Mugurel Manea
Preotul Nicolae Anghel a murit din cauza bătăilor repetate în penitenciarul de la Aiud
Judeţul Olt, unul de graniţă, se alătură celor extrem de atent monitorizate de către organele de represiune. Persoane pasionate de istorie au reuşit, după ”săpături” îndelungate şi perioade mari de aşteptare pentru diverse autorizaţii, să afle o parte din suferinţele îndurate de preoţii din judeţ, suferinţe provocate de teroarea comunistă care a apelat la orice formă de „convertire”, de la bătăi până la crime.
La acest moment, deşi au trecut 25 de ani de la căderea comunismului, încă nu se cunoaşte cu exactitate numărul prelaţilor din judeţul Olt care au avut de suferit de pe urma credinţei lor religoase şi a faptului că nu s-au aliniat ordinelor organelor de represiune instalate la cârma ţării după 1946. Cea mai recentă ”statistică” în acest sens indică cifra de 200 de preoţi care au avut de îndurat represiunea comunistă sub tot felul de pretexte.
Ana-Maria Rădulescu, cercetător în cadrul Institutului National de Studiu asupra Totalitarismului din Bucureşti, precizează, într-un material publicat în revista ”Memoria Oltului” din Slatina, că unii au fost arestaţi sub pretextul că nu au îndeplinit planul de cultură şi nu au predat cota de grâu, alţii pentru motivul că au făcut parastas în zilele de sâmbătă. Studiul Anei-Maria Rădulescu este rezultatul cercetărilor sale în arhivele Mitropoliei Olteniei, ale Episcopiei Râmnicului, ale Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precum şi în câteva arhive personale. Aceste mărturii, în bună parte necunoscute până acum, vin să completeze informaţiile din lucrări anterioare cum este lucrarea lui Vasile Manea intitulată ”Clerici ortodocşi în temniţele comuniste”. Autoarea depăşeşte greutăţile provocate de arondările succesive ale unor părţi din actualul judeţ Olt la Arhiepiscopia Bucureştilor şi Arhiepiscopia Craiovei deoarece o bună parte din dosarele personale ale clericilor olteni au rămas în arhiva Episcopiei Râmnicului, unde au putut fi cercetate.
”Judeţul Olt, ca judeţ de graniţă, a fost supus unei supravegheri foarte atente de către organele de represiune care au impus ca pe o rază de 8 km. de graniţă să nu se stabilească "elemente duşmănoase". Beneficiind de o suprafaţă de teren fertilă, proprietarii de pământ din Olt, în rândul cărora erau numeroşi preoţi, au avut de suferit de pe urma nepredării cotelor. Dintr-un raport al Episcopiei Râmnicului şi Argeşului către Comitetul Central al P.M.R. reiese amploarea pesecuţiei: <Preoţii din comunele Piatra-Olt, Mărgheni, Doba, Cârlogani, Cepari, Greci şi Pleşoiu au fost arestaţi sub pretextul că nu au îndeplinit planul de cultură şi nu au predat cota de grâu. Ţin să adaug că întreaga recoltă li s-a luat, nelăsându-se nici de sămânţă. Au fost duşi din post în post, unii la Caracal, alţii la Slatina. Preotul de la Cârlogani a fost pălmuit de preşedintele Sfatului care s-a exprimat de a termina mai repede biserica ce este în reparaţie trebuind să facă un cinematograf în ea. Preotul de la Găneasa a fost arestat pentru motivul că a făcut parastas sâmbăta. Cu preşedintele Sfatului de la Doba am stat personal de vorbă şi mi-a spus că lor nu le trebuie biserică, că mai sunt câteva zile şi termină şi cu aceasta>”, arată Ana-Maria Rădulescu în lucrarea sa din revista ”Memoria Oltului” despre prigoana preoţilor autohtoni.
interior puscarie
Teroarea comuniştilor nu a încetat nici după anul 1964 intrat în istoria naţională ca anul când au fost eliberaţi mii de deţinuţi politici. Unora dintre preoţi nu li s-a mai permis să profeseze, iar soţiile şi copiii lor nu beneficiau de promovări, ba chiar şi în ultimii 15 ani de comunism, fiilor şi fiicelor de preoţi, indiferent dacă părinţii lor fuseseră deţinuţi politici, le era interzis accesul la anumite facultăţi ce erau considerate ca având un profil ideologic – aici intrau facultăţile de Ştiinţe economice, Drept, Istorie sau Filosofie). Totuşi, în ciuda acestei situaţii dificile, Biserica Ortodoxă Română a încercat şi s-a zbătut să rămână în acea epocă o biserică dinamică, apelând în mod repetat la enoriaşi pentru lucrările de reparare, pictare sau construirea de lăcaşuri de cult.
Printre preoţii care au avut de suferit de pe urma ”terorii roşii” s-a aflat şi Lucian Celăreanu din Balş, băgat la închisoare pentru că şi-a spus liber părerea împotriva cooperativizării, trâmbiţată ca un success în anii comunismului. După absolvirea Seminarului ”Sfântul Grigore Decapolitul” din Craiova, Lucian Celăreanu devine preot pe seama parohiei ”Maica Domnului” din Balş, fiind hirotonit în anul 1930 de către arhiereul Nifon Criveanu, viitor mitropolit al Olteniei. Părintele Lucian Celăreanu a fost slujitor între anii 1940- 1943 şi 1946-1950 la Centrul Parohial Balş, apoi subprotoiereu (1942), misionarul Fabricii metalurgice ”Balşul” unde a acordat călăuzire religioasă muncitorilor de aici. În anul 1931 a reparat biserica ”Maica Domnului” Vârtina din Balş, a înfiinţat un cor, a fost confesorul formaţiunii premilitare din Balş, iar, între anii 1931- 1938, a asigurat catehizarea în şcoala şi biserica din oraşul Balş. Văzându-i zelul şi dragostea faţă de Biserică şi oameni, episcopul Vartolomeu Stănescu i-a acordat, în anul 1933, gradul onorific de sachelar. Liniştea preotului în Celăreanu a încetat brusc într-o noapte din vara anului 1959.
interior puscarie
”În noaptea de 26 iunie 1959 a fost arestat pentru uneltire de 3-4 indivizi sub pretextul că a vorbit în biserică împotriva cooperativizării. Conform sentinţei 226 din 4 mai 1960 a Tribunalului Militar Craiova, a fost condamnat pentru infracţiunea de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de articolul 209, aliniatul 2, litera U, la 5 ani închisoare corecţională, 4 ani interzicerea unor drepturi şi confiscarea totală a averii personale. Recursul din 23 iunie 1960 a fost respins. Detenţia a executat-o în închisorile şi taberele de muncă de la Jilava, Poarta Albă şi Aiud (foto-sus, n.r.). Eliberat la 7 iunie 1963, părintele Lucian Celăreanu a rămas fără nicio sursă de venit, bolnav şi internat în spitale ca urmare a relelor tratamente din detenţie, până la 1 septembrie 1964, când a fost reîncadrat la parohia Osica de Sus, Olt. După mai multe demersuri, la 1 iulie 1968, cu prilejul trecerii de la Mitropolia Olteniei la Episcopia Râmnicului şi Argeşului, prin bunăvoinţa episcopului Iosif Gafton, a revenit la Balş, de unde s-a pensionat în ziua de 1 mai 1985. A trecut la cele veşnice în ziua de 14 iunie 1989”, se mai arată în studiul cercetătoarei Ana-Maria Rădulescu.
PREOTUL NICOLAE ANGHEL, MORT ÎN TEMNIŢELE DE LA AIUD
Părintele Nicolae Anghel din Balş s-a născut la 16 mai 1902 în familia unor agricultori din satul Arceşti, comuna Pleşoiu, judeţul Olt. După absolvirea şcolii primare, tânărul Anghel s-a înscris la Seminarul Teologic “Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea, printre colegi aflându-se şi Ioan Marina, viitorul patriarh Justinian. După absolvirea şcolii teologice - în 1927, Nicolae Anghel a fost numit preot la Biserica “Sfântul Dumitru” din oraşul Balş. Ca slujitor al altarului, scrie Adrian Nicolae Petcu, părintele Nicolae Anghel s-a preocupat de aducerea credincioşilor la potirul împărtăşaniei, parohia sa neavând niciun sectant, s-a îngrijit de bunul mers al parohiei, încercând să evite implicarea în luptele politice, a întreţinut o cantină şcolară pentru şcoala primară şi regulat a oferit ajutoare financiare săracilor. Deoarece era unul dintre cei mai apreciaţi preoţi ai oraşului Balş, după instalarea regimului comunist, părintele Nicolae a intrat în atenţia forurilor locale de partid şi a organelor de represiune.
Provocările din partea regimului au început din 1955, atunci când Sfatul Popular a preluat abuziv o mare parte a terenului pe care parohia îl avea pentru ridicarea unei case parohiale. Pe locul acestuia, organele locale au construit un bloc de locuinţe. În această situaţie, în 1957, părintele Nicolae a făcut un memoriu pe care l-a înaintat patriarhului Justinian, încercând chiar să intre în audienţă la Gheorghiu-Dej. Cu toate eforturile depuse de patriarhul Justinian, terenul Bisericii “Sfântul Dumitru” din Balş a rămas în posesia abuzivă a organelor locale administrative, iar părintelui Nicolae i-a fost deschis dosar de urmărire informativă. În jurul său avea informatori dirijaţi care nu ezitau să informeze Securitatea despre atitudinea părintelui la adresa regimului politic. De pildă, după manifestarea de 23 august 1959 de la Balş, potrivit sursei Securităţii, părintele Nicolae s-ar fi exprimat: “Numai Dumnezeu din cer ştie cum îmi arde mie de sărbătoarea lor. Dar n-ai ce să faci şi Doamne păzeşte de mai rău”.
Aiud
Delaţiuni conform cărora părintele Nicolae ar asculta posturile de radio occidentale sau că ar avea comportamente “duşmănoase” la adresa regimului au constituit motivele pentru Securitate de a-l aresta în data de 1 octombrie 1959. După anchete la Securitatea din Craiova, părintele Nicolae a fost condamnat prin sentinţa nr. 283/26 iunie 1960 a Tribunalului Militar Craiova la patru ani închisoare pentru infracţiunea de “uneltire contra ordinii sociale”. După o detenţie suportată în Penitenciarul Craiova, părintele Nicolae a fost mutat în temniţa Aiudului în octombrie 1960. Din cauza regimului inuman de detenţie, părintele Nicolae Anghel a trecut la cele veşnice la 18 februarie 1962. Familia sa a fost anunţată abia o lună mai târziu.
Cum spuneam, numărul real al preoţilor din judeţul Olt care au îndurat teroarea comunistă este încă necunoscut. Cert este că, printre slujitorii altarului ortodox de la Olt care au decedat în închisori, lagăre, în timpul anchetelor, împuşcaţi sau din alte cauze violente sub diverse pretexte, s-au mai aflat, în afară de anterior amintiţi: Ion Arnăutu (condamnat politic la 3 ani închisoare la Poarta Albă), Nicolae Anghel (din Balş, născut în 1902, condamnat la 4 ani închisoare, mort în 1962 la penitenciarul din Aiud), Ioan Băldescu (născut în 1886, arestat în 1952, an în care şi moare în timpul detenţiei la Canal, Colonia Coasta Galeş), Alexanderu Gogiulescu (născut în 1900, arestat în 1950, condamnat la 3 ani închisoare, ucis de Securitate şi în 1961), Nicu Mitrică (arestat şi împuşcat în 1949), Ioan Bârlănescu (condamnat la 6 ani închisoare pentru uneltire între 1959-1964, moare în timpul detenţiei), Victor Bârlănescu (arestat în 1959, condamnat la 5 ani închisoare, moare în timpul detenţiei în penitenciarul Brăila), Nicolae Deliu (condamnat la 8 ani închisoare, mutat între mai multe penitenciare – Craiova, Oradea, Gherla, Sighet (foto-sus), Aiud ş.a.; eliberat în 1964), Constantin Diaconescu (arestat în 1948, este condamnat la 7 ani închisoare), Ştefan Florescu (arestat în 1951, condamnat la 6 ani închisoare), Petru Milcu (arestat în 1959, închis la Poarta Albă) etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu