Mantia Inselaciunii (17)

James Luceno

În camera de primire a biroului său din Senatul Galactic, Valorum îşi trase pe el roba din pânză veda şi îşi privi imaginea într#o oglindă cu ramă complicată. Braţul drept aproape i se vindecase şi, în locul tubului greoi, era o cutie moale, ascunsă în mâneca largă a mantiei.
Două Gărzi Senatoriale flancau uşa, stând cu faţa spre încăpere, însă Valorum le ignoră în timp ce se pregătea pentru sosirea iminentă a maeştrilor Jedi Mace Windu şi Yoda.
Dinastia Valorum sperase de mult ca unul dintre vlăstarele ei să fie puternic în Forţă, însă, după toate dovezile, se părea că Forţa nu era în sângele lui Valorum. Totuşi, regretabila absenţă nu îl oprise pe Finis Valorum să îi slăvească pe Jedi. Ca tânăr de vază pe Coruscant şi pe alte planete ale Nucleului, îşi petrecuse zile nenumărate cu cronicile de familie, devorând mărturii despre legăturile străbunilor săi cu ordinul – adesea cu Cavaleri şi maeştri Jedi legendari. Poveştile nu făcuseră decât să îi întărească o convingere apărută mai devreme, conform căreia, chiar dacă nu reuşea să fie un Jedi, cel puţin îşi putea modela viaţa după ei, comportându#se ca şi cum Forţa ar fi fost aliatul lui, şi devotându#se apărării păcii şi dreptăţii în toate situaţiile.
Însă Republica pe care Valorum o moştenise îi oferise puţine oportunităţi pentru a întreţine pacea sau dreptatea. Slăbit de lăcomie şi de corupţie, Senatul devenise o unealtă pentru mărirea rupturii dintre bogaţi şi săraci şi pentru susţinerea ambiţiilor celor privilegiaţi şi influenţi. Oricât încercase să rămână credincios idealurilor sale, Valorum se trezise înconjurat de delegaţi nărăviţi la mită şi înrobiţi de propriul interes. De ce să servească binele comun când era mai profitabil să servească Breasla Comercială, Uniunea Tehnică, Alianţa Corporaţiilor sau Federaţia Comercială?
Fie din motive personale, fie pentru favoruri comerciale oferite sistemelor lor natale, mai mult de jumătate dintre delegaţii din Senat răspundeau corporaţiilor puternice, care, în schimb, cereau doar ca anumite moţiuni să fie respinse sau altele să fie susţinute. Iar şi iar, Valorum era făcut să pară slab, iniţiativele fiindu#i respinse, iar această aparentă slăbiciune îi făcuse pe cei care ar fi trebuit să înţeleagă mai mult să îl considere ineficient.
Incapacitatea, fireşte, era scopul nerostit al celor care corupeau. Dacă un conducător slab ar fi fost înlocuit, iar unul puternic, neproductiv, unul care doar abandonase lupta era văzut ca fiind cea mai bună soluţie.
Jalnica poziţie de mijloc fusese terenul lui Valorum de prea mulţi ani, până de curând, când senatori ca Bail Antilles, Horox Ryyder, Palpatine şi alţi câţiva începuseră să i se alăture, susţinându#şi sprijinul pentru oprirea corupţiei – sau, cel puţin, pentru a o ţine sub control. Mulţi credeau că actuala criză care implica Federaţia Comercială ar fi fost o probă pentru ce îi aştepta. Valorum nu spera decât să#şi poată petrece ultimii ani de mandat făcând bine pentru toţi, servind cu adevărat pacea şi dreptatea.
De aceea trebuia ca Frontul Nebula să fie oprit, în mod normal, Jedilor nu li se cerea să intervină în dispute comerciale, însă atentatul la adresa vieţii lui Valorum avusese mai puţin de a face cu problemele comerciale decât cu păstrarea legii şi ordinii. Deoarece Jedi răspundeau în faţa cancelarului suprem şi a Departamentului Judiciar, acum li se putea cere ajutorul şi, în acest sens, tentativa de asasinat însemnase tot răul spre bine.
Oricum, Valorum nu#şi amintea de vreun caz în care ei să fi refuzat să servească. Uneori, totuşi, a avea legături cu ei îl făcuse pe Valorum să se simtă ca şi cum ar fi stabilit contactul cu o putere chiar mai mare decât cea de care se bucurau diferitele consorţii comerciale sau Republica.
În număr de zece mii, forţa lor era atât de mare, încât ar fi putut conduce Republica dacă ar fi dorit – dacă dedicaţia lor faţă de pace ar fi fost mai puţin cinstită. Deşi guvernul Republicii finanţa ordinea, uneori se părea să existe un preţ în plus şi pentru sprijinul lor – un sentiment că într#o zi ar putea veni pentru a#i cere lui Valorum ca favorurile pe care le făcuseră să fie răsplătite înzecit. Deşi Valorum nu#şi putea închipui ce ar fi putut cere din ceea ce el sau Republica ar fi avut de oferit. În timp ce Jedi operau în lume, ei erau, în acelaşi timp, în afara ei, trăind în interiorul Forţei, ca şi cum aceasta ar fi fost o realitate diferită.
Uneori, lui Valorum i se părea că Jedi se comportau ca şi cum Forţa ar fi condus lumea obişnuită şi că rolul Jedilor era de a se purta în aşa fel, încât să fie păstrat întotdeauna un echilibru între bine şi rău, între lumină şi întuneric – pentru ca balanţa să nu se încline într#o parte sau alta, deschizând un portal prin care să se reverse întunericul sau lăsând lumina să îi orbească pe toţi cu un adevăr mai important.
Cu două mii de ani în urmă, Jedi se confruntaseră cu o ameninţare puternică la adresa păcii, în forma Lorzilor Sith şi a armatelor lor de ucenici din partea întunecată. Fondat de un Jedi decăzut, ordinul Sith credea că puterea ignorată era puterea pierdută. În locul dreptăţii pentru toţi, căutau o autoritate unică. Agitaţia şi conflictul erau considerate mai importante pentru transformare decât înţelegerea treptată.
Din fericire, puterea întunecată nu era uşor de stăpânit şi, în decurs de o mie de ani, cei din ordinul Sith se distruseseră singuri în cele din urmă.
Valorum auzi gărzile luând poziţie de drepţi când uşa sălii de primire se deschise şi intră Sei Taria, urmată de cei doi maeştri Jedi. Demn în roba lui cu glugă, cu tunica albă din pânză şi cu cizmele cafenii până la genunchi, Mace Windu părea să umple încăperea. Dar micuţul şi enigmaticul Yoda, în veşmintele lui învechite şi mai puţin alese, era cel care ocupa cel mai mult spaţiu.
— Maeştrii Windu şi Yoda, spuse Valorum cu căldură, vă mulţumesc că aţi venit.
Yoda îl privi o clipă, apoi zâmbi uşor.
— Vindecat eşti.
Valorum îşi atinse antebraţul drept pe sub robă.
— Aproape. Dacă asasinul ar fi tras mai bine...
Windu şi Yoda schimbară priviri pline de înţeles.
— Cum vă pot sluji Jedi, domnule cancelar suprem? întrebă Windu.
Valorum le făcu semn spre scaune.
— Nu vreţi să luaţi loc?
Windu se aşeză ţinându#şi spatele drept şi tălpile lipite de podea. Yoda se gândi dacă să se aşeze, apoi păşi spre centrul încăperii, lovind podeaua cu toiagul său.
— În mişcare mai bine gândesc.
Valorum le făcu semn să iasă lui Sei Taria şi celor două gărzi şi se aşeză în faţa lui Windu, de unde îl putea vedea şi pe Yoda.
— Cred că aţi auzit că asasinii au fost identificaţi ca fiind membri ai Frontului Nebula. Valorum aşteptă ca Windu să dea din cap, apoi continuă. Cei câţiva care au reuşit să scape au fost urmăriţi pe Asmeru, o planetă la marginea sectorului Senex.
Întinzându#se către masa care îl despărţea de Windu, Valorum activă un holoproiector. În conul de lumină albastră translucidă prinse formă o hartă stelară. Valorum indică un grup de sisteme stelare.
— Senex este un sistem autonom, condus de o dinastie de case regale aprig de independente. Republica respectă independenţa lumilor Senex şi nu doreşte să se amestece în problemele acestora – mai ales având în vedere cererea mea recentă ca planetele de pe ruta comercială Rimma, din apropiere, să se unească pentru a opri terorismul în sectorul lor. Totuşi, când problemele de acolo se întind peste stele pentru a afecta Coruscantul, nu putem sta deoparte.
Valorum închise holoproiectorul.
— Am comunicat cu conducătorii Caselor Vandron şi Elegin, care domnesc peste Asmeru şi alte sisteme din acea parte a sectorului Senex. Neagă faptul că au oferit Frontului Nebula adăpost. Susţin că teroriştii au cucerit Asmeru de la o populaţie indigenă scăzută şi că au folosit planeta ca bază de operaţiuni pentru atacuri împotriva navelor care călătoresc pe ruta comercială Rimma şi pe nucleul comercial corellian. Dorind să evite să devină ţinte ale Frontului Nebula, Casele Vandron şi Elegin au ignorat activităţile de pe Asmeru.
— Până acum, interveni Windu.
Valorum dădu din cap.
— Au fost de acord să ne ajute în efortul nostru de a bloca Frontul Nebula pe Asmeru până la încheierea summitului comercial de pe Eriadu.
Yoda se încruntă.
— Crescători de sclavi sunt. Nu mai buni decât cei care formează Frontul Nebula.
Valorum recunoscu acest lucru cu un oftat obosit.
— Este adevărat. Sclavia este cea care a împiedicat sectorul Senex să facă schimburi libere cu Republica. Posibilitatea comerţului este cea care le stârneşte dorinţa de a ne ajuta.
Sprâncenele lui Windu se arcuiră.
— Ce fel de ajutor oferă Casele Senex?
— Sprijin logistic. Din cauza unui puţ gravitaţional din apropiere şi a minelor spaţiale plantate de Frontul Nebula, nu este uşor să te apropii de Asmeru.
Windu se gândi la acest lucru.
— Doriţi să însoţim crucişătoarele Departamentului Judiciar.
— Da, zise Valorum neutru. Dacă sunteţi de acord, voi cere autorizarea Senatului. Dar lăsaţi#mă să vă explic. Această operaţiune nu este creată pentru a fi o demonstraţie de forţă, nici o încercare de răzbunare pentru ce s#a întâmplat aici. Propune să trimitem două crucişătoare, purtând treizeci de judiciari, împreună cu atâţi Jedi câţi consideraţi potrivit.
— Din câte ştim, cei responsabili de atentatul la viaţa mea ar putea fi membri ai unei facţiuni radicale. Restul ar putea să nu ştie nimic despre planul de asasinare. Cu toate acestea, nu vreau ca ei să întrerupă întâlnirea la nivel înalt de pe Eriadu. De asemenea, doresc să aflu ce au sperat să obţină prin asasinarea mea. Dacă acţiunile lor au la bază faptul că nu au fost incluşi în summitul comercial, atunci vreau să ştie că sunt dispus să mă întâlnesc cu ei, de îndată ce sunt de acord să se abţină de la atacarea navelor Federaţiei Comerciale. Dacă nu doresc să accepte un armistiţiu, este probabil ca Federaţia Comercială să primească aprobarea de a#şi mări arsenalul deja substanţial.
Windu îi aruncă o privire lui Yoda înainte de a răspunde.
— Şi dacă încercarea noastră de a comunica aceste lucruri celor responsabili este respinsă?
Valorum se încruntă.
— Atunci aş cere ca Jedi să aibă grijă ca nimeni dintre cei din Frontul Nebula să nu părăsească Asmeru. Trebuie ţinuţi acolo până la noi ordine.
Windu îşi mângâie bărbia netedă.
— S#ar putea să vă trimiteţi judiciarii într#o capcană.
— Trebuie să ne asumăm acest risc, spuse Valorum cu severitate, apoi îşi îmblânzi vocea. Ar trebui cel puţin să încercăm să negociem înainte de a trece la măsuri disperate. Se uită de la Windu la Yoda şi înapoi.
Yoda se opri şi îl privi pe Valorum lipsit de înţelegere.
— Să rezolvi acest conflict vrei.
Windu îşi împleti degetele şi se aplecă înainte în scaun.
— Federaţiei Comerciale nu ar trebui să i se permită să deţină armament suplimentar. Defensive sau nu, armele nu sunt calea de a rezolva asta. Astfel de acţiuni vor duce doar la înrăutăţirea ei.
— Sunt de acord, spuse Valorum cu tristeţe. Şi aş vrea să fi fost atât de simplu. Însă Federaţia Comercială este adânc implicată în politica Republicii.
— În război cu tine însuţi eşti, observă Yoda. Prins în propriul tău conflict.
Umilit de remarcă, Valorum îşi clătină capul dintr#o parte în alta.
— Aceste probleme cer mare delicateţe şi înţelegeri pe care urăsc să le fac.
Windu strânse buzele.
— Ne vom gândi ce fel de ajutor vă putem da la Asmeru.
Valorum era dezamăgit.
— Mulţumesc, maestre Windu. De asemenea, aş dori să vă cer să vă gândiţi şi la asigurarea pazei la summitul de pe Eriadu. Mă tem că nimeni nu este în siguranţă.
Windu dădu din cap, se ridică şi merse către uşă. Yoda se întoarse spre Valorum înainte de a pleca.
— Vom discuta şi despre decizia noastră vă vom informa.
Cu inelele de andocare unite de un batardou rigid, Şoimul#Liliac şi o Formă Invizibilă modificată orbitau plictisitorul Asmeru învăluite din belşug în umbre.
— Să fiu cinstit, nu mă aşteptam să te întorci, îi spunea Havac căpitanului Cohl în compartimentul de la prora navei de susţinere.
Cohl pufni.
— Să fiu cinstit, nu mă aşteptam să mă întorc.
Partenerul lui Havac, Cindar, se uită demonstrativ prin compartiment.
— Unde ţi#e secundul, Cohl?
— A plecat, zise Cohl.
Havac îl privi o clipă.
— Şi tu nu ai plecat cu ea? De ce?
— Treaba mea, se răsti Cohl.
Cindar nu#şi putu reţine un rânjet arogant.
— Te#ai întors pentru că nu ai putut rezista creditelor, şi ea da.
Cohl scutură repede din cap.
— Nu creditele m#au adus înapoi. Ci viaţa. Râse amar. Cum să se retragă cineva ca mine? Ce ştiu eu despre a fi fermier? îşi plesni pistolul de la şold. Asta ştiu eu. Aşa sunt eu.
Havac schimbă priviri satisfăcute cu Cindar.
— Atunci suntem şi mai încântaţi să te avem din nou la bord, căpitane.
Cohl se sprijini cu coatele de masă.
— Atunci încercaţi să nu#mi pară rău pentru călătorie.
Havac dădu din cap.
— Poate că nu ai auzit, însă Cancelarul Suprem Valorum intenţionează să susţină taxarea zonelor libere. Dacă propunerea obţine aprobarea Senatului, Federaţia Comercială îşi va vedea o mare parte dintre profituri sfârşind pe Coruscant. Toate ar fi bune şi frumoase dacă neimoidienii ar fi de acord fără zarvă, dar nu sunt. Vor încerca să acopere taxele ridicând preţurile transporturilor. Fără a avea pe altcineva cu care să facă transporturi, sistemele îndepărtate nu vor avea de ales decât să plătească oricât le cere Federaţia. Planetele care refuză să joace după noile reguli vor fi ignorate şi pieţele lor se vor prăbuşi.
— Concurenţa va deveni ucigătoare, adăugă Cindar. Grea, mai ales pentru lumile care au nevoie disperată de a face comerţ cu Nucleul. Va fi o grămadă de credite pentru cine va dori să profite de situaţie.
Cohl se uită fix la cei doi şi zâmbi batjocoritor.
— Şi ce are asta de#a face cu mine? Nu#mi pasă nici cât negru sub unghie de nici una dintre părţi.
Havac miji ochii.
— Exact de dezinteres este nevoie în misiunea asta, pentru că scopul nostru este de a schimba regulile.
Cohl aşteptă.
— Vrem să alcătuim o echipă de observatori, urmăritori şi experţi în arme, zise Havac. Trebuie să fie foarte bine pregătiţi şi ar trebui să împărtăşească înclinaţia ta puternică pentru imparţialitate. Dar nu vreau să folosesc profesionişti. Nu vreau să risc să fie deja supravegheaţi sau primii suspecţi după aceea.
— Cauţi asasini, spuse Cohl.
— Nu#ţi cerem să fi implicat în acţiune, zise Cindar. Doar în livrare. Dacă ai nevoie să îţi linişteşti cumva conştiinţa, gândeşte#te la echipă ca la un transport de arme.
Cohl îşi răsfrânse buza de sus.
— O să te anunţ când conştiinţa mea o să aibă nevoie de linişte. Cine#i ţinta?
— Cancelarul Suprem Valorum, spuse Havac cu grijă.
— Vrem să lovim în timpul întâlnirii la nivel înalt de pe Eriadu, dezvoltă Cindar.
Cohl se holbă la ei amuzat.
— Asta e misiunea de mare importanţă pe care o promiteaţi?
Cindar îşi desfăcu braţele uriaşe.
— Retragerea ta asigurată, căpitane.
Cohl scutură din cap şi râse.
— Cine ţi#a băgat ideea asta strălucită în cap, Havac?
Acesta se îmbăţoşă.
— Primim ajutor din partea unei puternice agenţii externe care ne susţine cauza.
— Aceeaşi care v#a spus despre transportul de aurodium.
— Cu cât ştii mai puţin, cu atât mai bine, îl sfătui Cindar.
Cohl râse iar.
— Informaţii secrete, ha?
Havac se încruntă îngrijorat.
— Nu crezi că se poate face?
Cohl ridică din umeri.
— Oricine poate fi omorât.
— Atunci, de ce eziţi?
Cohl pufni în batjocură.
— Cred că voi doi mă luaţi drept negustor de furbogi. Doar pentru că am fost urmărit peste tot pe Rimma şi prin tot sectorul ăsta nu înseamnă că nu sunt atent şi la zgomotul din fundal. Aţi încercat să#l omorâţi pe Valorum pe Coruscant şi aţi dat greş. Acum veniţi spre mine, ceea ce ar fi trebuit să faceţi de la început.
Cindar îi întoarse rânjetul.
— Nu te interesa, mai ştii? Te îndreptai spre o viaţă de condensat umiditatea pe Tatooine.
— În plus, nu am dat greş cu nimic, zise Havac. Ne#am gândit că l#am putea speria pe Valorum ca să invite Frontul Nebula la întâlnirea la nivel înalt. Nu a muşcat momeala, aşa că acum vrem să terminăm treaba pe Eriadu.
Cindar rânji cu răutate.
— O să#i stricăm summitul într#un fel pe care nimeni nu#l va uita prea curând.
Cohl se scărpină în barbă.
— Pentru ce? Ca Valorum să nu mai taxeze zonele libere? Cum ajută asta Frontul Nebula sau sistemele îndepărtate?
— Parcă nu te interesa politica, spuse Havac.
— Simplă curiozitate.
— În regulă, acceptă Havac. Fără taxare, nici o planetă nu va trebui să se teamă de creşterea costurilor. Cât despre Federaţia Comercială, vom continua să ne ocupăm de ea în felul nostru.
Cohl nu era convins.
— O să obţineţi o recoltă de noi inamici, Havac – inclusiv Jedi, dacă mai ştiu şi eu câte ceva. Dar bănuiesc că nu mă plătiţi să gândesc.
— Exact, punctă Cindar. Să zicem că ne laşi pe noi să ne facem probleme despre urmări.
— Mie#mi convine, spuse Cohl. Dar să vorbim despre Eriadu. Din cauza a ceea ce aţi făcut pe Coruscant, securitatea va fi extrem de mare. Indiferent ce aţi încercat să faceţi, deja v#aţi sabotat.
— Un motiv în plus să strângem o echipă extrem de bine pregătită, aprobă Havac.
Cohl îşi puse mâinile pe masă.
— O să am nevoie de o navă nouă. Şoimul#Liliac e prea bine cunoscut.
— S#a făcut, promise Cindar. Altceva?
Cohl se gândi repede.
— Bănuiesc că nu aveţi ce face ca să nu#mi stea Jedi în cale.
Havac surâse.
— De fapt, căpitane, practic pot să îţi garantez că Jedi o să aibă de lucru în altă parte.



va urma