Mărioara Flaiș
Am
greșit
crezând
că nu sunt egoistă:
iubindu-te
mă simt extraordinar,
cât
timp îmi ești de folos nu te pot ucide,
numai
ducându-te cu mine pașii îmi rămân pe nisipul timpului,
am
o putere demențială de a fi fericită
alături
de idealurile mele,
nu
împart cu tine niciun anotimp,
niciun
fior din insomnia acestui sărut,
nicio
secundă din esența acestei îmbrățișări,
niciun
verset din evanghelia extazului meu,
nicio
stea din constelația exilului meu
niciun
sonet al acestei iubiri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu