miercuri, 17 iunie 2015

Misiune dificila. Jurnal (18)


C.V.R. Schuyler





Luni, 25 iunie 1945


Tocmai m-am întors dintr-o călătorie de trei zile la Predeal, Braşov şi Sibiu, drumul de întoarcere făcându-1 prin Valea Oltului, Curtea de Argeş şi Piteşti. Deşi în parte făcută doar în scopuri turistice, în călătorie am aflat o mulţime de informaţii primare despre această parte a ţării. Este în mare parte muntoasă, dar în toate văile şi pe toate podişurile solul pare a fi foarte bogat, iar culturile cresc foarte bine. Lucrul acesta este cu deosebire adevărat pentru zona de la nord de Carpaţi, unde a plouat mult mai mult. întrucât nu am dorit să iau cu mine un ofiţer de legătură rus şi nici să contactez reprezentanţele locale ale Comisiei Aliate de Control, nu am înoptat în nici un oraş. Prima noapte am petrecut-o la Predeal, următoarea într-o mică staţiune de vară din Carpaţi, de lângă Sibiu, iar cea de-a treia la moşia familiei Suţu. Izvor. Prinţul şi prinţesa Suţu m-au însoţit în această călătorie.

Peste tot în Transilvania am observat o activitate intensă în rândurile trupelor ruseşti aflate pe drumul lor de întoarcere. La fiecare curbă şi la fiecare intersecţie, cadre din poliţia militară rusă, în majoritate femei, dirijau circulaţia. Am trecut pe lângă o mulţime de vehicule trase de cai. împărţite în mici convoaie. Am văzut mai multe tabere ruseşti şi am aflat că, în majoritatea oraşelor şi orăşelelor, cazărmile românilor fuseseră predate ruşilor şi erau deja pline de militari ruşi. Am oprit în mai multe sate şi am discutat cu preoţi şi cu ţărani. Toţi păreau foarte afectaţi de „invazia rusă“ . Deşi. până în momentul de faţă, ruşii se pare că s-au purtat destul de bine, ei rechiziţionează însă mari cantităţi de cereale, vite şi alte alimente de la ţărani, care încep să se simtă apăsaţi. în general, am aflat că sentimentele anti-ruseşti se amplifică din ce în ce, în mare măsură din cauza faptului că ţării i se cere mereu să asigure întreţinerea trupelor ruseşti. Oamenii par să aibă sentimentul că pretenţiile ruşilor nu au limite şi că, puţin câte puţin, ei îşi vor pierde tot avutul. Deşi sunt resemnaţi şi docili din fire, se simte intensificarea unui resentiment ascuns, care ar putea avea serioase implicaţii politice. Bineînţeles că acest resentiment se îndreaptă nu numai împotriva ruşilor, ci şi împotriva actualului guvern român care, în mintea ţăranului, lucrează mână în mână cu ruşii şi face de fapt toată munca de teren în colectarea şi predarea proviziilor cerute.

La sud de Carpaţi, recoltele sunt mult mai sărace decât în Transilvania, întrucât regiunea a avut deja mult de suferit din pricina secetei din ultimele luni. în multe locuri, ţăranii au arat peste culturile timpurii care nu au crescut şi au însămânţat culturi târzii de porumb. Nici măcar acestora nu le merge bine, iar recolta în zonă va fi în general de departe mai mică decât estimările iniţiale.


Marti, 26 iunie 1945


Astăzi l-am invitat pe dl Titel Petrescu, liderul Partidului Socialist, la prânz. Au mai venit Max Auschnitt, dl Stoicescu de la Banca Naţională şi mai mulţi ofiţeri din statul meu major. Petrescu susţine că îşi menţine partidul în rândurile FND numai până în momentul în care situaţia generală va fi mai favorabilă unei rupturi. El spune că, ţinând cont de prezenţa trupelor ruseşti pe tot teritoriul României şi de faptul că dominaţia rusă asupra vieţii politice şi economice este acum o realitate sigură, românii înşişi nu pot face prea mult pentru a schimba situaţia. Afirmă că singura lor speranţă sunt anglo-americanii şi că el şi partidul său aşteaptă cu nerăbdare rezultatele următoarei Conferinţe a celor Trei Mari Puteri, cu credinţa că, începând din acel moment, se va formula o politică mai justă şi mai convenabilă în ceea ce priveşte România. Toţi românii prezenţi s-au făcut ecoul sentimentelor exprimate de dl Petrescu.

Petrescu mai spune că, zilnic, comuniştii pierd teren. Metodele lor teroriste şi necesitatea de a se rechiziţiona în permanenţă alimente şi vite de la ţărani pentru a satisface cererile ruşilor le amplifică pe zi ce trece nepopularitatea. Afirmă că partidul său câştigă zilnic noi membri, dintre care mulţi foşti comunişti sincer convinşi, dar care acum au înţeles că este o copilărie să creadă că Partidul Comunist poate fi de un real ajutor României. Petrescu insistă să se formeze un guvern cu adevărat reprezentativ în România, în care el este absolut dispus să colaboreze cu Maniu, Brătianu şi comuniştii.

Petrescu este foarte îngrijorat din cauza unei informaţii primite astăzi, confonn căreia fostului Rege Carol i s-a acordat azil în Franţa, unde urmează să primească drept de rezidenţă mai mult sau mai puţin permanentă. Petrescu mai afirmă că Partidul Comunist a primit deja mesaj de la Carol că este pregătit şi dispus să „facă propagandă" în România, dacă şi atunci când va fi necesar. Petrescu înţelege că intrarea lui Carol în Franţa a fost obţinută prin intervenţie directă a sovieticilor pe lângă generalul de Gaulle şi se teme serios că ruşii ar putea plănui să îl reînscăuneze pe Carol în locul actualului Rege Mihai, ca om de paie, poate chiar în calitate de prim-preşedinte al unei republici sovietice. In ambele cazuri, Carol ar fi bineînţeles o unealtă docilă în mâinile ruşilor şi nu ar ezita să-şi vândă ţara în orice fel, menit să-i întărească propria poziţie.

Ieri am văzut o copie a unei telegrame transmise de Departamentul de Stat, în care se spune că Foreign Office-ul britanic propune încheierea anticipată a unui tratat de pace cu România, astfel încât anglo-americanii să se poată retrage elegant, în ideea că trupele ruseşti vor fi şi ele retrase, iar România va fi lăsată să-şi croiască singură propriul său destin. S-au solicitat comentarii de la biroul lui Berry. Intenţionez să transmit propriile mele comentarii în legătură cu această propunere Departamentului de Război. Cred cu foarte multă tărie că orice asemenea act ar reprezenta o mare greşeală. In primul rând, nu putem ajunge la un acord cu actualul guvern fără a-1 recunoaşte drept acceptabil — ceea ce bineînţeles că nu este — el fiind reprezentativ numai pentru o mică parte a populaţiei. Dealtfel, nu sunt deloc sigur că trupele ruseşti vor părăsi în totalitate România, chiar şi după încheierea păcii. Fără îndoială, actualul guvern va fî de acord cu un aranjament prin care ruşii ar rămâne pe loc o perioadă considerabilă pentru o supraveghere generală şi în scopuri poliţieneşti. S-ar afla astfel în situaţia de a supraveghea alegerile, de a-i susţine pe comunişti şi, în general, de a-şi duce mai departe planurile actuale de comunizare totală a ţării, fără a mai fi observaţi şi deranjaţi de anglo-americani în vreun fel. Cred că singura soluţie posibilă pentru România este un fel de acord mutual între cei Trei Aliaţi în privinţa a ceea ce urmează să se facă aici. Chiar dacă ar fi necesar să sacrificăm unele din principiile noastre pentru a obţine un astfel de acord, cred că acest lucru trebuie făcut. Nu mai putem continua mult timp în felul în care o facem acum, menţinând o atitudine de indiferenţă şi nici nu putem să ne spălăm uşor pe mâini de întreaga problemă, înainte de a se ajunge la o înţelegere generală. De îndată ce se ajunge la un astfel de acord, nu va mai exista nici un motiv de grabă în a încheia pacea.

Am mai primit o copie după o telegramă din Bulgaria, în care se raportează concentrarea de trupe în apropierea graniţei cu Turcia şi se anunţă că, în scurt timp, Rusia va emite pretenţii teritoriale asupra Turciei. Astăzi pregătesc un mesaj referitor la concentrările de trupe ruseşti din România. Deşi se pare că pe teritoriul acestei naţiuni se vor afla, în curând, mai mult de 1000 000 militari ruşi, nu este totuşi absolut clar dacă acesta reprezintă un gest războinic sau dacă ruşii intenţionează doar să petreacă aici mai multe luni pentru a fi siguri că pot primi hrană şi adăpost în aşteptarea pregătirilor pentru repatriere în propria lor ţară devastată.


Miercuri, 27 iunie 1945


Pe plan local se întăreşte convingerea că se pregăteşte o nouă criză guvernamentală. Ruşii par să-şi exprime nemulţumirea continuă faţă de eforturile depuse de actualul guvern pentru satisfacerea obligaţiilor prevăzute în Armistiţiu şi există multe alte indicii că guvernul începe să se prăbuşească. Dat fiind faptul că, un milion de ruşi au început să sosească în ţară şi în consecinţă, au crescut, extraordinar rechiziţionările neoficiale de provizii pe plan local, livrărilede produse, conform condiţiilor impuse de Armistiţiu rămân în urmă. Organizaţia înfiinţată de români pentru coordonarea acestor livrări cedează sub aceste presiuni. Situaţia economică este din ce în ce mai precară. Şi situaţia financiară este critică. Ieri, leul a sărit, ajungându-se la o rată de schimb de 9 000 lei pentru un dolar pe piaţa neagră, pentru ca apoi să se revină la 8 000 lei pentru un dolar. Brusca depreciere s-a datorat în mare parte ultimelor ştiri conform cărora guvernul va tipări bancnote de 10 000 lei. Iminenta „invazie rusă“ a contribuit probabil şi ea la această situaţie.

Auzim mereu zvonuri că ruşii intenţionează să lărgească rândurile actualului guvern şi poate chiar să instaureze unul nou, cu o reprezentare reală a partidelor Naţional Ţărănesc şi Liberal. Am auzit ieri că Vişoianu a fost abordat, sugerându-i-se să preia conducerea Partidului Naţional Ţărănesc în locul lui Maniu. Dacă este adevărat şi dacă acceptă, acest gest va reprezenta într-adevăr un pas înainte spre soluţionarea problemelor României. Cred că Vişoianu este un român cinstit, integru, profund patriot, cu vederi clare şi cu o atitudine realistă faţă de situaţia actuală, în măsură să fie de mare ajutor pentru ţară. Până acum, el nu şi-a legat numele de nici un partid şi este foarte posibil să nu accepte o răspundere atât de mare. Dacă însă acceptă, probabil că el, sau candidaţii aleşi de el, vor beneficia de o poziţie importantă în noul guvern.


Joi, 28 iunie 1945


Astăzi am avut o lungă convorbire cu Melbourne despre proiectul celor două telegrame în care îmi exprim punctul de vedere în legătură cu propunerea britanicilor de a se încheia mai devreme un tratat de pace cu România. (Pentru detalii suplimentare referitoare la propunerea britanicilor, vezi comentariile mele de marţi, 26 iunie.) Amândoi am fost de acord că ar trebui să le discutăm şi cu britanicii, în speranţa că voi reuşi să câştig asentimentul vicemareşalului pentru sugestiile mele. Prin urmare, azi-dimineaţă am avut o lungă întrevedere cu vicemareşalul şi cu dl Le Rougetel. Pe lângă expunerea obiecţiilor faţă de propunerea britanicilor, telegramele mele mai recomandau şi anumite măsuri pe care ar trebui să le adoptăm în România, şi anume să exercităm presiuni pentru a obţine o reprezentare mai amplă în Comisia Aliată de Control, un guvern cu adevărat reprezentativ, pentru stabilirea — o dată pentru totdeauna — a totalului complet al obligaţiilor ce revin României în conformitate cu Articolele 10,11,12 şi pentru o supraveghere corespunzătoare a alegerilor, atunci când vor avea acestea loc, de către un guvern cu adevărat reprezentativ. La propunerea lui Le Rougetel, am făcut câteva modificări de importanţă minoră şi apoi am reuşit să comunic acordul total al vicemareşalului faţă de aceste propuneri.


Luni, 2 iulie 1945


Johnny Ionniţiu a trecut ieri pe la mine şi mi-a spus că ministrul de Război, generalul Răşcanu, care tocmai se întorsese de la Moscova, a avut audienţă la Rege. Răşcanu i-a spus Regelui că îl văzuse pe Stalin, care fusese într-o dispoziţe extrem de cordială. Stalin a spus că apreciază în mod deosebit efortul de război depus de România şi că dorea în special să confirme excelenta contribuţie pe care Regele şi-o adusese în orchestrarea loviturii de stat de la 23 august. Se spune că Stalin ar mai fi afirmat că României i se va permite să deţină pe timp de pace o armată formată din 16 divizii şi o brigadă de blindate şi că intenţionează să ofere în curând Regelui un avion pentru uzul său personal. Răşcanu şi-a exprimat în continuare opinia că cele două mari armate ruseşti nu vor rămâne probabil mult timp în România, dar că ele se află aici, în primul rând, ca un gest militar care să oblige Turcia la concesii în privinţa situaţiei din Dardanele. Răşcanu este desigur mână în mână cu ruşii şi este posibil să fi făcut această declaraţie cu deplinul acord al ruşilor, ca parte dintr-o campanie menită să aducă în prim-plan problema Dardanelelor, făcând astfel ca problema instaurării de guverne reprezentative în Bulgaria, Ungaria şi România să treacă pe planul doi. O astfel de manevră, venind în ajunul Conferinţei celor Trei Mari Puteri, cu greu poate fi numită o simplă coincidenţă.

Dl Melbourne a trecut pe la mine azi după-amiază însoţit de dl Jean Paul Boncour, care a sosit aici de curând, în calitate de ministru al Franţei în România. Sosirea dlui Boncour a fost o adevărată surpriză pentru mine, deoarece ultimele informaţii pe care le primisem din partea ruşilor în legătură cu acest subiect constau într-un mesaj transmis în urmă cu câteva luni, în care se afirma că venirea lui în România ar fi prematură. Cred că ar fi trebuit să fiu informat în legătură cu modificarea hotărârii luate de către ruşi.

Boncour pare să fie un tip foarte plăcut, cu o fină înţelegere a situaţiei generale de aici. El cunoaşte bine Balcanii, întrucât înainte de război a lucrat un timp în regiune. Are mulţi prieteni printre români. A fost destul de deschis în discutarea atitudinii ruşilor, iar dl Melbourne mi-a spus mai târziu că a fost şi mai deschis în cursul unei discuţii pe care o avusese cu Melbourne în urmă cu o zi sau două. Cred că nu vom avea nici un fel de probleme în a colabora cu el. Poziţia lui Boncour este unică, în sensul că, deoarece Franţa a căzut înainte ca România să se alăture Axei, Franţa nu a rupt niciodată relaţiile diplomatice; ca atare, Boncour vine ca ministru pe deplin acreditat, pe lângă guvernul român, o poziţie pe care nici Berry, nici Le Rougetel nu o deţin în momentul de faţă.


Miercuri, 4 iulie 1945


Astăzi, fiind 4 iulie, majoritatea activităţilor birourilor noastre a fost suspendată. Românii însă nu au pierdut ocazia de a-şi manifesta interesul şi prietenia pentru Statele Unite. Toate ziarele, chiar şi cele comuniste, au acordat spaţii ample comentariilor referitoare la Ziua Independenţei Statelor Unite, iar mai multe ziare au publicat articole despre prietenia şi înţelegerea dovedite de Statele Unite. Azi dimineaţă, Camera de Comerţ Româno-Americană, împreună cu Societatea Prietenilor Statelor Unite ale Americii, au oferit un concert la care au fost invitaţi toţi americanii, precum şi o mulţime de români. In ultimul moment, am fost informat că Groza însuşi şi câţiva din miniştrii săi sperau să poată participa, aşa că, pentru a evita penibilul unei întâlniri cu el în public, nu m-am dus la concert; mai mulţi dintre ofiţerii mei au fost totuşi prezenţi. Preşedintele Societăţii era absent, dar dl Stoica, vicepreşedintele, care este şi diplomat de carieră în Ministerul de Externe român, a ţinut o conferinţă foarte bună. Stoica a scos în evidenţă prietenia care a existat întotdeauna între cele două ţări şi a arătat că declaraţia de război pe care am făcut-o României a venit abia la patru luni după declaraţia propriu-zisă a românilor. Chiar şi atunci, declaraţia noastră afirma că ne considerăm în război numai cu regimul aflat la putere în România şi că ştim că cea mai mare parte a poporului român se simte încă puternic legată de Statele Unite prin relaţii de prietenie. Cuvântarea a fost desigur mult aplaudată şi în toate cercurile din oraş s-au făcut comentarii pe marginea sa.

După-amiază, am dat o mare recepţie la reşedinţa mea; am invitat aproape 300 de persoane, inclusiv toţi ruşii cu funcţii-cheie împreună cu soţiile lor, omologii lor britanici, toţi ofiţerii mei şi mulţi prieteni politici români şi cunoştinţe personale sau din domeniul politic. Nu am invitat nici un membru al guvernului, în afara câtorva persoane din Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului. Practic, toţi cei care au fost invitaţi şi-au făcut apariţia. Printre invitaţii mei s-au numărat şi prinţul Ştirbei, dl Maniu şi dl Brătianu. Dl Ghelmegeanu, preşedintele Comisiei române şi dl Oeriu, vicepreşedintele comunist, au fost şi ei prezenţi şi s-au comportat foarte cordial. Generalul Susaikov a trimis vorbă că nu poate veni deoarece este plecat din oraş, dar s-au prezentat Vinogradov, Bogdenko, Pavlov şi câţiva dintre asistenţii lor. Mă îndoiesc că Susaikov era într-adevăr plecat din oraş, deoarece am aflat că seara a participat la o masă oferită de vicemareşal. O să mai verific. Mi-a părut rău că nu a fost posibil să invit membri ai guvernului, deoarece, excluzându-i, aproape toţi invitaţii români erau de orientare politică de dreapta. Din pricina poziţiei actuale adoptate de guvernul nostru, nu mi s-a părut însă oportun să trimit invitaţii miniştrilor români.


Duminică, 8 iulie 1945


Marele Stat Major Român ne-a anunţat ieri că dimensiunile şi localizarea zonelor din România ce urmează a fi ocupate de trupe ruseşti au fost reduse considerabil. Noile zone sunt două la număr: una include cea mai mare parte din Oltenia şi o bucată din Banat, iar cealaltă include Moldova de Sud şi Dobrogea. In plus, s-au rezervat capete de pod de dimensiuni mari la Tumu Măgurele, Giurgiu şi Călăraşi. Această reducere a zonelor este de presupus că se datorează expunerilor făcute la Moscova de generalul Susaikov şi de ministrul de Război, Răşcanu. Se spune că Susaikov ar fi propus ca zonele roditoare din Muntenia, Transilvania şi Banatul de Nord să nu fie ocupate, astfel încât livrările de cereale şi vite impuse de Armistiţiu să poată continua fără întrerupere. Zonele nou ocupate ocolesc majoritatea acestor ţinuturi agricole fertile, dar îşi menţin avantajele ca poziţii strategice, din care să se poată efectua în mod eficient o mişcare masivă de forţe peste Dunăre către sud. Până acum, nu am primit de la Marele Stat Major român nici o indicaţie, în sensul că este de aşteptat ca orice reducere în numărul total al trupelor de ocupaţie să se regăsească într-o reducere a respectivelor zone.

Ieri, l-am întâlnit pe dl Melboume după vizita pe care i-a făcut-o Regelui la Sinaia. Regele i-a spus că nu-şi poate explica motivul pentru care i-a fost acordat Ordinul rus „Victoria". Este aceeaşi distincţie pe care Stalin a conferit-o de curând lui Eisenhower şi Montgomery. Regele se simte uşor jenat din această cauză, dar desigur că nu a putut face altceva decât să o accepte.

Sâmbătă noapte a avut loc un incident neplăcut, care ar fi putut degenera în ceva foarte serios. Una din funcţionarele americane care lucrează la Legaţie a închiriat mai multe camere în casa dlui Lugoşianu, fost editor la ziarul local „Universul". Sâmbătă noaptea târziu, a fost trezită de un zgomot făcut la fereastră şi, când a aprins lumina, a văzut doi ruşi beţi, ambii înarmaţi, care încercau să intre pe fereastră. Ea nu i-a putut convinge să plece, aşa că a fugit jos, şi l-a chemat pe dl Lugoşianu. Lugoşianu a luat o armă, a intrat în cameră şi, nereuşind să-i convingă pe ruşi să plece, l-a împuşcat pe unul dintre aceştia, rănindu-1 grav într-o parte. Acest lucru a pus capăt atacului, dar a trecut o oră de telefoane disperate, înainte ca Lugoşianu să convingă autorităţile române să apară la locul faptei. In cele din urmă, atât autorităţile ruseşti cât şi cele româneşti şi-au făcut apariţia, iar incidentul a fost închis. Ne este teamă de noi incidente similare, o dată cu sosirea unui mare număr de militari, care au făcut frontul multe luni de zile şi care, acum, vin în România pentru odihnă şi relaxare. Mare parte din pericol ar fi înlăturat dacă aceşti militari ar putea fi deposedaţi de armele lor.



va urma
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu