C.V.R. Schuyler
Miercuri, 21 noiembrie 1945
Activitatea lui Mark Etheridge la Bucureşti
Dl Etheridge a sosit în sfârşit cu un avion rusesc, luni pe la amiază. După cum mă aşteptasem, nu am primit de la ruşi nici o înştiinţare prealabilă referitoare la sosirea sa, dar, spre norocul nostru, la aeroport se găseau căpitanul Leisersohn şi dl MacDonald, ataşatul de presă al Legaţiei, astfel încât a fost întâmpinat aşa cum se cuvine şi condus imediat la Legaţia americană, unde dl Berry şi cu mine îl aşteptam. Dl Etheridge ne-a spus că vizita sa la Moscova a fost organizată conform instrucţiunilor secretarului de Stat, care dorea ca el să prezinte personal guvernului rus o scurtă descriere a situaţiei văzute de el în Bulgaria. De fapt, dl Etheridge a recunoscut că vizita sa la Moscova nu a prea avut rezultate. Cu toate că a petrecut acolo şase zile, el nu i-a întâlnit nici pe Stalin, nici pe Molotov şi a avut doar o scurtă întrevedere cu Vîşinski. Se pare că această întâlnire nu a adus nimic nou, întrucât Vîşinski a rămas la vechea sa atitudine, iar dl Etheridge nu a făcut altceva decât să reia mai multe argumente, prezentate anterior în timpul Conferinţei de la Londra. Bineînţeles că punctul de vedere al dlui Etheridge, după cercetările făcute în Bulgaria, s-a dovedit a fi exact acelaşi cu cel al dlui Bames şi al generalului Crane.
Dl Etheridge şi dl Berry au luat prânzul cu mine luni şi, în timpul mesei, am discutat planurile noastre generale. După prânz, am mers cu maşina până la Palat, unde Etheridge a semnat în registrul vizitatorilor şi a solicitat oficial audienţă la Rege, care a fost imediat aranjată pentru a doua zi, la Sinaia. La orele 15 30, dl Berry şi cu mine l-am dus pe dl Etheridge la Misiunea rusă, unde ne-am întâlnit cu Susaikov şi Vinogradov. Convorbirea a durat mai bine de o oră, iar Susaikov a vorbit mai tot timpul. A recapitulat temele cunoscute, explicând în detaliu de ce Rusia agreează guvernul Groza şi de ce a considerat necesar să se debaraseze de Rădescu. Dl Berry l-a condus apoi pe dl Etheridge la Legaţie, unde acesta a petrecut restul după-amiezii şi serii examinând telegramele dlui Berry şi informându-se în general asupra situaţiei de aici.
Maniu solicită azil pentru Lazăr, unul dintre colaboratorii săi
Luni după-amiază am primit un mesaj urgent de la dl Maniu, în care ne cerea — dlui Berry şi mie — să facem în aşa fel încât să ne întâlnim imediat cu el. în consecinţă, dl Maniu şi dl Berry au venit la mine acasă, luni seară, după cină. Maniu ne-a povestit cum toţi adjuncţii săi sunt arestaţi şi că mulţi dintre ei sunt bătuţi, iar unii chiar omorâţi. El a afirmat că România trăieşte sub o domnie a terorii aşa cum nu a cunoscut niciodată până acum. Ne-a spus că arestările sunt menite să distrugă sistematic Partidul Naţional Ţărănesc. Toţi liderii săi locali sunt vânaţi, iar cei care nu-şi găsesc o ascunzătoare sunt imediat arestaţi şi dispar. Se teme în mod deosebit pentru dl Ilie Lazăr, care este principalul său colaborator în organizarea muncitorilor din Bucureşti. Chiar şi înainte de 8 noiembrie, Lazăr a căzut în dizgraţia comuniştilor, din cauza strădaniei sale de a îndepărta muncitorii de FND. După spusele lui Maniu, el a avut rezultate foarte bune. Maniu ne-a asigurat că dacă va fi găsit, Lazăr va fi cu siguranţă bătut şi probabil ucis. El ne-a implorat să-i acordăm azil lui Lazăr şi fiicei acestuia. Dl Berry şi cu mine i-am explicat că, în conformitate cu ordinele pe care le avem, nu am putea face aşa ceva, dar că cerem insistent Comisiei Aliate de Control să cerceteze imediat numeroasele rapoarte primite în legătură cu bătăile şi tratamentul nepotrivit aplicat deţinuţilor. Dl Maniu a plecat foarte amărât.
Se înmulţesc dovezile referitoare la tratamentele barbare la care sunt supuşi deţinuţii
Am primit acum mai multe rapoarte despre tratamentul brutal aplicat deţinuţilor. Ofiţerii mei au discutat personal cu mai mulţi inşi care au fost închişi timp de patru-cinci zile, bătuţi sau brutalizaţi în alt mod, şi eliberaţi numai după ce au semnat mărturisiri smulse cu forţa prin care partidele Naţional Ţărănesc şi Naţional Liberal erau implicate ca autoare ale tulburărilor din 8 noiembrie, într-unul din cazuri, un muncitor, care ne-a spus că se dusese paşnic în Piaţa Palatului la 8 noiembrie pentru a-şi exprima loialitatea faţă de Rege, a fost strâns laolaltă cu alte 70-80 de persoane şi mânat în clădirea Ministerului de Interne de către soldaţi din trupe ale guvernului, a fost bătut cu patul pistolului de către agenţi guvernamentali şi aruncat în închisoare, unde a fost ţinut fără o hrană adecvată timp de cinci zile. A văzut cum vreo 40 sau 50 de persoane au fost bătute şi lovite cu piciorul în mai multe rânduri, în aşa hal încât mai mulţi şi-au pierdut cunoştinţa. A doua zi, după ce a fost eliberat, a venit la Misiunea noastră şi ne-a povestit ce i s-a întâmplat. în ziua imediat următoare, a fost din nou ridicat, aruncat înapoi în închisoare şi bătut din nou cu cruzime. Toţi dinţii i-au fost scoşi cu lovituri de pat de pistol în gură, nasul i-a fost zdrobit, iar braţele şi picioarele i-au fost răsucite şi biciuite aşa încât nu mai putea umbla. El se găseşte încă în puşcărie, în viaţă, dar într-o situaţie disperată. Singurul motiv cert pentru cea de-a doua arestare a sa a fost faptul că se ştia că a venit la Misiunea noastră să povestească ce a păţit. Vicemareşalul şi cu mine i-am scris din nou generalului Susaikov, solicitând convocarea unei şedinţe speciale a Comisiei Aliate de Control pentru a se discuta aceste acte de teroare şi pentru a iniţia o anchetă. Cu toate că i-am adresat scrisori în acest sens luni, el nu a acţionat nicicum. Sperăm că — în cel mai bun caz — vom putea ridica problema la şedinţa curentă de joi a Comisiei Aliate de Control.
Mark Etheridge are o întrevedere cu Regele Mihai
Marţi, dl Berry şi cu mine l-am însoţit pe dl Etheridge şi pe asistentul său, dl Black, la Sinaia, pentru a-1 întâlni pe Rege. Dl Berry şi dl Etheridge au conferit imediat cu Regele şi i-au ascultat relatarea evenimentelor de la 23 august 1944. Regele a mai prezentat detaliat şi împrejurările în care a avut loc vizita lui Vîşinski din martie, care s-a încheiat cu alungarea lui Rădescu şi cu formarea guvernului Groza. Regele a descris în continuare acţiunile sale din august, când a solicitat demisia lui Groza. El i-a mai explicat dlui Etheridge actuala sa poziţie faţă de guvern. A subliniat în special, faptul că guvernul Groza este acum ilegal şi că nu trebuie să demisioneze. A arătat că, în nici un caz nu i se poate încredinţa sarcina de a organiza alegeri şi că următoarea mişcare în această situaţie depinde cu totul de cei trei Aliaţi,întrucât ei au fost solicitaţi de Rege, conform Declaraţiei de la Ialta, să îl ajute la formarea unui guvern reprezentativ.
In timp ce Regele vorbea cu dl Etheridge, Regina ne-a condus, pe dl Black şi pe mine, prin vechiul castel (196>, iar apoi m-a dus într-un birou şi şi-a descărcat sufletul. Mi-a destăinuit că se temea că Regele ar putea fi asasinat şi că îşi face griji dacă Regele trebuie sau nu să abdice. Spunea că Regele nu poate dăinui sub un regim în totalitate comunist, iar ea se temea că, chiar dacă ar abdica, comuniştii nu i-ar permite niciodată să părăsească ţara, de teamă că s-ar putea întoarce ulterior ca opozant al politicii lor. I-am vorbit mult despre marele ascendent pe care Regele îl are încă asupra poporului. I-am arătat că mulţi din aşa-zişii comunişti de astăzi sunt doar nişte oportunişti şi că, dacă li s-ar oferi ocazia, ar reveni imediat la fostele lor funcţii din partidele istorice. I-am spus că sunt de părere că, atâta timp cât Regele îşi menţine actuala influenţă asupra sentimentelor poporului său, ar fi un gest de mare laşitate să se gândească la abdicare. I-am spus că, deşi condiţiile s-au înrăutăţit mult, de Rege va fi foarte mare nevoie, ca simbolul la care poporul român nu renunţă. în speranţa că, într-un fel sau altul, într-o bună zi l-ar putea conduce din nou spre un regim liber şi reprezentativ. Cred că am reuşit să-i risipesc temerile în mare măsură.
Ne-am strâns cu toţii la prânz şi am petrecut timpul foarte plăcut. Atât Regele cât şi Regina erau sincer încântaţi să ne întâlnească din nou, pe dl Berry şi pe mine, şi şi-au exprimat cu amabilitate dezamăgirea că ne-au văzut atât de puţin în ultimele trei luni. Cred într-adevăr că le-au lipsit mult contactele pe care le aveau înainte cu britanicii şi americanii.
Mark Etheridge are întrevederi cu membrii ai guvernului Groza
Miercuri, dl Etheridge a petrecut toată ziua discutând cu membri ai guvernului. El s-a întâlnit cu Groza, Tătărescu, Gheorghiu-Dej şi Teohari Georgescu, şi a stat două-trei ore cu fiecare dintre ei. Seara, el a luat cina la mine acasă, unde strânsesem mai mulţi ofiţeri din conducerea Comisiei Aliate de Control pentru a-1 întâlni: Susaikov, Vinogradov, Bogdenko, Stevenson şi, desigur, dl Berry. Am petrecut o seară foarte plăcută, bând mult whisky şi vodcă şi discutând foarte deschis diverse subiecte. Etheridge s-a retras într-un colţ cu Susaikov şi a discutat cu el pe larg timp de o oră şi mai bine. Mi-a relatat mai târziu că i-a arătat toate greşelile făcute de Rusia în Bulgaria. A subliniat că politica Rusiei acolo îi face mai mult rău decât bine, îndepărtându-i pe britanici şi pe americani, creând pe plan local multe resentimente faţă de ruşi şi neaducând, în cele din urmă, nici un beneficiu Rusiei. I-a spus că speră ca în România să nu apară o astfel de situaţie. Etheridge a fost foarte impresionat de Susaikov, pe care-1 consideră puternic, energic, dar inteligent, căruia îi displace profund actuala misiune de a încerca să impună poporului un guvern nepopular şi nedorit. Etheridge are de gând să discute pe larg cu Susaikov, între patru ochi, chiar înainte de a pleca.
Duminică, 25 noiembrie 1945
Şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control din 22 noiembrie 1945
Din atitudinea generalului Susaikov la şedinţa noastră obişnuită de joi, 22 noiembrie, deduc că a primit de la Moscova ordin să se comporte mai dur. El a repetat de mai multe ori în timpul şedinţei că România este o naţiune suverană şi că, în nici un caz, Comisia Aliată de Control nu trebuie să se amestece în vreun fel în politica sa internă. Sub acest pretext, Susaikov a refuzat categoric să participe la vreo anchetă privind rapoartele referitoare la maltratarea deţinuţilor de către agenţii guvernamentali şi, mai mult, ca vreun ofiţer al Comisiei Aliate de Control sau ai oricăruia din cei trei Aliaţi să se preocupe de această problemă. Pe aceeaşi bază, el a mai respins şi reclamaţia vicemareşalului Stevenson, în sensul că guvernul organizase o demonstraţie provocatoare la 12 noiembrie, cu ocazia funeraliilor simpatizanţilor guvernului ucişi în timpul tulburărilor din 8 noiembrie, încălcând flagrant orientările anunţate de Comisia Aliată de Control. Susaikov a pretins că niciodată Comisia Aliată de Control nu a declarat că se opune demonstraţiilor, atâta vreme cât acestea nu reprezentau provocări la adresa unuia sau a altuia dintre Aliaţi. El a arătat că guvernul român trebuie să fie lăsat complet liber să-şi rezolve propriile probleme interne şi că, dacă guvernul doreşte să organizeze demonstraţii paşnice de orice natură, Comisia Aliată de Control nu trebuie, în nici un caz, să se amestece. Atitudinea lui Susaikov la această întrunire, precum şi restricţiile recente introduse în privinţa cererilor de autorizare pentru intrarea în România, îmi arată că guvernul rus consideră că este timpul să se impună şi mai puternic în Balcani. Acum ni s-au respins fără discuţii mai multe cereri de intrare în România. Printre acestea, se numără şi mai multe cereri ale unor soldaţi de a-şi vizita părinţii sau rudele apropiate, în Bucureşti, a unui reprezentant american al Crucii Roşii pentru a constata nevoia de asistenţă a Crucii Roşii în România, ale mai multor oameni de afaceri americani, doritori să studieze posibilitatea revitalizării intereselor lor de afaceri în ţară şi chiar a unei persoane din Departamentul de Stat, care unna să mărească efectivul personalului dlui Berry. în ultimele două cazuri, Susaikov a trimis vorbă că, pe viitor, Comisia Aliată de Control va acorda autorizări doar membrilor Misiunii mele şi că toate celelalte trebuie rezolvate pe „căi diplomatice.“ Când i s-a cerut să dea explicaţii suplimentare, Vinogradov a spus că, după părerea sa, va trebui să înaintăm cererile direct Moscovei.
Activitatea dlui Etheridge
Dl Etheridge a avut trei zile foarte pline joi, vineri şi sâmbătă. El a discutat cu vreo opt-zece persoane zilnic, inclusiv cu membri ai guvernului, lideri ai partidelor de opoziţie, oameni de afaceri, financiari, lideri de sindicat şi diplomaţi. Dl Berry, dl Melbourne, sau eu, am fost prezenţi la fiecare din discuţiile domniei sale şi am întocmit scurte dări de seamă asupra celor mai importante probleme discutate. Toate acestea vor fi incluse în raportul dlui Etheridge. Duminică, s-a dus cu dl Berry la Buftea pentru a lua prânzul cu prinţul Ştirbei. A avut prilejul să discute câtva timp cu Ştirbei personal, precum şi cu ginerele său, dl Niculescu-Buzeşti. Duminică după-amiază târziu, ne-am adunat cu toţii la Legaţie şi l-am ajutat pe dl Etheridge să redacteze o telegramă pentru Departamentul de Stat. în care îşi prezenta concluziile trase până acum cu privire la situaţia din România. Această telegramă reprezintă poate ultimul său mesaj transmis din România (cu excepţia raportului său scris), întrucât pleacă luni dimineaţă devreme, într-o vizită de două zile în Transilvania şi va părăsi ţara definitiv după întoarcerea din această călătorie. Telegrama, o dată redactată în forma finală, s-a dovedit a fi foarte tranşantă. în câteva paragrafe scurte, Etheridge expunea situaţia generală din România exact în felul în care o vedem dl Berry şi eu însumi. El arăta că, prin permanenta noastră inactivitate, pierdem zilnic din prestigiu şi că, în mod corespunzător, câştigă comuniştii. Spunea că, dacă Statele Unite nu iau măsuri pentru a pune în practică principiile pe care le susţin, întreaga noastră cauză în România va fi pierdută pentru totdeauna, iar poporul român va fi obligat să accepte un comunism pe care nu îl doreşte. A precizat că Regele se află acum într-o situaţie foarte delicată, din care poate fi salvat numai cu sprijinul guvernelor Aliate. A spus că este sigur că înşişi comuniştii ar dori să facă nişte concesii pentru a-1 readuce pe Rege la poziţia de altădată şi că bănuieşte că şi Rusia ar fi de acord cu nişte concesii, cu condiţia ca acestea să fie făcute astfel încât să nu pară o cedare sub presiunea anglo-americanilor. Dl Berry şi cu mine suntem amândoi foarte mulţumiţi de telegramă şi credem că s-ar putea să existe totuşi o posibilitate ca, luna viitoare, să se ajungă la un oarecare acord între Aliaţi în privinţa României.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu