marți, 28 iunie 2016

Pâine sau cătuşe

Ioan Stanomir


Liviu Dragnea posedă darul formulărilor memorabile. Din vecinătatea DNA, preşedintele PSD propunea o alegere care nu are nimic caragialian. Naţiunea noastră are de optat între prosperitatea generală a bunei guvernări( căci pâinea este simbolul tradiţional al ospitalităţii şi al bogăţiei autohtone, din moşi-strămoşi ) şi avântul represiv al luptei împotriva corupţiei, avânt întruchipat, previzibil, prin teribilul zăngănit de cătuşe.






Venind la o săptămână de la triumful PSD în Bucureşti, aserţiunea domnului Dragnea nu este întâmplătoare. Ea traduce, în forma directă cu care domnia-sa ne-a obişnuit, ambiţia PSD, dar nu numai, de a închide, o dată pentru totdeauna, acest delicat şi nefericit dosar al investigărilor anti-corupţie. Nerăbdarea lui Liviu Dragnea este nerăbdarea unei intregi elite politice. Alegerile locale au întărit, semnificativ, această redută a privilegiilor. Legitimată popular, casta de stăpâni ai României înţelege să îşi reafirme poziţia ei dominantă.

Comunităţile captive, în care aleşiii locali au fost plebiscitaţi, în pofida anchetelor care îi vizează, sunt imaginea vie a acestei prosperităţi la care visează PSD şi cei din jurul său. Pâinea invocată poetic de Liviu Dragnea este, înainte de toate, pâinea supunerii celui slab în faţa celui puternic. Partid al celor care muncesc, al oamenilor de bine, PSD crede în ordinea firească a lumii, astfel cum a fost moştenită ea de la RSR: există, întotdeauna, o linie de separare între cei ce comandă şi cei care execută. Datoria românilor este de a munci şi de a se bucura, senin, de binefacerile pe care mai-marii lor li le dăruiesc. Cârteala, revolta, critica sunt suspecte şi se cer înlăturate, spre a păstra pacea acestui colţ de eden dacic.

Egalitatea în faţa legii are un aer subversiv în acest decor arcadic imaginat de domnul Dragnea. A reclama aplicarea aceloraşi norme juridice celor mari şi celor slabi este un act iacobin, justiţiar şi iraţional. Această conduită este nu doar o tulburare a păcii, dar şi un atac la adresa suveranităţii naţionale. Primari sau parlamentari, politicienii sunt mandataţi de popor. Prin simplul fapt al alegerii, ei sunt parte a unei elite imune la cerinţele comune ale justiţiei. Democraţia este, în cazul lor, impunitate.

Între pâine şi cătuşe, naţiunea română pare să fie ales, deja, în majoritatea ei. Voturile care au relegitimat despoţii locali, pe 5 iunie 2016, sunt expresia acestei alegeri lipsite de ambiguitate. Pentru atâţia dintre compatrioţii noştri, corupţia oficialilor publici este un obicei al pământului, a cărui continuitate ţine de aşezarea naturală a vieţii. Ajutoarele pe care le primesc de la stăpânii lor le sunt suficiente. Statul este o moşie pe care aleşii patriei o deţin, în virtutea unui drept divin care nu poate fi chestionat. Între pâine şi cătuşe, atâţia dintre compatrioţii noştri au ales, deja, iobăgia voluntară, prin renunţarea la apărarea propriilor libertăţi.

În această Românie cuminte şi docilă, Liviu Dragnea este o voce respectată şi familiară. Mai devreme sau mai târziu, legile vor înceta să mai fie incomode şi neliniştitoare. Epoca Năstase sa va întoarce, cu liniştea ei densă. Prosperitatea de pâine aburindă se va întinde peste România. Binele va fi învins, definitiv. Acesta este viitorul visat de Liviu Dragnea- în câteva luni, prin votul de la alegerile parlamentare, el poate deveni prezent etern.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu