luni, 13 iunie 2016

Destin

Ella Blue








Nu pot să leapăd haina asta slută.
Cu multe vrăji urzeala e țesută.
M-am învățat să beau prea mult amar.
E prea târziu s-o leapăd, e-n zadar!


O viață-ntreagă am sperat la bine
Și am visat mereu la zări senine.
Un zbor, în vis, am încercat ades,
Dar numai aripi frânte am cules.


De-atâtea ori, făptura mea firavă
Cădea-n genuchi, răpusă de otravă.
Ducea o cruce mult prea greu de dus,
Cu mâinile întinse spre Iisus.


Și n-am cerut scutire de corvoadă.
Doar pace, de se poate, drept dovadă,
Că vreau să port aceeași haină slută,

Așa… cu tot ce fost-a ea țesută…



























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu