sâmbătă, 20 iunie 2015

Băgău (15)


IOANA BRADEA




cu Moş Crăciun, drăguţo...

ei, nu zău! izbucnesc în rîs - la fix te-am prins, Moşule, am
o listă foarte lungă de cadouri pentru tine şi în primul rînd aş
pofti şi eu o pereche de role, dacă nu ţi-e cu supărare... că doar
n-ai sunat aici ca să ne futem...?!

ăăă... ba mi se pare că da, măi fata moşului, am şi eu nevoile
mele, ce credeai!?

io cu Moş Crăciun nu mă fut, aşa să ştii... îţi pasez altă colegă
la telefon dacă insişti să faci sex cu receptoru-n mînă...

mă rog... cine mai e de serviciu în seara asta?

îi spun cine mai e de serviciu în seara asta, e plictisit oricum
şi nu prea are chef să stea de vorbă cu nici una dintre noi - biiine, lasă - cît pe-aci să închidă, da’ îl opreşte-n loc, ca şi pe mine, de altfel, vocea Augustei, să tot aibă vreo 45 de ani, socotesc
repede ascultînd uimită timbrul vocii de femeie bătrînă
cu dinţii de lînă, sunete scoase cu cleştele dintr-o tipă gata trăită,
cică tocmai din Brăila ne sună, fantastic, nici nu apuc să-i fac introducerea de rigoare, mă pocneşte direct în cap o avalanşă de
cuvinte - poţi să receptezi vocea într-un fel senzitiv, nici o problemă, pentru că vocea trece prin inimă, nu? tu de exemplu, ai
o voce stilată da’ nu-i aşa că eşti complexată de şoldurile tale şi
nu-i aşa că n-ai picioare lungi? bănuiesc că eşti şatenă şi ai ochi
căprui, îţi recomand din inimă cele cinci scrisori ale lui Sigmund
Freud şi Marii iniţiaţi, o carte interesantă scrisă de Schuon, femeile
deştepte nu se împiedică niciodată ci profită, o să mă gîndesc
la o formulă managerială mai potrivită pentru voi, numa’ să-mi iasă şi mie ceva de-aici, să-i transmiţi patronului vostru să mă sune, bine? la numărul de telefon pe care ţi l-am lăsat, tre’ să mă învîrt şi eu cumva, ca asistentă în spitalul ăsta, ce să zic, sînt plătită trist şi îngîndurat, auzi, Andreea, tu poţi să iubeşti?

de ce mă-ntrebi? surîd pe ascuns

presimt că nu poţi, eu una am făcut din viaţa mea un pilon,
mi-am învăţat şi mi-am strunit limba cum am vrut eu şi pînă la
urmă am ajuns la concluzia că tot copiii sînt ultima noastră salvare,
legitima noastră apărare în faţa judecăţii de apoi

copiii? nimic altceva? păi în cazul asta eu nu mă mai joc, trag
o linie peste foc, piu piu joaca!

eeei, dragă, după ce că nu eşti decît o zgaibă mică, mai faci
şi valuri! ce fumezi acolo? ia-ţi ţigări bune, da? respectă-te ce
naiba...

da, să trăiţi de mîine îmi iau cele mai bune şi mai respectabile
ţigări bună ziua iubitule, bună să-mi fie inima, cum de eşti acasă
într-o după-masă ca asta? eu sînt Andreea, gata să-ţi sug puia pentru patrie, rege şi popor şi-mi răspunde vocea unui tip aşa limpede şi frumoasă că-mi zăpăceşte creierii instantaneu, îmi spune
că e Camelia, să-i ling sînii şi să-i sug sfircurile

izbucnesc într-un hohot de rîs onest şi-l iau la mişto cu impresia aia în cap de voce limpede deci implicit inteligentă şi cînd
colo ciuciu, începe să răcnească la mine şi să mă înjure şi mă face
în toate felurile şi abia după ce-mi trînteşte telefonu’ mă prind
că omul vorbea totuşi serios, ca să vezi - şi chiar nu m-ar fi costat
absolut nimic să-i răspund bună seara Camelia, vai ce sîni
frumoşi ai! şi ce mîini puternice şi ce blană catifelată şi ce dinţi
ascuţiţi ai bunico! da’ cu vocea ta ce dracu’ s-a-ntîmplat?! uite că
nu mi-a picat fisa la timp, m-am plafonat să-mi bag picioarele în
celălalt colţ de cameră unde geme Mirela de vreo zece minute,
e palidă deja şi de pe scaun întinde o mînă foarte lungă aproape
scheletică după sticla de plastic cu apă minerală, bine că sare
Nadia şi îi ia receptorul din mînă şi continuă ea să geamă fix din
punctul în care a rămas Mirela, trecerea de la o voce la alta se
face aproape imperceptibil, toate răcnesc la fel atunci cînd le fuţi,
noi oricum ne sprijinim una pe alta, că dacă noi nu, atunci cine
dracu’? numa’ că se plictiseşte şi Nadia şi după vreo zece minute
îi pasează telefonu’ Alinei, gem toate pe rînd pînă se linişteşte
băiatu’ şi nu se mai aude nici un gîfîit în receptor, nu mai icneşte
nimeni de dincolo, nu-şi mai freacă nimeni puia aşa că acuma
ar trebui să se înceapă şi o conversaţie cu el care să dureze tot
o juma’ de oră dacă e posibil - Cristi iubitule ce faci acolo? gata,
ţi-ai dat drumu’? îşi încearcă Alina norocu’ cu el

da... iubito, am terminat - începe să plîngă, urlă că după o
labă aşa de tristă îi vine să ia cuţitu’ de bucătărie şi să-l bage în
mă-sa şi-n ta-su de dincolo, din dormitor

ăsta-i ţicnit de tot, vrea să bage cuţitu-n mă-sa - îi întinde
Alina receptoru’ Mirelei - io n-am chef de nebuni în seara asta,
rezolvă-1 tu

ce să faci?! stă Mirela un moment şi-l ascultă cu atenţie - bă?!
ăsta vorbeşte serios sau îşi bate joc de mine?!

n-o să aflăm niciodată

poate că-i arde de joacă da’ ni s-a mai întîmplat să ne sune
cîte unul din Tîrgovişte sau naiba ştie de unde să ne ţipe la telefon
curvele dracu’, mîine mă bagă-n puşcărie din cauza voastră!
şi a doua zi să citim despre el în Evenimentul zilei şi să constatăm
că pizda mă-sii! tîmpitu’ de ieri seară chiar vorbea serios şi noi
nu l-am crezut! aşa că mai bine să-şi ia Mirela rolul în serios şi
să-i ţină lecţii de morală iubitului, să-i vorbească acuma ca o
mamă din aia universală - Cristinel iubitule, cum să bagi cuţitu-n
părinţii tăi?! vrei să ajungi după gratii şi să nu ne mai vedem
săptămîna viitoare cînd ajung eu la Botoşani? ia spune după mine
Cristi: tatăl nostru care eşti în ceruri

Tatăl

...nostru care eşti în ceruri - repetă după mine Cristinel, că
după aia o să te simţi mai bine, o să vezi tu... se strîng fetele în
jurul Mirelei care-i vorbeşte aplecată, cu capu-n mîini, cu ochi
aproape înspăimîntaţi, nu se aud de la celălalt capăt al firului
decît nişte horcăieli şi nişte bufnituri care le sperie şi pe fetele
care pînă atunci credeau că labagiu’ ăsta face mişto de noi şi că
imediat o să-l auzim urlînd - fă, proastele dracului ce-aţi mai pus
botu’! fă, curvelor, habar n-aveţi de oameni şi psihologii şi mentalităţi,
sînteti nişte cretine toaaate!

fa-că


că!
se!

se!!

voia ta!

spune mă Cristi că nu mai ai mult! Facă-se voia ta!

amin!

amin! nu Ave! amin! A.M.I.N!

taci dracului că nu te mai pot asculta, uite că-mi curge sînge
din ureche din cauza ta! trînteşte probabil telefonu’ pe jos pe undeva fiindcă răzbate pînă la noi un zgomot surd de obiect trîntit
şi se face tăcere, linişte oarbă cîteva minute, Mirela îşi freacă
degetele, se joacă cu inelul de pe degetul mare, îl tot scoate şi-l
împinge la loc şi iar îl scoate şi apoi se apleacă şi-l culege de sub
scaun şi începe să facă paşi mari de la geam pînă la uşă şi stînga-
mprejur apoi fără să zică nimic, noi ne uităm la ea speriate,
habar n-avem ce să-i spunem, am auzit şi noi vocea lu’ Cristi, de
obicei îi ghiceam în cîteva minute pe ăştia care sună la vrăjeală,
de obicei nu rezista nici unul la un show ca ăsta de patruzeci de
minute, cam atîta a trecut de cînd e băiatu’ pe fir şi face scamatoriile astea sau ce naiba or fi

alooo!?! s-a întors cu un răcnet din ăla disperat, din toţi
rărunchii ţîşnit, îngheţăm toate pe scaun şi începem deodată să
comentăm încet, un cor din ăla bizar de murmure - alo cine-i
acolo?!?!

Mirela sînt!

care Mirela?

Mirela de la Crucea de Piatră, nu-ţi mai aminteşti, Cristi? ai
sunat la linia asta erotică şi

a cîntat cocoşul?!

poftim?

cocoşul! a cîntat cumva? ăăă, lasă... ce-i cu vocile alea acolo?
mai sînt şi alţi îngeri cu tine?

îngeri poate-n pizda mă-tii, şopteşte Mirela înveselită că încă
vorbeşte cu el şi că are situaţia sub control - nu-s îngeri băi Cristi,
sînt colegele mele

a... da? bine, eu mă duc totuşi să-i omor, dacă-mi iese faza te
sun mîine seară şi-ţi spun, să vii să mă vizitezi la pîrnaie îngeraş

Criiisti! nu mi-ai spus ce zodie eşti! strigă Mirela după el da’
tot degeaba, acuma nu mai funcţionează decît metoda aia sictirită
şi plictisită să se ridice una dintre noi de pe scaun, Alina nu, fiindcă vorbeşte cu un client mai vechi, Nadia nu, c-a ieşit pe balcon la o ţigară, Cristina şi Mihaela nici atît că-s prea speriate de bombe, să mă ridic eu atunci de pe scaun enervată de exemplu şi să-i smulg receptoru’ Mirelei şi cu o voce obosită să mă răstesc la individ - tu ce puia calului vrei, mă?!? ai zis că te duci să-i omori? păi du-te-n pizda mă-tii odată şi bagă brişca-n ei, nu le mai fute la creieri pe fetele mele că stă producţia degeaba!
Alo! eu sînt! Cătălina! ţi-au povestit de mine? sînt şefa lor
mă boule şi crezi că-mi convine să le văd pe toate-n limbă după
tine? băăă, mi se rupe de cuţitu’ tău şi de părinţii tăi ăia proşti
care te-au scremut aşa handicapat, curvele mele tre’ să muncească
aici, nu să fută buha, ţi-e clar?!?

şi îi pasez apoi telefonu’ Mirelei care începe să-şi ceară scuze
uşor încurcată - vaaai, Cristinel, iartă-mă, eram aşa de speriată
de ce mi-ai spus c-o să faci încît nici nu mi-am dat seama cînd a
intrat şefa în birou, da, uneori mai trece pe-aici noaptea să ne
controleze, o să-mi ia 10% din salariu fiindcă m-a prins vorbind
aşa cu tine! ştii... noi nu prea avem voie să ne ataşăm de clienţii
cu care vorbim pe fir da’ tu... nu ştiu, parcă eşti altfel... pentru
tine parcă

aş sări şi de la etajul şaişpe iubitule cu capu-nainte şi mi-aş
băga puia în tot trecutul nostru glorios, tot viitorul sumbru, toţi
bărbaţii pe care i-am iubit şi i-am lăsat în urmă sau orice altceva
de genu’ ăsta l-ar da gata pe Cristi, c-o fi vrut să bage cuţitu-n
cineva sau nu - problema lui, atmosfera alunecă deja înspre alte
direcţii, a căzut fraierul în capcană, o să-l ţină Mirela pe fir
de-acuma încă o oră pe puţin numa’ ca să-i povestească de scorpia
de Cătălina sau de greutăţile de-aici şi de sacrificiile pe care
le facem noi fetele fierbinţi şi în final o să îndrăznească totuşi să-i
spună că şi-ar dori atîîît de mult să-l întîlnească măcar o dată
măcar la o cafea chiar dacă după aia n-o să-l mai vadă niciodată
în viaţa ei chiar dacă mă trîntesc înapoi pe scaun şi sorb încet
din cafea sau mîzgălesc cercuri şi linii frînte o pagină întreagă de
agendă pînă cînd îmi sună şi mie rîndul de data asta dintr-un
birou, cel mai probabil, un spaţiu mic orişicît fiindcă se aud încă
două voci de bărbaţi care discută despre tva şi profitul de anul
trecut şi nu ştiu ce taxe neplătite încă - bună, iubitule, eu sînt
Andreea, ştii c-ai sunat la o linie erotică, nu-i aşa?



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu