I se spunea Machiavelli (XIX)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Brejnev contra Ceauşescu

Lavinia Betea:
Mare parte a perioadei cât aţi fost secretar cu relaţiile internaţionale şi ministru de Externe, aţi avut de-a face cu echipa lui Brejnev. Ce stil şi metode de muncă avea - după expresia epocii - în relaţiile cu ceilalţi lideri comunişti?

Stefan Andrei:
Pe timpul lui Brejnev devenise tradiţie ca în fiecare an să aibă loc o întâlnire a lui cu conducătorii ţărilor Tratatului de la Varşovia. In Crimeea. Lângă Ialta, la Oreanda de Jos, aproape de Livadia. Din 1972 până în 1981, când a murit Brejnev, în fiecare an îl însoţeam pe Ceauşescu la aceste discuţii de la Ialta. Interpreţi au fost Sergiu Celac, şi apoi Gheorghe Stoica. Sovieticii îşi aduceau consilierul pentru presă, Blatov, şi pe translatorul Potapov. Când am apărut eu ca ministru de Externe, lângă Brejnev a venit şi Gromîko. După aceasta s-a adăugat şi Cernenko (21), care ulterior a devenit prim-secretar al CC al PCUS. Spre deosebire de toţi ceilalţi însă, Ceauşescu aiurise în ultima perioadă. Plecam dimineaţa de la Neptun — pentru că Moscova era cu o oră înainte —, mergeam de la Aeroportul Kogălniceanu până la Simferopol cu avionul, de acolo făceam două ore cu maşina pe serpentinele spre Ialta şi ajungeam pe la orele prânzului.

Lavinia Betea:
Cu maşina făceaţi capătul drumului?

Stefan Andrei:
Cu maşina. Sovieticii nu permiteau cu elicopterul. Il considerau periculos. Conducătorii lor nu mergeau cu elicopterul. Soseam în jurul orei 13. Ceauşescu prefera să nu mănânce, dar să doarmă. Venea ofiţerul aghiotant, schimba cearşaful, dădeau cu chimicale, verificau dacă nu erau instalaţii de raze în dormitor... Tot timpul am stat în aceeaşi vilă - la Mishor, o localitate la sud de Ialta.

Lavinia Betea:
Ce convorbiri aveaţi? Se informa public asupra lor?

Stefan Andrei:
Se dădea o ştire în presă. Fiecare conducător informa despre situaţia din ţara respectivă. Apoi se discutau problemele bilaterale, în primul rând problemele economice. Şi a treia chestiune, problemele internaţionale - aprecieri asupra situaţiei internaţionale a momentului. Era cazul cu Afganistanul, era cazul cu Kampuchia, relaţiile cu China, era cazul cu coloniile portugheze, era cazul cu securitatea europeană, cu Orientul Mijlociu, politica SUA şi a NATO... Brejnev citea un text, Ceauşescu răspundea, şi ca să aibă un tovarăş, stăteam în stânga lui. Când avea nevoie, mă întreba.

Lavinia Betea:
Apoi, Brejnev se întâlnea cu alt lider. Nu se reunea întreaga „familie"?

Stefan Andrei:
Nu, separat. Exista o reuniune a şefilor din ţările comuniste, înainte de 1972, dar nu am participat.

Lavinia Betea:
Cum stabileaţi datele?

Stefan Andrei:
Conveneam noi. Eu cu secretarul Comitetului lor Central. Se termina convorbirea, urcam în maşină şi înapoi. Din Simferopol la Aeroportul Kogălniceanu - cu avion românesc, şi la întors, şi la dus. IL 18, cu patru motoare. Apoi, seara, şedinţă de CPEx în sala de şedinţe de la Neptun. Iar Ceauşescu informa ce s-a discutat cu sovieticii.

Lavinia Betea:
După Brejnev nu s-a mai făcut aşa ceva?

Stefan Andrei:
N-a mai mers Ceauşescu. Cu Cernenko a fost o întâlnire în 1983, când pe Ceauşescu l-au decorat cu ocazia împlinirii vârstei de 65 de ani. Aceea a fost la Kremlin. Dar şi acolo am plecat dimineaţa. Au fost convorbirile cu Cernenko, decorarea, masa - şi înapoi la Aeroportul Mihai Kogălniceanu!

Lavinia Betea:
Am găsit publicată o notă informativă făcută după întâlnirea din 1 august 1979, din Crimeea, în urma discuţiei dintre Brejnev şi Ceauşescu (22).

Stefan Andrei:
Eu am fost acolo.

Lavinia Betea:
Ştiu. De aceea vă rog s-o comentaţi. Nota nu vine de la noi, ci e redactată de partea sovietică. Vă citesc acest document cu impresia unei viziuni sintetice a relaţiilor româno-sovietice. Deci: ,JLa rugămintea CC al PC al Moldovei, şeful sectorului României al Secţiei CC al PCUS, tov. Potapov V.I., a transmis informaţia următoare despre această întâlnire şi discuţia lui L.I. Brejnev cu N. Ceauşescu. Această întâlnire nu a coincis cu odihna (sic!) lui N. Ceauşescu la noi, aşa cum a fost înainte. După discuţie, N. Ceauşescu a plecat imediat cu avionul la Bucureşti. L.I. Brejnev l-a informat pe N. Ceauşescu despre construcţia comunistă în ţara noastră şi a analizat detaliat un şir de probleme importante ale relaţiilor sovieto-române. L.I. Brejnev a amintit că în octombrie 1978 la Bucureşti a avut loc o discuţie detaliată dintre conducătorii români şi tov. Gromîko, Ponomariov şi Rusakov. In timpul discuţiei, partea sovietică a dat o apreciere negativă amplă poziţiei aparte a României faţă de relaţiile bilaterale, colaborarea multilaterală a ţărilor socialiste, politica internaţională. Partea sovietică a supus atunci unei critici argumentate publicaţiile din RSR la aşa-numita «problemă teritorială», atitudinea conducerii române faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia, faţă de problema chineză. Au fost analizate critic momentele negative ale poziţiei României faţă de asemenea probleme, ca încetarea goanei (sic!) înarmării şi dezarmării, securitatea europeană, traducerea în viaţă a Actului final al conferinţei de la Helsinki, colaborarea balcanică, situaţia din Orientul Apropiat, în Africa. A fost demonstrată în baza unui larg material faptic poziţia lipsită de principii a PCR privind mişcarea de neaderare (sic!) a ţărilor de orientare socialistă, mişcării internaţionale comuniste. Dar evenimentele ulterioare, a spus
L.I. Brejnev, au arătat că conducerea PCR continuă să urmeze, în esenţă, «direcţia deosebită» veche şi chiar a recurs la un rând de paşi ce amplifică disensiunile existente. O asemenea stare a lucrurilor pe noi ne îngrijorează foarte mult.“ Care-i problema teritorială - Basarabia sau Transilvania?

Stefan Andrei:
Basarabia. Adică ei n-au fost mulţumiţi cu poziţia noastră ce considera, întâi, că la 1812 n-a fost eliberare, ci supunere, anexare a Basarabiei (23)

Lavinia Betea:
Atât de departe ajunseseră cu „eliberarea"? 

Stefan Andrei:
Da, sigur, sovieticii ziceau că Basarabia a fost eliberată de sub dominaţia turcească. Iar în 1976 ar fi trebuit să declarăm oficial că actul de la 1812 a fost unul progresist. Că nu se compară dominaţia rusească cu cea turcă. Astfel că prin anexarea Basarabiei la Rusia s-a operat o acţiune progresistă, populaţia Moldovei fiind scoasă din înapoiatul Imperiu Otoman. A doua chestiune vizată - noi nu acceptam ideea că există o naţiune moldovenească, diferită de cea românească, ori o limbă moldovenească aparte limbii române.

Lavinia Betea:
Când s-au discutat acestea?

Stefan Andrei:
Prima dată, în discuţiile oficiale, chiar din 1965. Insă o discuţie largă a avut loc în 1976, la Snagov, unde am participat eu şi Sergiu Celac interpret, cu Katuşev24, înainte de vizita lui Ceauşescu în Moldova Sovietică, apoi în Crimeea, Gruzia şi Armenia. Atunci, Ceauşescu a spus că noi nu recunoaştem ca „act progresist" anexarea din 1812. A evocat şi poziţia lui Marx, că turcii au dat ceea ce nu era al lor, noi nefiind paşalâc turcesc. Şi că Marx a considerat ţarismul promotor al politicii de anexare a unor teritorii străine şi în 1812. S-a ridicat şi altă chestiune acolo. Ruşii nu acceptau ideea că Uniunea Sovietică ar fi dat în iunie 1940 un ultimatum României. Ei vorbeau de-o „înţelegere" între Guvernul regal al României şi Uniunea Sovietică. Ceauşescu a replicat: „Nu, a fost ultimatum! URSS a ameninţat că, dacă în 24 de ore România nu cedează aceste teritorii, intră cu trupele... In afara protocolului semnat Ribbentrop-Molotov din 23 august 193925, voi aţi continuat negocierile cu Hitler. Aţi negociat cu Germania să vă susţină în cererea de a ocupa toată Bucovina. Şi numai datorită împotrivirii lui Hitler nu aţi luat toată Bucovina, ci numai Bucovina de Nord.“ Aceste susţineri contraveneau poziţiei lor. Spuneam că nici Bucovina de Nord n-a fost rusească sau ucraineană. în această discuţie din 1979, Brejnev a citat şi apariţia Delirului. Şi faptul că începuse la noi reconsiderarea lui Stere. Şi a spus: „Se publică articole şi cărţi despre Stere, un mare duşman al Uniunii Sovietice". „Nu-i adevărat, a spus Ceauşescu. Noi am citit în preajma revoluţiei în închisoarea Doftana. Şi am căzut de acord în discuţii că Stere demonstrează spusele lui Lenin despre ţarism ca închisoare a popoarelor".

Lavinia Betea:
Mai departe: „Să luăm de exemplu atitudinea României faţă de Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Foarte des, poziţia României la şedinţa CPC (26) şi la alte foruri ale acestei organizaţii intră în dezacord cu poziţia comună a altor participanţi. Noi, a spus L.I. Brejnev, stimăm specificul şi suveranitatea fiecărei ţări socialiste. In măsură deplină cele spuse se referă şi la România. Dar viaţa arată că interesele naţionale doar câştigă de la unirea puterilor noastre, de la acordul şi îndemânarea de a acţiona împreună, nu separat.“

Stefan Andrei:
Aici sunt două lucruri importante. La aceste şedinţe ale Tratatului de la Varşovia era o luptă între delegaţia noastră şi celelalte delegaţii pe probleme internaţionale. De exemplu, sovieticii aruncau toată vina înarmărilor pe americani, pe NATO. Noi spuneam: „Este o cursă. Voi cheltuiţi 30 la sută din buget pentru armată şi înarmare." Apoi spuneam că nu este nicio democraţie, pentru că sovieticii au toate puterile în Tratat. Au venit în 1978 cu propunerea să creştem şi noi cheltuielile militare la 30 la sută. Noi n-am fost de acord şi n-am semnat documentul. Nu am fost de acord nici ca, în timp de război, secretarul CC al PCUS să fie comandantul trupelor Tratatului de la Varşovia. Ci fiecare armată naţională să fie sub conducerea organelor reprezentative conducătoare din ţara respectivă. Nicidecum la dispoziţia comandantului suprem - conducătorul URSS. Ceilalţi toţi au fost de acord şi cu mărirea cheltuielilor militare, şi cu acest fel de conducere.

Lavinia Betea:
Citez: „O îngrijorare serioasă o provoacă şi alte multiple acţiuni ale reprezentanţilor români la întâlnirile multilaterale ale ţărilor socialiste. Acum a devenit aproape o normă, a remarcat L.I. Brejnev, ca la întâlnirile comune reprezentanţii români să refuze să semneze anumite declaraţii întru susţinerea luptei antiimperialiste a popoarelor. Ultimul exemplu în acest sens a fost întâlnirea de la Berlin a secretarilor Comitetelor Centrale pe probleme internaţionale şi ideologice. Recunosc, nu pot înţelege din ce cauză solidaritatea de luptă a patrioţilor din Nicaragua sau eforturile Vietnamului, Laosului şi Cambodgiei de a instaura o pace trainică în Asia de Sud-Est intră în contradicţie cu interesele României socialiste. Găndiţi-vă la aceasta.“

Stefan Andrei:
In legătură cu Orientul Mijlociu. Toţi rupseseră relaţiile cu Israelul şi treceau, cu arme şi bagaje, pe poziţiile arabe împotriva Israelului. Puneau toată vina situaţiei din Orientul Mijlociu pe seama Israelului. De aceea, noi nu puteam să trecem în documente poziţia din Orientul Mijlociu, pentru că nu ne potriveam. Era o abordare diferită. Nu am fost de acord nici cu intrarea sovieticilor în Afganistan (27). Ceilalţi din Tratat au salutat asta. Toţi ceilalţi au salutat intervenţia Vietnamului în Kampuchia (28) - că se face în numele drepturilor omului. Noi nu am fost de acord. Şi i-am spus lui Gierek (29): „Dar nu e o abundenţă de democraţie în Vietnam dacă se suie vietnamezii în luntre şi pleacă în lume, pe mare. Ce democraţie şi respectarea drepturilor omului e în Vietnam? Dar după teoria dumitale înseamnă că şi Occidentul are dreptul să intre în Ţările Răsăritene. Că şi ei spun că aici nu se respectă drepturile omului“. In spatele intervenţiei vietnamezilor în Kampuchia erau sovieticii, care voiau să-şi impună ei influenţa, nu chinezii. Să-i scoată pe chinezi din Peninsula Indochina. La fel în intervenţia cubanezilor în Angola. Noi n-am apreciat pozitiv că sovieticii i-au băgat pe cubanezi să lupte în Angola. Nici în Etiopia, împotriva Somaliei (30). „Să dăm alt sprijin în Angola, am zis, dar nu să mergem noi, cu trupele Tratatului de la Varşovia sau alte altor ţări socialiste, să ne angajăm în problemele care trebuie rezolvate de forţele interne din ţările respective". Pe sovietici îi deranja mult că noi vorbeam, în general, de necesitatea creşterii rolului ţărilor mici şi mijlocii. Ei spuneau: „E o teză greşită aceasta. Sunt ţări mici şi mijlocii progresiste şi sunt altele, ca Arabia Saudită, reacţionare. De aceea, teza voastră e o teză antimarxistă.“ Altă chestiune de dezacord era problema noii ordini mondiale. Noi consideram că trebuie să fie construită altă ordine mondială, pe principii noi, economice, printre altele. De exemplu: să nu ţină nimeni blocate preţurile materiilor prime, în timp ce cresc produsele industrializate. Ei spuneau nu, e greşit aşa: specificaţi „de către imperialism". Noi spuneam şi că printre ţările în curs dezvoltare există unele ca România şi Iugoslavia. Noi nu facem cu nimeni înţelegeri pe o platformă imperialistă, ci pe aceea a construcţiei unei noi ordini internaţionale care să favorizeze progresul mai rapid al tuturor ţărilor în curs de dezvoltare.


Note:

21 Konstantin Ustinovici Cernenko (1911—1985), lider comunist sovietic. A deţinut funcţiile de secretar general al PCUS şi preşedinte al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice (1984—1985).

22 Notă informativă despre întâlnirea din 1 august 1979 din Crimeea şi discuţia lui L.I. Brejnev cu N. Ceauşescu, datată 20 august 1979, Chişinău ca Notă informativă a şefului adjunct al Secţiei informaţii şi relaţii internaţionale a CC al PCM, N. Mumji, adresată secretarilor CC al PCM, cu menţiunea „Strict confidenţial"şi specificarea „Secretarilor CC al PC al Moldovei", apud Ion Pavelescu, Basarabia egal România, Editura Planeta, Bucureşti, 2001.

23 In urma războiului ruso-turc din 1806-1812, Imperiul Ţarist învingător a solicitat ca Ţările Române să treacă de sub suveranitate otomană sub dominaţia ţarului. Prin negocieri, Rusia a preluat doar teritoriul dintre Prut şi Nistru, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Bucureşti din 16/28 mai 1812.

24 Konstantin Fedorovici Katuşev (n. 1927), fruntaş al PCUS. A fost secretar al CC al PCUS, din 1968.

25 Pactul Ribbentrop-Molotov reprezintă un acord de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică. A fost semnat la

23 august 1939 la Moscova de miniştrii de Externe ai celor două ţări, Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov. Un protocol adiţional secret al pactului permitea Uniunii Sovietice să anexeze Basarabia fără ca naziştii să prezinte vreo obiecţie. Când protocolul adiţional secret a fost aplicat, în iunie 1940, sovieticii au ocupat şi nordul Bucovinei, precum şi Ţinutul Herţa, teritorii care nu aparţinuseră Rusiei ţariste.

26 Comitetul Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia.

27 Armata a 40-a sovietică a invadat Afganistanul pe 24 decembrie 1979.

28 Pe 25 decembrie 1978, armata nord-vietnameză a invadat Republica Democrată Cambodgia (Kampuchia). La 8 ianuarie 1979 a fost proclamată Republica Populară Cambodgiană, condusă de un guvern pro-vietnamez.

29 Edward Gierek (1913-2001), lider comunist polonez. A deţinut funcţia de prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez (1970-1980). A fost înlăturat din funcţie la puţin timp după izbucnirea protestelor organizate de sindicatul „Solidaritatea".

30 La 13 iulie 1977, Etiopia a atacat Somalia din cauza unei dispute teritoriale asupra provinciei Ogaden.



va urma