duminică, 19 iunie 2016

Vântule, vântule…

Valentina Becart










Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată
cât de mult a suferit, ci cât de mult a iubit.”
Richard Wurmbrand



Am semănat în pulberea
de stele
un grăunte,
ce închidea în el
visurile mele,
crezând cu încăpăţânare
că-n zorii argintii
va apărea un munte;
nebun, năvalnic dor
fără de hotare!



Capriciosul vânt
al primăverii mele
a spulberat sub cer de nouri
sidefii,
visul fără rădăcină
în neguroase sfere –
vântule!
întemniţat în ceaţă

şi pustiu să fii!



























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu