În stele cred și-n vise

Luiza-Adriana Grama

Mă cerți și-mi spui: - Naivă!

că-n stele cred și-n vise,

Dar n-am gânduri ascunse,

nici paradisuri stinse,

N-am să dărâm biserici

și n-am să le ridic,

Vreau doar misterul vieții

să îl dezleg un pic.

Știu sigur, sus în stele,

există cineva

Și chiar de nu-i văd chipul

eu simt prezența sa.

- Ne tragem din maimuță !

îmi spui și îmi zâmbești.

- Și-atunci de ce port dorul

luminilor cerești?

- Sus nu există stele

și nu există timp,

Măsori în van cu ele

zi, lună, anotimp.

- Eu doar îmi măsor clipa

pe care-o am aici.

Spunându-mi toate-acestea

mai tare mă ridici.

Prefer o viață-ntreagă

să cred într-un eres.

E drumul meu în viață,

pe el eu l-am ales,

Și dacă-n moarte aflu

că nu mai e nimic

De viața ce am dus-o

tot n-am să mă dezic.

Decât o viață-ntreagă

să nu crezi în nimic

Și să te vezi mai mare,

când tu ești mult prea mic,

Și să te-aștepte-n stele

chiar însuși Dumnezeu,

Nu e mai bine poate

să-mparți eresul meu?