Dialoguri (9)

Corneliu Coposu cu Vartan Arachelian

Vartan Arachelian: 
Nu erau nişte oameni care să-i asigure paza, ci dimpotrivă, oameni care îi urmăreau toate mişcările.

Corneliu Coposu: 
Da, Era un comisar şi cu 3 agenţi, dintre care unul şofer. Eu i-am invitat înăuntru, i-am poftit la o masă, i-am întrebat ce doresc să mănînce, le-am comandat şi le-am plătit consumaţia, între timp Maniu şi cu mine ne-am ridicat pentru a merge la toaletă. Restaurantul "Berbec" are şi o ieşire secundară pe unde am părăsit localul.
Aurel Leucuţia, cu maşina lui, rămăsese acolo, lîngă maşina agenţilor; ei continuau să mănînce tacticos; nedîndu-şi seama de ce se petrece. Afară ne aştepta Alice Sturdza cu maşina ei, în care se zărea şi Antonescu pe care-l adusese de la Predeal. Alice Sturdza a luat loc la volan, eu lîngă ea, iar Ion Antonescu cu luliu Maniu în spate. Atunci a avut loc următoarea convorbire pe care eu am notat-o în amănunt în jurnalul meu:
-  Domnule general, regele Carol al II-lea va abdica. Ca ultimă soluţie, el va recurge la oameni care să-i salveze tronul Şi va recurge la dumneata.
-  Nu, niciodată, regele Carol nu va recurge la mine, deoarece cunoaşte opinia mea despre ei şi ştie că nu se poate juca cu mine.
-  Totuşi, ca ultimă soluţie, va recurge la dumneata. Pentru că atît Brătianu cît şi eu am refuzat orice fel de discuţie în domeniul acesta şi va recurge la un om cu mînă tare ca să-i asigure continuitatea domniei.
-  Nu cred.
-  Domnule general, vreau să-ţi cer un angajament de onoare că dacă regele Carol va face apel la dumneata, dumneata vei refuza orice colaborare cu el şi că-i vei cere abdicarea.
-  Asta se înţelege de la sine.
-  Vreau să am angajamentul de onoare de la dumneata.
-  Aveţi cuvîntul de onoare al generalului Antonescu (aşa vorbea el despre sine, la persoana a treia) că dacă i-ar veni ideea să apeleze la mine, îi voi cere imediat abdicarea şi n-am să accept din partea lui nici un mandat.
-  Vă mulţumesc, domnule general.
Ne-am despărţit. Ne-am întors la "Berbec" cu maşina şi apoi ne-am dus pînă la gară, unde ne-am urcat în acceleratul al doilea spre Cluj, iar Leucuţia s-a întors cu maşina la Bucureşti, împreună cu agenţii.
Prima scrisoare, dactilografiată de mine, pe care Maniu i-a adresat-o lui Antonescu, în ziua de 7 septembrie a aceluiaşi an...

Vartan Arachelian: 
Deci, a doua zi după ce regele Carol al II-lea a părăsit ţara.

Corneliu Coposu: 
A fost o scrisoare de reproş, în care i-a spus:"Domnule general, am contat pe angajamentul dvs. De onoare, nu l-aţi respectat, în sensul că aţi acceptat de la regele
Carol mandatul de a forma guvernul cu depline puteri, ceea ce nu era în înţelegerea noastră". Această scrisoare i-am dus-o personal. Apoi am auzit din cabinetul său discuţia pe care o purta cu aghiotantul lui, un general de război, i-am uitat numele, căruia îi spunea:"Maniu mă acuză că sînt om fără onoare. Cum se poate aceasta"?.
Deci, prima corespondenţă dintre luliu Maniu şi Ion Antonescu a fost o scrisoare de reproş, pentru că Antonescu, în loc să se conformeze angajamentului luat de a-i cere regelui abdicarea şi de a nu accepta nici un mandat din partea lui, a acceptat un mandat cu depline puteri de a forma guvernul.
Abia în ziua următoare, cînd regele Carol a încercat prin generalul Mihail şi prin ofiţeri şi generali devotaţi lui să contracareze acţiunea lui Antonescu, eventual să-l aresteze, abia atunci i-a cerut abdicarea. Acesta este un fapt istoric necunoscut.

Vartan Arachelian: 
Cum au continuat relaţiile dintre Antonescu şi Maniu?

Corneliu Coposu: 
Imediat ce a primit din partea noului rege Mihai, investiţia de a face un guvern, Antonescu, care era lipsit de bază politică, a făcut apel la partidele politice. Ele l-au refuzat, atît liberalii, cît şi naţional-ţărăniştii.

Vartan Arachelian: 
De ce?

Corneliu Coposu: 
L-am refuzat pentru că Antonescu, odată cu preluarea puterii, a manifestat tendinţa de orientare pro-germană, cu care nici PNŢ nici PNL nu era de acord. Deci nu puteau să-i dea girul pentru o guvernare a cărei tendinţă era de apropiere de hitlerism, de ţările fasciste. Din PNŢ au participat, în calitate de experţi, la guvernarea lui Antonescu, pe baza unor cunoştinţe şi a unor prietenii personale, cerînd în prealabil dezlegarea de la Maniu, Miti Gerota, care era prieten personal cu Ică Antonescu şi solicitat de acesta să fie secretar general la Justiţie, acceptat, colonelul Stoica, care era unul dintre marii noştri specialişti în artilerie, ca secretar
general la Departamentul aprovizionării armatei, Grigore Popescu, care era foarte versat în probleme industriale şi care a ocupat locul de secretar general la Ministerul de Comerţ şi Industrie. Aceştia făceau parte din PNŢ. Ei şi-au cerut autorizaţie de la conducerea partidului ca, în calitate de tehnicieni, să dea concurs guvernului.
Antonescu propusese iniţial conducerii noastre de partid, lui Maniu, ca să fie de acord să-i împrumute pentru guvernarea lui cîţiva miniştri. Această propunere ne-a adus-o Mareş, care era prieten personal al lui Antonescu şi care era destinat să conducă Ministerul Agriculturii. A fost refuzat categoric. PNŢ nu a participat la guvernarea lui Antonescu.

Vartan Arachelian: 
Iuliu Maniu a fost pregătit să facă un guvern, după abdicarea lui Carol al II-lea?

Corneliu Coposu: 
Nu. In nici un caz, pentru că era foarte departe de ideea de a prezida un guvern destinat să se apropie de Germania.

Vartan Arachelian: 
Deci, recunoaşteţi implicit că altă şansă nu avea România la ora aceea?

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că singura soluţie era o guvernare Antonescu. Acum trebuie să menţionez că Antonescu era un pare patriot şi prezenţa lui în fruntea guvernului şi
imprejurarea că se bucura de o stimă deosebită din partea lui Hitler, a ferit România de foarte multe necazuri. El a reuşit, tocmai datorită patriotismului său şi a prestigiului de care se bucura, să frîneze nişte cereri germane excesive; hitleriştii
urmăreau să controleze producţia de grîu şi de petrol a României şi să se instaleze în România ca într-o ţară ocupată.
Este meritul lui Antonescu că nu le-a permis acest lucru şi a frînat, atîta cît a putut, toate tendinţele de rapacitate ale trimişilor economici hitlerişti. Asta face parte din biografia onorabilă a lui Antonescu. Antonescu era însă un om foarte ambiţios, foarte orgolios şi nu avea o judecată politică solidă; el nu judeca evenimentele prin prisma unui filtru politic ci prin intuiţie. Maniu, de la început, l-a bombardat pe Antonescu cu proteste. A protestat împotriva instaurării statului naţional-legionar, a protestat împotriva dizolvării partidelor politice existente, a protestat împotriva aderării României la Axa Roma-Berlin, la pactul Antikomintern, a protestat împotriva intenţiei lui Antonescu de a face un referendum pentru a-şi justifica politica, în timpul lui Antonescu, dacă reţin bine, Maniu i-a prezentat, în numele populaţiei României pe care se considera îndreptăţit s-o reprezinte, 17 memorii care se găsesc, cred, la Academia Română, la fondul special.

Vartan Arachelian: 
La Arhivele Statului probabil. Nu cumva prin atitudinea lor PNŢ şi PNL l-au obligat pe generalul Antonescu să-şi caute o bază politică-în mişcarea legionară?

Corneliu Coposu: 
Fără îndoială că el nu avea bază politică, dar el era în înţelegere cu legionarii, dinainte, stabilise un anumit raport cu legionarii, de pe timpul cît fusese internat la
mănăstirea Bistriţa. Se bucura în rîndurile legionarilor de prestigiu şi era considerat ca prieten al mişcării legionare. El dăduse dovada, care i-a încurajat pe legionari, în momentul cînd, în calitate de şef al corpului de armată din Chişinău, a refuzat să ia măsuri energice împotriva legionarilor din Basarabia.
Din momentul acela a pornit şi acţiunea regelui împotriva lui. De fapt, regele Carol nu-l avea la inimă de multă vreme, încă din 1936, cînd Antonescu înaintase un memoriu regelui, în care acuza o serie întreagă de nereguli din armată şi cerea o respectare a regulamentelor militare şi o îndepărtare a tuturor celor compromişi din rîndurile armatei. Regele avea în jurul lui nişte generali care nu aveau tocmai o ţinută morală în sfîrşit, Maniu a solicitat unele întrevederi cu Antonescu, la care întîmplarea a făcut să asist. Prima întrevedere a solicitat-o după ce Gestapoul a descoperit reţeaua noastră de legătură cu guvernul englez.
E vorba de o dublă reţea, care era condusă într-un sector de inginerul Rică Georgescu, fost director la Româno-Americană, iar în celălalt sector, care era politic, compus din oameni de partid, naţional-ţărănişti, era sub conducerea lui Augustin Visa. Reţeaua a căzut datorită infiltrării contraspionajului Gestapoului în rîndurile corespondenţilor de la Istanbul.
A fost trimisă acolo o spioană care lucra pe două tablouri şi care cunoştea parola. Ea a luat contact cu inginerul Popovici, care era casierul acestei, nu ştiu cum s-o numesc... acestei organizaţii de legătură cu englezii şi care deţinea şi numerarul pus la dispoziţie de societatea de petrol "Unirea" la desfiinţarea ei.

Vartan Arachelian: 
Cînd s-au stabilit aceste reţele?

Corneliu Coposu: 
In 1941, înainte de declaraţia de război a Angliei faţă de România. Au fost patronaţi de Şir Reginald Hoare şi au fost puse la cale de OSS, serviciul special de
contrainformaţii al armatei engleze, care ne-a lăsat aparatură de transmitere, aparate de recepţie şi o sumă de bani pentru cheltuieli. Deci, o femeie foarte frumoasă, care a venit de la Istanbul în România şi care ştia parola, s-a prezentat la casierul acestei formaţii, ca să ridice un milion de lei. In momentul în care ridica banii, a năvălit Gestapoul şi l-a arestat pe casier. Supus unei anchete, chinuit, acesta a trebuit să
denunţe pe o parte din membrii acestui comando, să-i spun aşa ; reţelele au căzut, concomitent, la 30 august 1941.
Membrii lor erau susceptibili de pedeapsa capitală, acuzaţia fiind de spionaj în timp de război, în serviciul inamicului. In momentul acela Maniu i-a cerut o întrevedere lui Antonescu, întîlnire la care am asistat.

Vartan Arachelian: 
Era deci, prima întrevedere după venirea lui Antonescu la putere.

Corneliu Coposu: 
Da, prima întrevedere. Şi i-a spus lui Antonescu că oamenii care au fost arestaţi nu sînt spioni, ci patrioţi români, care lucrează la ordinele lui şi că cere să nu li se facă proces, pentru că dacă li se face proces, el, Maniu, va convoca presa străină şi va declara că aceştia lucrează sub auspiciile lui în interesul României şi că nu sînt spioni. Intimidat de această asumare de răspundere a lui Maniu, Antonescu, care nu vroia să arate nemţilor existenţa unei opoziţii organizate, a dat dispoziţie să se ridice dosarul cercetărilor pe care l-a luat şi l-a închis în seiful lui de la preşedinţie. Dosarul l-am găsit noi după 23 august '44, intact.
Arestaţii au rămas cu sabia lui Damocles deasupra capului pe tot timpul războiului; procesul lor n-a mai continuat.

Vartan Arachelian: 
Pentru că anul acesta s-au împlinit 50 de ani de la ceea ce s-a numit în epocă rebeliunea legionară, întrebarea pe care v-o pun şi dvs. este.- credeţi că la 21 ianuarie '40 a fost o rebeliune legionară sau o lovitură antonesciană?

Corneliu Coposu: 
A fost o tentativă de lovitură de stat făcută de legionari. Legionarii, care reuşiseră sub ochii îngăduitori ai lui Antonescu să-şi organizeze politica lor, să-şi numească prefecţii lor, să împăneze serviciile publice cu oamenii lor de încredere, au vrut, la un moment dat, să-l înlăture pe Antonescu de la putere, încercarea lor - care cred că era prost organizată - a eşuat datorită faptului că armata era la dispoziţia lui Antonescu şi simpatiile din armată, pe care contau legionarii, nu s-au manifestat ca atare.

Vartan Arachelian: 
Unde eraţi atunci, în Bucureşti?

Corneliu Coposu: 
Da, sigur.

Vartan Arachelian: 
Cu Maniu?

Corneliu Coposu: 
Da şi Maniu era în Bucureşti. Ne înzestrase Roşianu, subsecretarul de stat de Ia Interne, cu revolvere ca să-l păzim pe Maniu. Ne-a dat trei revolvere, unul pentru
Maniu, care nu-l purta, unul pentru Ilie Lazăr şi unul pentru mine. Nişte Beretta pe care nu le-am utilizat.

Vartan Arachelian: 
Vorbind de înarmarea lui Maniu, mi-am adus aminte de un episod pe care l-a trăit Maniu la Viena, cînd a ocupat oraşul. Episodul este real, sau doar o legendă?

Corneliu Coposu: 
Nu, este un episod care face parte din gloriile lui Maniu.



va urma