Cei șapte ani de-acasă

Carmen Ștefania Luca

nu știu ce-am făcut cu ei s-au prăpădit așa pe nerăsuflate

știu că într-unul am învățat legea echilibrului

m-am luat de mână cu aerul și hai-hui prin necunoscut

apoi am început să zidesc cuvinte sub care să mă ascund

când interiorul meu va deveni mai mare

și fuga de la grădi

n-aveam chef de plastilină și culori cerate

povești expirate de când bunica

educatoarea mai comunistă decât Ceaușescu

era să spun mai catolică decât papa

dar eu nu știam ce hram poartă

așa că m-am luat cu ziua târgului și-am încercat viața de pe margini

azi un pic mâine un pic până când i-am dat de gust

mi-am jurat că n-o să mă satur niciodată la cât de bună e

mai târziu am văzut că n-a fost așa de bună cu mine

apoi după acest târziu viața mi-a șoptit că-i încă devreme

am crezut-o pe cuvântul ei de cercetaș de oameni