Misiune dificila. Jurnal (35)

C.V.R. Schuyler

Audienţa lui Max Auschnitt la Susaikov

Max Auschnitt a trecut pe la mine vineri după-amiază. Mi-a spus că, în ajun, fusese chemat la biroul generalului Susaikov, unde discutase cu acesta timp de două ore şi jumătate despre situaţia economică din România. Susaikov a părut foarte îngrijorat şi i-a cerut lui Auschnitt să-şi spună deschis părerea. Auschnitt i-a spus că numai ruşii sunt vinovaţi. Ei au refuzat să aibă de-a face cu oricine altcineva în afară de comunişti, care erau complet lipsiţi de experienţă şi incapabili să guverneze. Susaikov a recunoscut că el însuşi credea că acesta era adevărul. Auschnitt a spus atunci că ţara este încă fundamental solidă şi că situaţia ar putea fi salvată chiar şi acum, dacă s-ar instaura un guvern reorganizat, cu miniştri eficienţi, cu un program financiar sănătos care să includă un buget echilibrat şi dacă s-ar primi un ajutor prietenesc de la ruşi în legătură cu obligaţiile prevăzute prin Armistiţiu, cerinţele în materie de transport, penuria de alimente şi celelalte probleme critice curente. Auschnitt mi-a relatat că Susaikov s-a arătat foarte impresionat şi i-a spus că va mai apela la el pe viitor pentru alte sfaturi.

Dejun în cinstea ziariştilor americani

Vineri dimineaţă am oferit la locuinţa mea un dejun pentru ziariştii americani din Bucureşti. Au fost prezenţi Sam Brewer, Frank O’Brien, Markham şi Rita Hume, precum şi MacDonald şi Frank Shea de la Legaţie, împreună cu alţi trei-patru ofiţeri de-ai mei. Conversaţia s-a desfăşurat pe teme generale, dar am reuşit să-i cunoaştem pe corespondenţi ceva mai bine şi cred că ne-am simţit cu toţii bine.

In curând, la Moscova, întâlnire a Consiliului Miniştrilor de Externe

Vicemareşalul m-a vizitat sâmbătă dimineaţă. El mi-a adus prima veste despre întrunirea Consiliului miniştrilor care a fost programată să aibă loc la 15 decembrie, la Moscova. Mi-a mai spus şi că dl Le Rougetel a fost rechemat de îndată în Anglia. El este încrezător că problema României va fi în fruntea listei de chestiuni ce urmează a fi discutate la Moscova şi crede că la acea întâlnire putem căuta o soluţie a problemelor noastre. Mi-a spus că tocmai au descoperit că, în diverse încăperi ale Legaţiei lor din Moscova, au fost instalate microfoane şi alte dispozitive de ascultare, şi se tem că măsuri similare au fost luate în sediile lor de aici, din Bucureşti. A cerut să vină un specialist din Anglia ca să-i verifice toate instalaţiile electrice şi m-a sfătuit să procedez la fel.

Viscol asupra Bucureştilor

Ne aflăm acum în mijlocul unuia dintre cele mai cumplite viscole care s-au abătut în ultimii ani asupra României. A început miercuri noaptea şi nu sunt încă semne că s-ar domoli. Vântul a suflat în rafale şi, cu toate că nu depăşeşte cu mult 30 cm, zăpada este troienită, şi majoritatea străzilor din Bucureşti sunt blocate. Nu circulă acum decât câteva autovehicule cu dublă tracţiune ale armatei şi, cu excepţia acestora şi a câtorva camioane ruseşti, străzile oraşului sunt practic pustii. Dl Berry şi cu mine aveam de gând să facem o călătorie cu avionul până la Istanbul, cu plecarea luni dimineaţă şi întoarcerea miercuri. Se pare că o astfel de călătorie acum este imposibilă. La ora aceasta nu putem nici măcar ajunge la aeroportul Băneasa şi chiar dacă s-ar opri ninsoarea, tot ar dura câteva zile degajarea pistei de zbor, astfel încât aceasta să redevină practicabilă. Sunt foarte dezamăgit, deoarece generalul Harriman mi-a comunicat telefonic că vine de la Ankara să mă întâlnească la Istanbul, iar eu proiectasem să vizitez o mulţime de obiective turistice. Viscolul afectează şi călătoria colonelului Crist la Brăila, Galaţi şi Constanţa. A plecat lunea trecută, sperând să se întoarcă până vineri sau sâmbătă dimineaţă, dar nu avem veşti de la el. Presupun că i s-a înzăpezit maşina undeva în zona Dobrogei. Vor trece cel puţin trei-patru zile înainte să reuşească să vină înapoi la Bucureşti.

Tătărescu plănuieşte crearea unui Consiliu de Regenţă care să preia funcţiile Regelui

Am aflat ieri de proiectele lui Tătărescu de a pregăti un fel de Regenţă, care să fie gata să preia conducerea ţării în eventualitatea în care comuniştii vor considera de cuviinţă să-l înlăture pe Rege. Tătărescu i-a făcut o vizită patriarhului Nicodim şi i-a propus formarea unui Consiliu de Regenţă din care să facă parte patriarhul, preşedintele Curţii de Casaţie şi Tătărescu însuşi. Este o manevră tipică pentru Tătărescu de a-şi pregăti un post sigur în caz de forţă majoră. Bineînţeles că s-ar putea să fie doar o măsură luată în războiul nervilor declanşat acum de guvern împotriva Casei Regale.

Miercuri, 12 decembrie 1945

Viscolul se potoleşte, două avioane sosesc la Bucureşti

Viscolul care a răscolit Bucureştiul şi împrejurimile sale aproape patru zile, s-a terminat în sfârşit marţi. Aerodromul a fost degajat suficient pentru a ne permite să aducem două avioane cu primele provizii primite de la Viena, în mai bine de două săptămâni. Prin oraş se circulă puţin din cauza zăpezii. Se pare că în zonele deschise a căzut o cantitate medie de zăpadă, de circa 60 cm, dar, din cauza vântului puternic, s-au format în multe zone mari troiene, înalte de 1,5-2 m. Guvernul a rechiziţionat multe căruţe de la ţărani şi a adunat muncitori, care treptat reuşesc să cureţe străzile oraşului. Vor trece totuşi câteva zile înainte ca circulaţia să se poată desfăşura din nou liber.

Anunţarea întrunirii miniştrilor de Externe la Moscova

Anunţarea întrunirii miniştrilor de Externe la Moscova la 15 decembrie a luat prin surprindere cercurile politice de aici. Ca urmare a acestui anunţ, care a fost făcut marţea sau miercurea trecută, activităţile politice par să se fi oprit mai mult sau mai puţin. Toată lumea pare să aştepte rezultatele Conferinţei, care suntem siguri că va include o discuţie despre problema României. Pe plan local, un interes mare este acordat şi informaţiei conform căreia raportul dlui Etheridge este luat la Moscova de către secretarul Bymes, pentru a fi studiat şi eventual folosit la masa tratativelor. Am aflat, de asemenea, că ruşii au aranjat caTătărescu să viziteze Moscova,pe durata Conferinţei. Anumite cercuri interpretează această ştire ca un indiciu că el este pregătit să fie următorul premier al României.

Convorbire cu dl Ghelmegeanu

Astăzi am avut o convorbire de două ore cu dl Ghelmegeanu. El mi-a descris în detaliu recentele necazuri cu ruşii ale Comisiei Române de Aplicare a Armistiţiului. în decursul ultimei luni, Susaikov i-a adresat cinci note lui Groza în care se plângea de nerespectarea de către România a obligaţiilor ce-i revin prin Armistiţiu, îndeosebi în ceea ce priveşte faptul că nu s-a reuşit asigurarea cantităţilor solicitate de alimente pentru trupele ruseşti. în fiecare caz în parte, notele i-au fost înaintate lui Ghelmegeanu, care a furnizat dovezi pertinente că România face tot ce-i stă în puteri în condiţiile restrictive impuse acum ca urmare a pretenţiilor excesive ale ruşilor la toate capitolele.

Ghelmegeanu mi-a mai vorbit despre o convorbire de trei ore avută cu Susaikov, la care au mai fost prezenţi ministrul de Război, ministrul Resurselor şi preşedintele Comisariatului pentru Resurse (dl Oeriu). Susaikov le-a reproşat cu asprime că, atunci când rechiziţionează bunuri, românii nu uită să-i informeze pe ţărani că ruşii sunt aceia care impun rechiziţionările. Ca atare, sentimentele antiruseşti se amplifică peste tot în România. Susaikov a spus că trupele ruseşti sunt staţionate în România cu un obiectiv internaţional foarte important, că România trebuie să se achite deplin de partea ce-i revine în aprovizionarea acestor soldaţi pe o perioadă nelimitată şi că orice altă încercare de sabotare a prieteniei ruso-române ar trebui pedepsită cu moartea. Susaikov a mai propus românilor dizolvarea completă a Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului, divizarea funcţiilor sale între Ministerul de Război şi Ministerul Industriei şi Comerţului, cu o agenţie de coordonare subordonată Ministerului Afacerilor Externe. Ghelmegeanu interpretează recomandările lui Susaikov în această privinţă ca având ca bază următoarele considerente:

Primul: Cea mai serioasă opoziţie la solicitările ruşilor a venit mereu de la Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului. Dizolvând acest organism, responsabilitatea pentru obligaţiile prevăzute de Armistiţiu va reveni direct miniştrilor, care, în general, sunt foarte docili în faţa tuturor cererilor ruşilor.

Al doilea: Susaikov ştie că delegaţiile britanică şi americană au obţinut foarte uşor informaţii complete referitoare la toate activităţile ruşilor legate de Armistiţiu de la personalul Comisiei Române. Propunerea lui Susaikov va înlătura una dintre cele mai bune surse de informaţii ale noastre.

Al treilea: Dizolvarea Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului nu este altceva decât un pas preliminar către desfiinţarea întregii Comisii Aliate pentru Aplicarea Armistiţiului. Convenţia de Armistiţiu însăşi a lăsat loc acum mai multor acorduri detaliate privitoare la îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Armistiţiu, fiecare din aceste acorduri fiind validat de către şefii de stat rus şi român. Ducerea la îndeplinire a acestor acorduri ar trebui să facă obiectul unor convorbiri diplomatice şi, în consecinţă, calea cea mai potrivită ar trebui să fie Ministerul Român al Afacerilor Externe — ambasadorul rus.

Al patrulea: Ghelmegeanu este de părere că ruşii sunt foarte conştienţi de prăbuşirea iminentă a economiei româneşti şi că, de fapt, ei fac tot ce le stă în puteri pentru a o provoca. El crede că scopul lor este să creeze un haos economic care să favorizeze consolidarea comunismului în România. Afirmă că acum comunismul devine din ce în ce mai popular şi că ruşii îşi dau seama că numai prin distrugerea completă a actualului mod de viaţă românesc pot spera cu adevărat să comunizeze statul român.

Miercuri, 19 decembrie 1945

Colonelul Crist se întoarce dintr-o delegaţie prelungită

Colonelul Crist, reprezentant economic în cartierul meu general şi observator G-2 cu pregătire specială, s-a întors, în sfârşit, dintr-o călătorie mai îndelungată în zona Brăila—Tul cea—Constanţa. A constatat că în regiune situaţia economică generală era cam aşa cum ni-o imaginasem şi anume: oraşele, în special Brăila, Galaţi şi Tulcea nu prea mai au alimente şi este de aşteptat ca, în următoarele câteva luni, să intervină foamete reală. Ele se confruntă şi cu o importantă penurie de combustibili. Galaţiul nu a avut energie electrică timp de aproape o săptămână, iar Brăila are curent electric pentru iluminat doar două ore pe zi (de la orele 19,00 la orele 21,00). Colonelul Crist a mai aflat că a crescut din nou numărul incidentelor implicând tâlhării, omucideri, violuri etc., ale căror victime sunt ţăranii români şi locuitorii oraşelor. în toate oraşele, foarte puţini români ies pe străzi după căderea nopţii. Deşi majoritatea acestor probleme au la origine soldaţii ruşi, instituţiile de aplicare a legii suferă o criză pe întreg teritoriul ţării şi, prin urmare, probabil că sunt implicaţi şi un număr de români în activităţi ilegale. Colonelul Crist a găsit numeroase dovezi referitoare la masive concentrări de trupe sovietice. El a raportat că un întreg corp de armată s-a instalat, pentru perioada iernii, în Dobrogea, chiar la sud de Dunăre şi că au avut loc mai multe alte concentrări de trupe în zonele înconjurătoare. Toţi aceşti soldaţi însă par să fie încartiruiţi pentru iarnă, fără a da vreun semn că ar avea în vedere vreo activitate anterior sosirii primăverii. Pe drumul de întoarcere de la Constanţa la Bucureşti, colonelul Crist a fost prins de viscolul de săptămâna trecută. Când a ajuns la Hârşova, a aflat că bacul ce traversa Dunărea îşi încetase activitatea din cauza sloiurilor plutitoare. Drumurile se blocau cu rapiditate din cauza zăpezii, iar ofiţerul rus ce răspundea de construcţia podului i-a sugerat să-şi ducă maşina la Brăila pe un vas fluvial românesc cu un comandant rus şi care era aşteptat să oprească la Hârşova în acea după-amiază. Crist a acceptat recunoscător această ofertă şi s-a postat pe chei cu maşina şi cei doi însoţitori ai săi până când a ancorat vasul Kiev. Maiorul rus l-a strigat pe căpitanul sovietic al navei aflat pe punte, spunându-i că un ofiţer american doreşte să urce la bord cu maşina pentru a merge la Brăila. Căpitanul a răspuns cu glas tare: „Să-l ia dracu’ pe colonelul american! Să stea acolo cu automobil cu tot.“ Apoi a ordonat echipajului să se îndepărteze imediat de la chei, ignorând semnalele cu rachete trase de la mal, prin care i se cerea să se întoarcă. Plecând de la acest incident, am înaintat generalului Susaikov un protest oficial în care arătam că era vorba de o insultă adusă în public de către un ofiţer superior sovietic unui ofiţer al armatei americane. Ca rezultat al acestui refuz, colonelul Crist a fost nevoit să-şi lase maşina la Hârşova şi să facă drumul spre Brăila pe un şlep cu pietre neacoperit. Călătoria a durat circa 22 de ore, timp în care şlepul a eşuat. Mica şalupă pe care a fost transbordat Crist s-a izbit de un sloi mare de gheaţă şi a fost nevoie să fie trasă la ţărm înainte de a se scufunda şi, în cele din urmă, Crist şi-a încheiat călătoria pe un alt şlep care a trecut — spre norocul său — pe acolo după câteva ore. A doua zi, Crist s-a întors la Bucureşti cu trenul care, între altele, era plin până la refuz. Ruşii ocupaseră cele două sau trei vagoane de clasa întâi disponibile, iar Crist s-a trezit înghesuit între mulţi români, într-un fost vagon de bagaje, adaptat pentru transportul de persoane. Şi din această parte a călătoriei, Crist a raportat o întâlnire neplăcută cu nişte ofiţeri ruşi, ce i-au adresat insulte în gară, cerând ca el şi însoţitorii săi să fie daţi jos din tren pentru a le face lor loc. Din fericire, trenul a plecat din gară înainte ca incidentul să devină critic.



va urma