Emoție

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

- Desfid un anotimp și mă revolt

Când înfloresc, obraznic, lângă tine,

Mi-e ramul greu de flori și dezinvolt

Te-ntâmpin iar pe pragul unei rime

Și îndrăznesc să-i contrazic din nou

Pe cei care-mi măsoară sentimentul.

Poemul meu romantic e-un cadou,

Pe suflet mi-am dorit să pun accentul.

Am înflorit năvălnic, timpuriu,

Sfidez zâmbind hazardul… Ce dezastru

Mi-ar demonstra că azi e prea târziu

Să te-ntâlnesc într-un destin albastru?

- Îmi place când petalele-ți desfaci

Și mă cuprinzi, obraznic, în strânsoare,

Când înflorești ca un sonet și faci

Să îmi doresc, mereu, în trup de floare

Să fiu captiv și dependent să fiu

De-al tău poem cu rima ‘mperecheată,

Să gust din tine până nu mai știu

Ce floare ești. Să te mai sorb o dată

În primăvara-n care mi-ai jurat

Că vei păși, desculță, prin poiană

Doar să-mi arăți că ești cu-adevărat

Balsam pe suflet, leac pentru o rană.