucişătorul se îndrepta spre una dintre insulele stâncoase, până când prora coborî şi lacul îi reduse impulsul de înaintare. Se opri zgâlţâindu-se în apa agitată, apoi se aplecă pe partea avariată şi începu să se scufunde încetişor.
Cei şapte Jedi şi cei câţiva judiciari de la bord se adunaseră deja la camera de presurizare a inelului de andocare de la tribord. Deschizând forţat trapa, se strecurară în apa rece şi începură să înoate către cea mai apropiată insulă, care se ridica într#un amestec de bolovani neteziţi de apă şi de vânt până la o înălţime de o sută şi ceva de metri.
Ajuns primul la mal, Qui-Gon sări pe uscat, aterizând în picioare pe o fâşie îngustă de plajă stâncoasă. Valurile produse de prăbuşirea crucişătorului se spărgeau de gleznele lui. Îşi folosi mâinile pentru a stoarce nişte apă din părul şi barba lui lungi. Apoi îşi goli cizmele, îşi trase tunica udă de pe piept şi îşi puse roba pe care o ţinuse deasupra valurilor în timp ce înota. Desfăcându-şi sabia de lumină de la centură, activă lama şi o flutură în faţa lui. Satisfăcut că arma nu se stricase, o opri şi o prinse la loc de cureaua lată de piele.
Inspiră adânc, dar nu reuşi să îşi umple plămânii cu oxigen. Aerul de înaltă altitudine era tare; cerul; un bol întors; de cel mai închis albastru, părea să se sprijine de umerii albiţi de zăpadă ai lanţurilor muntoase care mărgineau orizontul. Soarele lui Asmeru era o imensă pată roşie spre vest. Temperatura scădea repede şi, cu siguranţă, până la apus avea să ajungă sub zero grade.
Spre sud, cerul era brăzdat de dârele navelor care coborau în viteză prin puţul gravitaţional al planetei, îndreptându-se, neîndoielnic, spre pista de aterizare. Pentru puţin timp, Qui-Gon se întrebă care dintre ele ar fi putut fi Şoimul-Liliac.
Se întoarse cu spatele la lac şi îşi lăsă privirea să rătăcească peste pietrele lipsite de viaţă. Creată mai degrabă de mâna omului decât de natură, insula era o piramidă, cu ruinele structurilor antice aşezate pe ea.
De ambele părţi ale lui Qui-Gon, Jedi şi judiciari începeau să iasă din lac, tunicile şi uniformele lor îmbibate de apă îngreunându-i. Urmând exemplul lui Qui#Gon, Obi#Wan sări din apă, aterizând pe o piatră mai mică. Vergere pluti ca o pasăre acvatică până când ajunse la plaja pietroasă, apoi se folosi de puternicele ei picioare invers articulate pentru a se catapulta pe mal. Palmele uriaşe ale lui Saesee Tiin tăiau valurile ca nişte lopeţi. Yaddle stătea pe umerii laţi ai lui Ki-Adi-Mundi, cu braţele ei scurte încolăcite în jurul lungului său cap şi cu coada ei de păr brun-auriu lipită de craniul verde. În apropiere, Depa Billaba păşi graţios pe plajă, ca şi cum ar fi ieşit dintr-o baie caldă.
La trei sute de metri depărtare, carena Proeminenţei se vedea încă deasupra luciului apei. Bule uriaşe de aer ieşeau la suprafaţă şi se spărgeau zgomotos.
Cu toţii erau un pic ameţiţi. Având un braţ rupt, pilotul crucişătorului era cel mai rănit. Suferind vizibil, se târî spre Qui-Gon, ajungând la el fără suflare.
— Am crezut că ne putem elibera, spuse ea, cerându-şi iertare.
— Nu#ţi condamna acţiunile încă, răspunse Qui#Gon. Nimic nu se petrece la întâmplare.
Pilotul dădu din cap şi se uită la Sasee Tiin.
— Casa Vandron ne#a trădat.
Iktotchiul îşi încrucişă braţele pe pieptul masiv.
— Aceasta are mică însemnătate în situaţia noastră de faţă.
Îi aruncă o privire lui Yaddle.
— Întrebarea este ce facem acum?
— Un răspuns imediat întrebarea cere, răspunse micuţa Jedi, căci alţii la noi vin.
Qui#Gon îi urmări privirea. Câteva nave se apropiau dinspre malul de sud al lacului.
Obi#Wan întinse mâna să îşi desprindă sabia de lumină, însă Qui#Gon îl opri cu o privire.
— Mai e timp pentru asta. Acum trebuie să evaluăm unde ne aflăm.
Obi#Wan se uită în jur.
— Pe o insulă, în mijlocul unui lac, cu adversari care se apropie, maestre.
— Nu tu spuneai că lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par?
Obi#Wan se încruntă.
— Recunosc, am greşit.
Qui#Gon îi puse mâna pe umăr şi făcu semn cu bărbia spre ceilalţi.
— N#are rost să ne transformăm în ţinte sigure.
Folosind Forţa şi luându#i pe judiciari cu ei, Jedi săriră pe bolovani. De sus, aveau un punct de observaţie mai bun de unde să vadă exact cine erau cei care se apropiau. Conduse de repulsoare, navele erau la fel de îngrozitor de complicate ca navele spaţiale ale Casei Vandorn. Unele aveau prore animistice întoarse în sus şi copastii ca nişte coaste; altele aveau pupa înălţată şi complexă, sculptată cu feţe oribile. Toate erau echipate cu arme cu laser.
Flota bestială se opri plutind aproape de insulă, cu armele îndreptate spre mal. Fiecare navă avea un echipaj format din oameni, weequayi, rodieni, bithi, sullustani şi alţii, mulţi dintre ei purtând veşminte grele, mănuşi şi acoperăminte de cap care le ascundeau nasurile şi gurile.
Stând la prora navei conducătoare, un om înalt îşi desfăcu eşarfa colorată care îi masca partea de jos a feţei şi îşi puse mâinile pâlnie la gură.
— Dacă are importanţă, Jedi, aveam de gând să vă oferim o primire mai călduroasă şi, cu siguranţă, mai uscată.
Saesee Tiin, Ki#Adi#Mundi şi Qui#Gon ieşiră la iveală.
— Aceeaşi primire călduroasă pe care aţi oferit#o şi celuilalt crucişător al nostru? întrebă Tiin.
Omul puse barca să se întoarcă spre Tiin.
— Încercând să fugă, celălalt crucişător a lovit câteva mine şi a fost distrus. Nu am avut intenţia să tragem în el.
— Care sunt intenţiile voastre acum? întrebă Ki#Adi#Mundi.
— Mai întâi, să declarăm că suntem dezamăgiţi că Jedi se opun liberului schimb în sistemele îndepărtate alegând să treacă de partea Federaţiei Comerciale.
— Nu au trecut de partea nimănui, zise Tiin cu asprime. Singurul nostru scop este să rezolvăm această criză înainte să se transforme într#un război deschis. Acesta, de asemenea, este scopul Cancelarului Suprem Valorum, care este orice, dar nu duşmanul vostru în această problemă.
— Nu avem nici o legătură cu tentativa de asasinat, strigă cineva dintr#una din celelalte bărci.
Purtătorul de cuvânt al teroriştilor se răsuci mânios către sursa izbucniri, apoi îşi redobândi calmul.
— Dacă Valorum nu este duşmanul nostru, atunci de ce Frontul Nebula a fost exclus de la summitul de pe Eriadu?
— Dacă sunteţi de acord să vă întâlniţi cu domnul Cancelar Suprem, vă va explica motivele.
Omul scutură din cap.
— Nu#i de ajuns. Conferinţa va uni Federaţia Comercială şi Breasla Comercială împotriva noastră. Cerem ca Valorum să anuleze întâlnirea.
— Despre asta e vorba? întrebă Qui#Gon, făcând un gest larg. Vreţi să ne ţineţi ostatici în timp ce vă anunţaţi cererile?
Omul îşi desfăcu mâinile acoperite cu mănuşi.
— Ce şansă avem ca Valorum să ne asculte şi altfel, Jedi?
Tiin răspunse:
— Şi dacă ar refuza să vă asculte Cancelarul Suprem acum?
— Atunci, mâinile lui Valorum vor fi pătate cu sângele acelora dintre voi care vor muri aici, spuse omul după o vreme. Continuă înainte ca vreunul dintre Jedi să poată răspunde. Cu toţii ştim ce talente aveţi. Nu suntem încă destul de disperaţi ca să vă luăm cu forţa. Ştim că probabil puteţi supravieţui pe grămada asta de pietre cât vreţi, chiar şi fără hrană şi apă. Dar asta ne convine şi nouă. Deocamdată, faptul că sunteţi izolaţi aici este tot ce contează. Sperăm, totuşi, să vă vină mintea la cap şi să ne lăsaţi să vă luăm prizonieri şi să vă închidem într#un stil care se potriveşte mai bine cu ceea ce sunteţi obişnuiţi.
Noaptea trecu încet.
Încălzindu#se prin Forţă, Jedi se înghesuiră unii în alţii pe podeaua de piatră a templului ruinat din vârful insulei, cu judiciarii strâns vârâţi între ei. Baghetele luminoase le ofereau lumină atunci când era nevoie, iar tabletele de hrană le ofereau ceva energie. Însă nu exista apă, nici măcar cea din lac, din cauza salinităţii ei extrem de ridicate.
Vergere îşi băgă picioarele sub ea şi se aşeză ca şi cum ar fi clocit. Yaddle se înfăşură în roba ei delicată şi intră uşor într#o stare de transă. Qui#Gon, Obi#Wan, Depa Billaba, Ki#Adi#Mundi şi Saesee Tiin făcură de gardă cu schimbul.
Deşi insula era lipsită de viaţă, Forţa era puternică aici, în prezenţa spiritelor celor din străbuni care o construiseră.
Prin ferestrele trapezoidale ale zidurilor templului, răsăritul arunca umbre roşii lungi în încăpere. Când toţi se treziră, Yaddle şi Depa Billaba trecură direct la treabă.
— Până acum, Coruscantul a aflat deja de situaţia noastră, spuse Billaba. Sunt sigură că domnul Cancelar Suprem nu va amâna întâlnirea la nivel înalt. Dar ar putea trimite mai mulţi judiciari pe Asmeru.
— Un conflict care e sigur, zise Yaddle. Pierdut deja este Eclipticul, probabil cu toţi cei de la bord. Acum, mai multe morţi se întrevăd. O cale mai bună de a rezolva asta există.
Nu era prima dată în cei 476 de ani ai ei când micuţa Jedi fusese luată prizonieră. Conform legendei, ajunsese la rangul de maestru după ce petrecuse mai mult de o sută de ani într#o închisoare subterană de pe Koba.
— Nu se poate ca Frontul Nebula să spere să obţină ceva dacă ne ţine aici, spuse Qui#Gon cu vizibilă suspiciune. Cu siguranţă ştiu că am reuşit să comunicăm cu Coruscantul înainte de a ne fi prăbuşit.
— Poate că nu gândesc aşa, sugeră Ki#Adi#Mundi. Poate că o astfel de strategie nu intră în joc.
Qui#Gon se uită la el.
— Dar intră. Deja am văzut#o în acţiune.
— Lui Cohl asta explică#i, când în cele din urmă te confrunţi cu el, zise Yaddle. Până atunci, să hotărâm dacă să luptăm sau să renunţăm trebuie.
Vergere ciuli urechile mlădioase. Se uită cu subînţeles la Qui#Gon, apoi îşi mută ochii oblici spre intrarea fără uşă care ducea la camera alăturată a templului. Qui#Gon ascultă atent pentru o clipă, apoi el şi Ki#Adi#Mundi se ridicară şi se mişcară în tăcere de fiecare parte a deschizăturii căscate.
Yaddle, Depa şi Vergere începură să discute iar, ca şi cum nu s#ar fi întâmplat nimic. Brusc, Qui#Gon şi Ki#Adi#Mundi se întinseră în intrare, trăgând în lumina slabă a soarelui un umanoid care arăta ca şi cum el, sau poate ea, ar fi ieşit din pământ. Pielea groasă a fiinţei era cu siguranţă rezistentă la vânt, zăpada sau radiaţiile solare de la mare altitudine. Cele patru braţe ale ei şi picioarele goale erau create pentru săpat şi excavat, iar spatele era construit pentru cărat greutăţi.
Ochii, evident capabili să vadă pe întuneric, ieşeau în evidenţă pe o simplă idee de faţă, căreia îi lipseau nasul sau urechile şi care avea o gură abia potrivită pentru vorbire.
Ţinut în strânsoarea celor doi Jedi, bipedul începu să bolborosească agitat într#o limbă necunoscută.
Depa se ridică în picioare.
— Vorbeşte limba negustorilor din Casele din sectorul Senex, spuse ea.
Yaddle dădu din cap.
— Unul dintre aşa#zişii lor sclavi stricaţi este.
Sclavul continua să vorbească, fixându#şi ochii asupra Depei.
Ea ascultă, apoi surâse blând, atingându#l pe umăr.
— Se pare că există o variantă la care nu ne#am gândit, le zise ea celorlalţi. Acesta se oferă să ne ajute să scăpăm.
Qui#Gon îi vorbi sclavului.
— Prin ce metodă?
Depa traduse răspunsul.
— Pe drumul pe care a ajuns el la noi.
Sclavul făcu semn spre încăperea alăturată. Qui#Gon şi Obi#Wan aprinseră două baghete luminoase şi se strecurară prin intrare. Pe zidul din spate al camerei o uşă de piatră de un metru grosime era crăpată.
— Acest loc aţi explorat în timpul nopţii sau nu? întrebă Yaddle din spatele lor.
— Da, maestre, spuse Obi#Wan.
Ea clătină din cap în semn de mustrare.
— Neglijenţi sunteţi.
Sclavul îi spuse ceva Depei.
— Acesta spune că templul şi oraşul sunt legate prin tuneluri subterane. Unele dintre acestea duc la structurile care înconjoară piaţa principală şi platforma de aterizare. Se pare că piaţa este slab păzită şi acesta crede că am putea cuceri cu uşurinţă vânătorii stelari aflaţi acolo.
Yaddle miji puţin ochii.
— În mod clar ceea ce trebuie să facem, zise ea. Mai puţin sigură sunt şansele de a părăsi Asmeru.
Tiin dădu din cap hotărât.
— Amânăm orice hotărâre până când ajungem la această variantă.
Într#un singur şir, intrară pe uşa ascunsă într#un coridor umed şi rece. La capătul unei scări abrupte, încă doi sclavi, aproape identici cu primul, aşteptau. Fumul acru, negru şi uleios se ridica în vălătuci din torţele pe care le purtau.
Tunelul larg de dincolo de trepte era construit din pietre necimentate, dar tăiate cu precizie, dintre care unele erau perfect curbate pentru a forma grinzi arcuite. Mişcările pământului produseseră stricăciuni operei anticilor. Apa lacului picura prin îmbinări odată solide şi se aduna în băltoace pe podeaua de piatră. În câteva locuri, zidurile erau în întregime încrustate cu sare.
Depa continuă să discute cu sclavul în timp ce începură să coboare sub lacul puţin adânc.
— Când Frontul Nebula a sosit prima dată pe Asmeru, i#au rugat pe sclavi să le ofere adăpost şi nu le#au cerut nimic, explică ea. Însă la următoarele veniri – membrii pe care acesta îi numeşte "soldaţi"— i#au forţat pe sclavi să îşi predea casele şi să furnizeze mâncare. Soldaţii sunt la fel de cruzi ca Lorzii Senex şi adesea se înfruntă cu fondatori mai puţin violenţi ai Frontului despre cum ar trebui făcute lucrurile. Din fericire, acum sunt puţini soldaţi comandanţi pe planetă.
— Puţini soldaţi, îi zise Qui#Gon lui Obi#Wan. Ciudat.
— Cum aşa, maestre?
— Unde sunt ei când noi suntem aici?
Tunelul începu să se curbeze în sus şi picuratul încetă, arătând că ajunseseră pe continent. Tuneluri mai mici se ramificau în toate direcţiile şi existau semne vizibile că aceste coridoare erau folosite regulat pentru mersul prin oraşul antic. Suporturi de torţă primitive erau prinse de pereţi şi muchiile pietrelor de la intersecţiile tunelului fuseseră şlefuite de mângâierile nenumărate ale mâinilor.
— Suntem aproape de platforma de aterizare, anunţă Depa încet.
Tunelul central se deschidea într#o cavernă rectangulară mare, cu scări ducând în sus în centrul fiecărui zid. Depa arătă spre cea mai apropiată.
— Asta ne va duce în piramida nordică. Vânătorii stelari sunt parcaţi lângă structura care găzduieşte generatorul undei de tractare.
— E la ceva depărtare, spuse Qui#Gon.
Depa dădu din cap.
— Cele mai multe gărzi sunt staţionate în piramida cu undă tractoare. E sigur că o să întâmpinăm rezistenţă.
Sclavul îi conduse pe scări şi îi îndrumă prin mai multe cămăruţe către un portal masiv care dădea spre piaţă. Puteau fi văzute câteva Formelnvizibile, împreună cu Şoimul#Liliac, odihnindu#se pe trei platforme de aterizare.
Un pic mai departe, câteva gărzi înarmate schimbau observaţii în bazică.
Qui#Gon şi Obi#Wan îi conduseră pe toţi în afară de sclavi în piaţă, cea mai mare parte din aceasta fiind învăluită în umbrele adânci ale dimineţii. Nu erau nici la jumătatea drumului de cel mai apropiat vânător spaţial, când o voce strigă:
— Mă bucur să văd că v#aţi hotărât să veniţi la noi.
Şapte săbii de lumină se aprinseră în grabă, iar Jedi formară un cerc de apărare, cu lamele de energie în poziţie de parare. În centrul cercului, judiciarii se lăsară într#un genunchi, cu pistoalele pregătite.
Omul care le vorbise de pe nava plutitoare ieşi pe un balcon al unei structuri ca un palat care dădea spre piaţă. Apoi, pe toate laturile pieţei, apărură soldaţi ai Frontului Nebula purtând toate felurile de arme cu laser. În spatele teroriştilor se adună o mulţime de sclavi curioşi, dar îngrijoraţi.
— Din nou suntem trădaţi, spuse Ki#Adi#Mundi.
Depa se uită în spate la intrarea în piramidă. Tremurând de o frică primitivă, cei trei sclavi erau împinşi înainte de doi terorişti înarmaţi. 
— Doar pentru că am fost previzibili, zise ea.
— Maestre, cine este duşmanul nostru aici? întrebă încetişor Obi#Wan.
Qui#Gon clătină din cap.
— Mă tot întreb asta de la Dorvalla, Padawan. Toate astea înseamnă mai mult decât ştim noi.
Purtătorul de cuvânt al teroriştilor coborî pe o scară exterioară în piaţă, unde i se alătură un al doilea membru – un bith.
Obi#Wan îi aruncă o privire scurtă lui Qui#Gon.
— Maestre... nu e...
— Taci, Padawan, îl întrerupse Qui#Gon.
Omul şi bithul se opriră când încă erau la ceva distanţă de cercul ameninţător pe care îl formau Jedi.
— Acum avem două variante, începu omul. Fireşte, ne#am putea lupta. În final, probabil că voi aţi ieşi victorioşi. Dar unii dintre ai voştri ar putea muri pe parcurs, iar cei care vor scăpa vor fi obligaţi să ne ucidă pe toţi. Sau... făcu o scurtă pauză... am putea să ne coborâm cu toţii armele.
Qui#Gon se uită la Yaddle şi la Tiin, care dădură scurt din cap şi îşi dezactivară săbiile de lumină. La un semnal din partea purtătorului de cuvânt, teroriştii începură să îşi retragă armele. Qui#Gon şi ceilalţi Jedi făcură la fel, stingând lamele săbiilor, dar păstrând plăselele la îndemână.
— Sunt încântat că am putut ajunge la o înţelegere, spuse omul părând sincer uşurat.
Privirea lui Qui#Gon se plimbă peste teroriştii din faţa lui.
— Unde este căpitanul Cohl? întrebă el după o clipă.
Întrebarea îl luă pe om pe nepregătite.
— Ah, desigur, răspunse el după o clipă. I#ai recunoscut nava.
— Unde e? repetă Qui#Gon.
Omul clătină din cap.
— Îmi pare rău să anunţ că domnul căpitan Cohl nu se mai află printre noi. Cred că s#a retras. Dar să ne întoarcem la problemele actuale, am stabilit un armistiţiu?
— Unul temporar, cel mult, îl avertiză Tiin.
— Câte o înţelegere o dată, zise teroristul, apoi se întoarse către soldaţii care îi mânaseră pe cei trei sclavi în piaţă.
Fără avertisment, pistoalele se descărcară şi sclavii căzură la pământ. Depa se desprinse din cerc şi se grăbi spre ei, lăsându#se într#un genunchi atunci când ajunse la cel care îi scosese din piramidă. Atinse gâtul sclavului, apoi se uită la Yaddle şi clătină îndurerată din cap.
— Asta păţesc trădătorii, striga omul către sclavii care se adunaseră în jurul pieţei.
Qui#Gon avu un schimb rapid de priviri cu Yaddle şi Tiin.
Şapte săbii se reaprinseră.
— Anulăm armistiţiul, anunţă Tiin.



va urma