M-am născut din cuvânt

Violeta Ionescu

Îmi caut echilibrul prin linii de tramvai

Tot fredonând un cântec din copilărie

Și mă-ntâlnesc cu tine în capătul de rai

Acolo unde-am pus iubirea-n poezie.

Voi merge-n umbra zidurilor casei noastre

Aceea ce-am imaginat-o într-un trecut

Pe prispa marmurei strălucitoare-albastre

Eu voi veghea asupra pasului ce nu l-am cunoscut.

Mai șterg din ziua în care am abandonat

Puterea de a crede-n dragostea cea sfântă

Voi sta chiar cu-ntunericul din suflet la sfat

Să-mi spună el, că inima de-acum, cuvântă.

Azi, cred din toată inima în fericire

Și-n puterea dragostei adusă din cuvânt

Căci este scris în fila de nemărginire

Poemul fiecărei vieți pe aripi de vânt.

Îmi caut echilibrul într-o amintire

Mai veche decât poza-ngălbenită-n timpuri

M-agăț de steaua care-mi va da strălucire

O aripă-mi croiește alte începuturi.

Mă plimb pe stradă c-un țel nicicând abandonat

Acela de-a fi-ntotdeauna îndrăgostit

De-a visa poemul ce nicicând nu m-a uitat

Care îmi deschide cerul meu nemărginit.

Îmi caut versul printre firele de iarbă

Adus pe vânt de flori și frunze-n primăvară

Atunci când roua încă n-a-nceput să cadă

Iar noi ne-am sărutat sub crengi întâia oară.

Tu mi-ai descris poemul verde-al vieții mele

Când eu eram vizitator pe-acest pământ

Și mă-mbătam din lacrimile unor stele

Născându-mă pentru-a doua oară din cuvânt.