Dialoguri (11)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Comunismul la vîrsta romantică...

Vartan Arachelian: 
Se poate vorbi astăzi slobod şi în România despre comunism. La început a fost o utopie care a sedus pe mulţi intelectuali, dar, devenind apoi realitate în Rusia sovietică şi, mai tîrziu, fiind impusă în ţările ocupate, utopia a devenit o realitate îngrozitoare, un cancer al umanităţii.
Spuneaţi, la un moment dat, că dumneavoastră, în perioada interbelică, aţi cunoscut mulţi oameni cu vederi de stînga. Bănuiesc că majoritatea era de stînga într-o definiţie occidentală şi nu asiatică. Erau şi comunişti printre ei?

Corneliu Coposu: 
Da. în timpul studiilor mele la Cluj,  aveam confruntări cu studenţii de extremă dreaptă; erau în  majoritate şi stăpîneau centrul universitar Petru Maior. Cu  mare efort şi după multe lupte am reuşit să le juăm locul. 
Eram atunci preşedintele studenţilor democraţi, în eforturile noastre de a contracara propaganda intensivă şi, bineînţeles, destul de mărginită pe care o făceau studenţii fascişti de la Universitatea din Cluj eram sprijiniţi şi de unii studenţi de extremă stingă. Parte dintre ei erau încadraţi în partidul nostru, PNŢ, parte din ei îşi manifestau pe faţă adeziunea lor la curentul de extremă stînga, adică erau simpatizanţi  comunişti. Printre ei oameni de valoare, ca să nu menţionez decît pe Drăgulescu, Novac, cîţiva profesori, cum era Raluca Ripan şi care manifestau deschis adeziunea lor la ideile comuniste. Ei vedeau comunismul de altă manieră, era un fel de comunism de salon, în care puteai să apreciezi anumite idei umanitare, pe care ei le atribuiau concepţiei lor, de extremă stînga. Chiar dintre cei ce se declarau comunişti nu erau chiar toţi marxişti convinşi, adică un fel de comunistoizi, ca să le zic aşa. Aveam discuţii în contradictoriu. L-am cunoscut foarte bine pe Pătrăşcanu. Am fost în termeni apropiaţi, nu l-am cunoscut pe linie politică, ci pe linie de relatii sociale.
Intr-o familie de prieteni, la care participa şi o rudă apropiată de-a mea, am avut impresia că are o simpatie deosebită pentru mine, fiindcă m-a căutat în repetate rînduri. Discuţiile pe care le purtam erau în contradictoriu şi presărate, uneori, cu expresii destul de tari, pe care nici el nici eu nu le luam în considerare. Am rămas în termeni buni cu Pătrăşcanu, chiar şi după ce a intrat în guvernul de la 23 august  împrejurarea care l-a determinat pe Pătrăşcanu să mi se confieze, a fost întoarcerea lui de la Moscova, după semnarea armistiţiului din 12 septembrie. Amărăciunea lui şi experienţa tristă pe care o făcuse aveau să fie sporite de primirea pe care i-a făcut-o vechiul lui tovarăş de idei Jdanov, cu care era în relaţii de pe timpul cînd el, Pătrăşcanu, fusese delegat al secţiei din România a partidului comunist în cadrul Kominternului la Moscova. L-am întîlnit atunci pe Pătrăşcanu care era foarte afectat şi atunci am luat cunoştinţă prin el de pericolul pe care-l reprezenta comunismul pentru viitorul României. Pînă atunci consideram comunismul ca o idee politică inexpresivă; n-am cochetat niciodată cu ideile comuniste...

Vartan Arachelian: 
Chiar vroiam să vă întreb ...

Corneliu Coposu: 
...deşi am fost în intimitatea unui profesor de economie politică, cu numele de Dumitru B. lonescu, care era marxist de catedră şi mi-a pus la îndemînă toată literatura, comunistă. Pe vremea aceea nu existau traduceri în româneşte, însă exista Lenin, în întregime, tradus în franceză, bineînţeles şi toţi clasicii comunişti, bolşevici, menşevici, anarhişti. El avea o bibliotecă bogată pe care mi-a pus-o la dispoziţie şi pe care am consumat-o cu foarte mare interes. Dar nu am fost niciodată ispitit de ideile comuniste.


Vartan Arachelian: 
De ce oare?

Corneliu Coposu: 
Mai cu seamă din cauza seriozităţii profesorului nostru de economie politică şi a celui de politică economică, care au avut onestitatea deontologică de a ne atrage atenţia nouă, studenţilor de pe vremea aceea, asupra golurilor pe care le prezintă doctrina marxistă. Pe vremea aceea era marxistă, ulterior a dobîndit titulatura de marxist-leninistă. Deci, profesorul, care era, am spus, marxist de catedră, fără a fi implicat vreodată în politică, sublinia, totuşi, unde greşeşte Marx şi cum Marx greşea tocmai în punctele esenţiale ale organizării structurii economice, mi-am dat seama - ajutat şi de lectura critică a teoriilor marxiste, publicate de unele reviste economice mai progresiste ca idei, nu mai progresiste ca orientare de stînga - că marxismul este o concepţie economică precară. Bineînţeles că la vîrsta aceea nu-mi dădeam seama cît este de depăşită doctrina marxistă, dar în orice caz mi s-au deschis ochii pentru a vedea găurile din şvaiţer.
Ceea ce m-a frapat din toată cultura mea livrescă despre comunism a fost metoda care mi s-a părut foarte puerilă de a lăsa în sarcina viitorului dezlegarea unor implicaţii mai grele, cărora doctrinarii marxişti nu le puteau găsi soluţia.
Revenind la Pătrăşcanu, trebuie să precizez că el şi-a făcut studiile în Germania şi s-a întors comunist de la facultate.
In discuţiile pe care le-am avut cu Pătrăşcanu, numeroase şi unele destul de violente, fiecare îşi păstra poziţia avută iniţial. Deşi Pătrăşcanu nu era din generaţia mea - era mult mai mare - eram prieteni cu el datorită unor relaţii sociale. Ceea ce m-a frapat în relaţiile cu Pătrăşcanu era convingerea şi buna lui credinţă. Era un comunist convins, nu un comunist de teapa lui Luca (Laszlo) sau a lui Rangheţ, ci un intelectual care căuta în comunism soluţionarea unor racile sociale pe care burghezia nu le putea vindeca. Acestea erau şi tezele lui că omenirea viitoare va putea găsi satisfacţii într-o egalitate -bineînţeles concepută într-o manieră intelectuală şi obiectivă - care putea să servească la soluţionarea crizei în care se zbătea Europa.
Intîmplarea a făcut s-o cunosc şi pe Ana Pauker cu un prilej interesant. Eu eram condamnat pentru lezmajestate...

Vartan Arachelian: 
Această situaţie este foarte interesantă şi ca paradox. Ar trebui s-o relataţi mai pe larg.

Corneliu Coposu: 
Era în legătură cu procesul Skoda. Procesul Skoda, la pornirea căruia un rol de căpetenie l-a avut regele Carol al II-lea care vroia să-l anihileze pe Maniu pe toate căile.

Vartan Arachelian: 
Să-l compromită politic.

Corneliu Coposu: 
Nu putea să conceapă, după mentalitatea lui, care era puţin alterată de moravuri balcanice, că într-o afacere de armament, cum era aprovizionarea artileriei făcută sub guvernarea naţional-ţărănistă, s-ar fi putut realiza un contract de proporţiile celui încheiat de guvernul român cu uzinele Skoda, fără ca cineva să ia şperţ... Un nepot de-al lui Maniu, Romulus Boilă, o figură detestată de opinia publică din cauza unei campanii de presă dusă violent împotriva lui, a devenit ţinta manoperelor regale.

Vartan Arachelian: 
Ca prin Boilă să-l compromită pe Maniu.


Corneliu Coposu: 
Bineînţeles. Dacă s-ar fi putut pune în sarcina lui Boilă faptul că ar fi încasat comisioane de pe urma contractului Skoda, compromiterea lui Maniu ar fi fost realizată. Regele Carol al II-lea a depus foarte mari eforturi pentru a obţine această compromitere a lui Maniu. Regele Carol ajunsese la convingerea că Maniu, în austeritatea lui, era incapabil de a se implica în orice fel de afacere sau în orice fel de chestiuni legate de bani, dar gîndirea era logică – dacă se reuşea implicarea unei persoane apropiate din familia lui Maniu, în procesul Skoda, sigur că vina s-ar fi extins şi asupra lui Maniu şi, deci, oprobriul opiniei publice legat de scandalul pe care îl declanşase doctorul Lupu şi pe care l-au îmbrăţişat cu mare avînt opoziţioniştii liberali din epoca aceea ar fi compromis partidul nostru. Procesul s-a încheiat, pînă la urmă, cu achitarea lui Seletzki, reprezentantul uzinelor Skoda şi cu imposibilitatea de a dovedi cea mai mică învinuire la adresa lui Romulus Boilă, care, în paranteză fie spus, era cu totul străin de afacerea cu uzinele Skoda, nici măcar nu-l cunoştea pe Seletzki şi nu avea nici o contingenţă cu aceste uzine. Sigur că au fost oameni care au beneficiat de cadouri, dar erau altele persoanele care puteau fi implicate şi nu făceau parte dintre apropiaţii lui Maniu.

Vartan Arachelian: 
De exemplu, era fiul lui Vaida.

Corneliu Coposu: 
Da, era el, răposatul iunian ş.a.m.d. Nu vreau să insist prea mult asupra amănuntelor.

Vartan Arachelian: 
Sigur, să nu facem o paranteză prea lungă despre afacerea Skoda.

Corneliu Coposu: 
Cu prilejul procesului Skoda intrasem noi în posesia unor acte care vădeau sorgintea scandalului. Ce erau acestea? Reprezentantul uzinelor Skoda, care era un om foarte onorabil, acest colonel în rezervă, mare invalid din primul război mondial, un gentleman, a fost arestat, sub acuzarea de spionaj.

Vartan Arachelian: 
Da, s-au găsit la el documente provenind de la Ministerul Apărării Naţionale.

Corneliu Coposu: 
S-au găsit la el documente pe care era foarte normal să le păstreze, fiindcă el era cel care înarma artileria românească; date statistice şi informaţii privind organizarea regimentelor de artilerie era firesc să fie în posesia uzinelor.
De altfel el era reprezentant ceh şi nu se putea presupune că o ţară prietenă ca Ceho-Slovacia are vreun interes de spionaj cu ţara noastră, mai ales că ea ne livra armament şi cu ea eram în Mica înţelegere.
In tendinţa aceasta, de a se înscena procesul Skoda, regele Carol al II-lea a făcut imprudenţa de a trimite un bilet cu cifrul regal, semnat cu augusta lui mînă, adresat colonelului Pomponiu, primul comisar regal, însărcinat cu instruirea afacerii Skoda, cu următorul conţinut:"Pomponiule, vezi cum conduci afacerea ca M. să iasă implicat" şi un C mare regal ca semnătură.
Colonelul Pomponiu, probabil, flatat de faptul că deţine un autograf regal, l-a pus cu grijă în casa lui de bani, din cabinetul de instrucţie unde funcţiona. A urmat ancheta lui Seletzki. Seletzki a făcut anumite declaraţii, pe care grefierul le-a transcris cu caligrafia lui, încercînd să reproducă exact depoziţia învinuitului. Această depoziţie, care urma să fie dactilografiată ulterior, a fost corectată de Pomponiu, cu mîna lui, printr-o imprudenţă condamnabilă pentru un colonel de justiţie militară. Cu altă cerneală şi cu caligrafia lui proprie a intercalat în depoziţia lui Seletzki două fraze din care ar fi rezultat complicitatea lui Boilă (care s-a dovedit a fi cu totul
imposibilă, era vorba de o infracţiune imposibilă) pe care justiţia a evidenţiat-o şi a tratat-o ca atare. Acest manuscris, făcut de un plutonier major grefier, cu numele Ilie, era interpolat cu două fraze scrise de mîna domnului prim comisar regal Pomponiu şi cu cerneală de altă culoare.
Manuscrisul a fost păstrat cu grijă de grefierul Ilie, iar celălalt grefier, Albişor, care era în complicitate cu Ilie, a socotit, la un moment dat, că ei pot trage un ce profit din valorificarea acestor documente. 
Au sustras cu grijă manuscrisul depoziţiei lui Seletzki, corectat şi retuşat de colonelul Pomponiu şi biletul regal, pe care-l păstra cu mare grijă Pomponiu, în aceeaşi casă de fier, şi le-au oferit spre vînzare avocatului lui Seletzki, un oarecare Rapaport. Acesta s-a prezentat la noi, spunînd că i se oferă spre cumpărare, de către doi plutonieri grefieri, documente care dovedesc sorgintea procesului Skoda. El le-a cumpărat, plătind acestor oameni banii clientului, o sumă destul de mare, cred că era vorba de vreo sută de mii sau chiar mai mult, nu mai ţin minte cu exactitate, iar aceste piese au ajuns în posesia lui Maniu.
Am făcut fotocopii după ele şi originalele au fost depuse de Maniu, cu ocazia invitării lui la comisia parlamentară de anchetă, prezidată de Aurelian Bentoiu. în momentul cînd s-au prezentat aceste documente, cercetarea comisiei parlamentare era încheiată.
Documentele - după ce s-au lăsat fotocopiile în dosarul comisiei parlamentare - le-am luat şi le-am băgat în buzunar, bineînţeles sub ochii Siguranţei de pe vremuri, care m-a înhăţat la ieşirea din Parlament, m-a înşfăcat şi m-a dus la puşcărie... 


va urma