vineri, 24 iunie 2016

Cutia cu farduri (1)

Claudia Priefer









Creierul meu miroase a fluture ars
nici macar Guerlain nu mai poate amana
sau trage pe sfoara sfarsitul
metamorfoza arde corzile si fluturii renasc din propria cenusa
pentru urmatoarea iubire perfecta
fereastra se deschide singura ca pentru fiecare intoarcere in viitor.



Umbra mea isi face cafeaua de dimineata
apoi se prelinge
lichefiata
pana la prima pereche de pantofi
isi pune prafuri sublime pe fata
isi da intalnire in propria imaginatie
cu oglinda din tinerete
intre timp ofteaza, rade, scrie, plateste nota de plata, face screening, salata de rosii, asteapta, spera si plange uneori
ziua se scurge in noapte
pantofii se pun singuri la loc
in cutii
la fel si cerceii
ridurile
umbra care sunt se depune ca un buchet de flori ofilite pe perna mea
acolo unde nu o mai atinge nimeni
si nimic
pana dimineata.



Am avut o iubita care semana a ogar hamesit
imi transpirau palmele asteptand-o mereu
sa se intoarca din lungile ei ameteli
dragostea noastra era ceva ca o vanatoare regeasca
avea buzele aspre si luminoase
sentimentele ne crapau pe la colturi
imi facusem cuib in triunghiul linistii
descris de gatul, umarul si sanul ei stang si
ne iubeam atat de intens incat simteam
sangele scartaindu-ne in vene, coplesitor
"ma ucizi ca un luceafar"- spunea
parca plecam la razboi, parca plecam la rugaciune
ma lasam calcat in picioare, ma lasam...
totul se petrecea intre perne si trenuri
se lumina de ziua doar dincolo de bratele ei
acum nu mai caut
adesso do la caccia a me stesso
oh, eu am avut o iubita care semana a ogar hamesit
buzele ei luminoase cu pulbere de stele si pribegii
de luna le caut

cu mainile-nghetate, ca prin blestem, in bezna.




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu