joi, 15 octombrie 2015

I se spunea Machiavelli (XXXIII)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




Lavinia Betea:
Să-i vină soacra!

Stefan Andrei:
Ceauşescu le-a dat celor de la Securitate misia să-i organizeze plecarea, nu ştiu cât a stat acolo, când s-a întors... Când a venit în România, Bokassa ne-a cerut iarăşi femeie, nevastă-sa era gravidă. I-au pus la dispoziţie una de-a Securităţii, braşoveancă, avea nume unguresc. El pusese ochii pe Ana Toma, cântăreaţa de muzică populară, abia am salvat-o. Femei în România a  mai cerut, din ce ştiu eu, Sukarno. Nu eram eu atunci.

Lavinia Betea:
Cine-i dădea sfaturi de imagine Elenei Ceauşescu? Care erau stiliştii ei, cum s-ar zice acum. Violeta Năstăsescu, translatoarea ei de limbă engleză, lasă să se înţeleagă că o consiliase şi ea. De bine, evident (34).

Stefan Andrei:
In primul rând că ea comanda peste hotare. Pe cataloage. Era o femeie la Paris care se ocupa special de toaleta ei. Cumpăra şi cosea sau modifica în ţară.

Lavinia Betea:
Trimisa ei la Paris ce competenţe avea?

Stefan Andrei:
Cred că lucrase designer la APACA.

Lavinia Betea:
Şi salarizată, probabil, prin Ambasada României. Ofiţerii din serviciul de pază şi protecţie ştiau că „sfetnicele“ ei erau coafeza şi cu Suzana, menajera.

Stefan Andrei:
Alea îi trăgeau gâlcile pe picioare. Suzana era bucătăreasă la Snagov. Eu o ştiu bine.

Lavinia Betea:
O ştiţi?

Stefan Andrei:
Păi, dacă eu mergeam sâmbăta şi duminica acolo, ce dracu’?! Ii spunea Elenei Ceauşescu tot ce mişca. O plăcea pentru că era corectă, era plăcută, o informa... Iar coafeze au fost două: una, înainte, care a fugit în Italia şi a doua, care a fost securistă. Cred că şi cea rămasă în Italia, tot securistă a fost. Amândouă coafezele aveau sarcină dublă: să-i facă, ziua, părul şi, seara, să-i maseze picioarele. Avea venele ieşite afară, aşa, cât degetul...

Lavinia Betea:
Dar nu se ducea la doctor, nu s-a operat?

Stefan Andrei:
Nu ştiu dacă se mai putea repara. Avea nişte varice mizerabile. Avea şi el hemoroizi, care nu erau vindecabili. La mine era un chin, că eu stăteam lângă ea. Ea aicea, eu aicea şi Ceauşescu acolo. Şi în timpul discuţiilor...

Lavinia Betea:
Despre discuţiile la mesele oficiale sau particulare cu ei, vorbiţi?

Stefan Andrei:
Nu, stăteam un timp la mesele principale cu ei. Odată cu înrăutăţirea relaţiilor dintre mine şi ei, după ce n-am acceptat să divorţez, n-am mai stat acolo. Dar la discuţiile oficiale, peste hotare, stăteam lângă Elena Ceauşescu şi ea întreba: „Cine e ăla cu ceafă mare? Cine-i ălălalt cu păru-ntr-o parte?“. Ceauşescu se uita mustrător la mine, deşi eu eram obligat numai să-i dau ei răspunsul. Mă chinuia pe mine pentru că pe ea n-o certa. Când vorbea el, trebuia să fie linişte mormântală.

Lavinia Betea:
Iar ea îşi permitea comentarii tocmai în timpul acela...

Stefan Andrei:
Cu mine. Mă lua pe mine la întrebări.

Lavinia Betea:
Am văzut o asemenea scenă în filmul lui Andrei Ujică, „Autobiografia lui Ceauşescu". Ea, plictisită la culme, în vreme ce el îşi ţinea speech-ul.

Stefan Andrei: 
Bine, el făcuse şi un tic nervos, ca din când în când să se uite la ea. Lumea spunea că pentru aprobare. Nu, tic nervos. După cum avea ticul nervos cu ceasul. Venea cineva la el în vizită: „Tovarăşe, domnule preşedinte, prietenul dv., preşedintele meu, vă transmite cele mai bune urări... M-a rugat să vă ridic patru probleme... Domnule preşedinte, termin repede“. Ceauşescu se uita la ceas. „Tovarăşe Ceauşescu, i-am spus, nu vă mai uitaţi la ceas. Nu mai luaţi ceasul la convorbiri*'. Şi la Târgovişte se uita mereu la ceas. Iar cei din completul de judecată credeau că are vreo relaţie cu cerul, că e un avion ce-1 aşteaptă în aer. Şi când ne-au dus pe noi în închisoare, prima grijă a fost să ne ia ceasurile, crezând că avem ceasuri care au legături cu exteriorul.

Lavinia Betea:
Elena Ceauşescu primise cadou un yacht de la regele Iordaniei. A scris-o şeful Direcţiei a V-a, generalul Marin Neagoe (35)...

Stefan Andrei:
Nu ştiu ce cadou... Aveau un singur vapor pe lacul Snagov. Eu numai pe-acesta îl cunosc.


Simpatii şi slăbiciuni



Lavinia Betea:
S-a spus că pe Imelda Marcos (36) a admirat-o Elena Ceauşescu şi că aceea a fost inspiratoarea ei în accesul la putere...

Stefan Andrei:
Nu, ea s-a înţeles bine cu nevasta lui Zulfikar Aii Bhutto (37). Pe Imelda nu, că era femeie frumoasă. Era femeia cu 400 de perechi de pantofi.

Lavinia Betea:
Atunci era o raritate. Acum... au şi „vedetele" noastre. Cu mama lui Benazir Bhutto (38) ce puncte comune găsea?

Stefan Andrei:
Era o femeie respectuoasă, cuminte. Studiase la Londra. I se adresa Elenei Ceauşescu cu multă politeţe, o politeţe prin care lăsa să se înţeleagă că ea, oaspetele, ştie mai bine despre toate decât gazda. Nicolae şi Elena Ceauşescu se simţeau bine cu familia şahului Iranului (39). De la început au privit cu suspiciune şi supărare schimbarea lui (40). Inainte de a avea loc marea manifestaţie de la Teheran, şahul trebuia să vină în Bucureşti. Noi deja pusesem drapelele Iranului pe străzile Bucureştiului. N-a mai venit.

Lavinia Betea:
Nu o complexa frumuseţea împărătesei Farah (41)?

Stefan Andrei:
Ea se simţea bine în prezenţa ei. Şi aceasta era femeie foarte cultivată şi înzestrată. Discuţiile ei erau pline de curtoazie. Iar Ceauşeascăi îi plăcea - se simţea superioară. Complexul... Elena Ceauşescu de ce punea aşa de mult accent pe aceeaşi culoare de îmbrăcăminte ca şi regina Maria?! Culoarea ei preferată, ca a reginei Maria, era violetul. Aflase lucrurile acestea, îi spunea croitoreasa... şi era un complex faţă de familiile regale. Dar nu i-a plăcut, a fost un dispreţ suveran şi o displacere amicală, ca să glumesc, între Elena Ceauşescu şi Raisa Gorbaciova (42). La fel, între Elena Ceauşescu şi nevasta lui Giscard d’Estaing.

Lavinia Betea:
Dar pe Jovanka Tito (43) o plăcea?

Stefan Andrei:
Mai ales doamna Maurer. Mi-a zis Elena Ceauşescu mie că, rămânând acolo, într-o vizită pe Insula Brioni, nevasta lui Maurer i-a spus Jovankăi Tito: „Dragă, dar ţi-ai ales aici ofiţeri unul şi unul - înalţi şi supli!". Şi spunea Elena Ceauşescu: „Şi-au început să chicotească curvele între ele!". Asta e expresia ei.

Lavinia Betea:
„Colorat" vă mai vorbea Elena Ceauşescu! Ofiţeri din serviciile de pază şi protecţie au povestit presei că Elena Ceauşescu dovedise nişte slăbiciuni - pentru Stănculescu, pentru doctorul ei...

Stefan Andrei:
Nu. Dar că ea avea o simpatie pentru Stănculescu, da. Chiar dacă ar fi poftit, Elena Ceauşescu era prea fricoasă ca să se angajeze într-un amantlâc. După căsătoria cu Ceauşescu, nu cred că a avut vreunul, înainte, da. După asta, poveşti. Era de-o urâţenie nemaipomenită. Avea un fund mare şi gros.

Lavinia Betea:
Eraţi cu o generaţie mai jos, o priveaţi ca pe-o bătrână...

Stefan Andrei:
Am cunoscut-o în 1965. Printre ele, femeie mai tentantă şi cu experienţă era madam Maurer. Asta, da, animal de rasă. Nu neapărat frumuseţea contează. In curse cad mai ales femeile tentante. Elena Ceauşescu a avut slăbiciuni, dar nu şi curajul să treacă la fapte, înainte de căsătorie, din informaţiile mele, ea a fost cuplată cu unchiul lui Iliescu.

Lavinia Betea:
Cu acel Eftimie? Măcelar dacă lucra într-o carmangerie...

Stefan Andrei:
Aşa. Ilegalist înaintea lui Ceauşescu. Mi-a spus-o Suzana Gâdea, pentru că Elena Ceauşescu i-a mărturisit: „A, păi uite, pe Ionel îl cunosc bine, am mers cu el la fratele Gheorghe Petrescu - la Văcăreşti şi la Târgu-Jiu“. Şi ea ar fi spus că: „Acolo, la Târgu-Jiu, dormeam într-o odaie, nu mă jenam de el că era un copil cu pantalonii scurţi şi, de fapt, eu am fost prietenă cu unchiul lui“. Asta mi-a spus Suzana Gâdea înainte de 1989. Şi pot să mai spun că ea era mult mai versată decât Ceauşescu. El era şi aici un fanatic, dintr-o familie de zvăpăiaţi, de aprinşi. Şi fiu-său, Valentin, o persoană admirabilă, la meciuri era pătimaş ca tatăl său. A bătut Ştiinţa Craiova — legată de mine — echipa Steaua. Şi-a doua zi, Ceauşescu nu mi-a vorbit. Aşa erau. Şi temperamentali, pătimaşi. Am aflat că Valentin s-a încurcat la 14-15 ani cu fata lui Borilă. Familia fetei împreună cu familia Ceauşescu au încercat să-i despartă, dar nu s-a putut. Fata lui Borilă era mai mare ca el cu doi ani. Venea cu el la Snagov. Au şi un copil. Dar niciodată nu l-am văzut pe Ceauşescu sau pe ea mângâind nepotul sau să-l ia în braţe. Le-a părut bine amândurora când Valentin s-a încurcat cu fata lui Dună, copreşedintele Băncii Româno-Franceze. După 22 decembrie, Dună a fost preşedintele Băncii Ţiriac şi după aceasta a fost preşedintele Credit Bank. Pe Dună nu-1 lăsase Elena Ceauşescu să fie preşedintele Băncii de Comerţ Exterior, după venirea de la Paris, pentru că Securitatea a scris: e prieten cu Ştefan Andrei şi Gogu Rădulescu. Cu fata lui s-a însurat Valentin după ce-a divorţat, în ’89, de fata lui Borilă. Iar fata lui Borilă a plecat cu nepotul Ceauşeştilor în Israel. Pentru că maică-sa era evreică. Elena Ceauşescu n-a înghiţit-o pe fata lui Borilă. Şi a mers până acolo încât Ceauşescu l-a chemat pe Borilă şi i-a spus să vorbească cu fata lui să termine cu Valentin. Nu-i convenea pentru că Borilă a fost cetăţean bulgar, iar Ecaterina Borilă era unguroaică şi evreică. Borilă a fost în URSS, a fost pe frontul din Spania. Dar el era bulgar la origine, bulgar-bulgar. Ca şi Vasile Vâlcu, Coliu. Partidul Comunist din Bulgaria avea o altă trecere la Comintern decât Partidul Comunist din România. Era Dimitrov acolo, era Kolarov. Şi ei erau mai războinici, au avut şi luptă de partizani. Acelaşi a fost argumentul şi în discuţia cu Valter Roman, când l-au chemat pentru băiatul lui, Petre, că umblă cu Zoia (60). Când Elena Ceauşescu i-a spus: „Uite, am deja pe Valentin căsătorit cu fata unui bulgar şi a unei unguroaice. Mai vii şi tu, care eşti evreu maghiar, nevastă-ta este spaniolă. Ce-o să spună poporul? Asta ne vorbeşte nouă de patriotism şi copiii şi-i căsătoreşte numai cu străini?". Mie Valter Roman mi-a povestit.

Lavinia Betea:
Dar se punea problema căsătoriei? Zoia era încă liceană atunci...

Stefan Andrei:
Nu, era împotrivă ca prietenia dintre cei doi să mai continue.


Tentatia Floricilor Bihorului



Lavinia Betea:
Dar fixaţia lui Ceauşescu faţă de nevastă cum o explicaţi?

Stefan Andrei:
Şi Ceauşescu a avut slăbiciuni. Insă el dorea să fie un exemplu, să câştige şi prin aceasta în faţa celorlalţi.

Lavinia Betea:
Ce slăbiciuni a avut Nicolae Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Să-ţi dau un exemplu. Am fost cu el în Bihor. Şi pe traseul cu alaiuri de oameni ai muncii veniţi să salute, el comenta „Uite ce frumoasă e asta, uite la astălaltă...“. Şi ajungem cu Ceauşescu şi cu Stane Dolanţ (61), secretarul executiv al Uniunii Comuniştilor din Iugoslavia, la vânătoare pe domeniul Bale. „Ia, vorbeşte cu tovarăşii de la Oradea să ne trimită aici nişte soliste", îmi zice Ceauşescu. La Bihor erau trei cântăreţe. Vestite. Pe toate le chema Florica — Bradu, Ungur şi Duma. Au venit câteştrele, repede, bineînţeles. Şi când ne-am aşezat la masă au început să cânte. Una dintre ele, s-a apropiat de Ceauşescu şi şi-a împins sânii în el în timp ce-i cânta. Şi tocmai când Ceauşescu se apucă să şi bea mai mult ca de obicei, apare nevastă-sa. Către el: „Iţi place de asta?“. Şi către ele: „Ia plecaţi de-aici!“. A doua zi, Ceauşeasca verifica „situaţia" cântăreţelor, cu dosarele lor de la Securitate în faţă. Eram cu Ceauşescu, dar ea, dintre dosare, mi se adresa mie: „Andrei, dar ce femei îi aduci tu, aici, Tovarăşului? Uite, aia a făcut cutare, cealaltă cutare...". Vieţi de artiste! „Tovarăşa Ceauşescu, am primit de la tovarăşul Ceauşescu indicaţia, am spus eu. Eu nu verific, tovarăşa Ceauşescu. Mi-a zis Tovarăşul să vină orchestra cu nişte solişti - nu i-am desemnat eu - , şi au venit“. Iar Ceauşescu tăcea ca omul vinovat... Mai putea face ori zice ceva?!

Lavinia Betea:
Vreau să vă întreb cum priveau ei emigrările fiilor de ilegalişti.

Stefan Andrei:
Ei, aici, aveau o concepţie... Nu înţelegeau nici plecările peste hotare şi nici străinii care voiau să se stabilească în România. Intr-o discuţie cu el i-am zis: „Tovarăşe Ceauşescu, vă fac o listă cu o sută de mari personalităţi din străinătate, începând cu dr. Davilla, Xenopol, dr. Felix, care au venit în România şi au făcut treabă şi aici. Acesta e fenomenul şi trebuie să-l acceptăm şi să ne folosim de el“.

Lavinia Betea:
Bine, dar nu vedea în anii 1980 cât de util le era ungurilor lobby-ul emigraţiei lor? Nici cu fenomenul acesta nu era de acord?

Stefan Andrei:
Nu. Un caz concret. Când am fost în Australia, un bărbat - cu trei copii şi nevasta plecaţi din România - a cerut să revină acasă. Elena Ceauşescu a mângâiat copiii, iar după aceea a poruncit: „Măi, luaţi-le numele ca nu cumva să se întoarcă în România!'1. O concepţie total înapoiată. Un român s-a căsătorit cu fiica unui emigrant politic comunist grec care a trăit în România. Şi, ca specialist, a fost cerut la Viena, dar comisia de cadre a refuzat să-i dea aprobarea. Mă duc la Ceauşescu şi-i spun: „Bine, dar el e căsătorit cu fiica unui tovarăş comunist grec venit în România!". „Bine, zice el. Dar trimite pe unul care să fie căsătorit cu o româncă".

Lavinia Betea:
De ce credeţi dv. că Nicu Ceauşescu s-a sfârşit aşa de repede?

Stefan Andrei:
Ducea şi dinainte o viaţă...

Lavinia Betea:
Moştenise, probabil, viciul bunicului Andruţă.

Stefan Andrei:
Da. Şi Zoia era băutoare de votcă şi fumătoare de Pali Mall. începuseră de prin liceu. Amândoi băieţii au început viaţa sexuală de timpuriu. Valentin nu bea însă.

Lavinia Betea:
Dumitru Popescu a scris, iar în epocă se zvonea, că v-ar fi preferat pe dv. să le fiţi ginere. V-ar fi făcut şi o propunere. Aşa a fost?

Stefan Andrei:
Tentativele lui erau sortite eşecului. între mine şi Zoia era un zid chinezesc. Eu eram căsătorit, aveam un copil, mă împăcăm bine cu Violeta. Era imposibil de închipuit că mi-aş fi luat ca socri pe soţii Ceauşescu. Ulterior, Zoia a avut o căsătorie binefăcătoare, durabilă, cu un soţ deştept, delicat, credincios.

Lavinia Betea:
Dar nu era o diferenţă prea mare de vârstă între dv. şi Zoia? 18 ani - o generaţie...

Stefan Andrei:
Dar ei nu mergeau la asta.

Lavinia Betea:
Se-amesteca şi Nicolae Ceauşescu, pe urmele
soţiei, în viaţa copiilor săi?

Stefan Andrei:
Copiii lor nu s-au aranjat pentru că se băgau ei. Nicolae Ceauşescu mi-a propus direct să divorţez. Sunt căsătorit, cu copil, am zis eu la sfatul lui de divorţ. „Ei, copilul e mare", a zis el. Dar să zici aşa, e ca şi cum ai consola: a murit taică-tău, lasă că era bătrân...

Lavinia Betea:
Cum se face că vigilenta Elena Ceauşescu nu a intervenit şi la alcool?

Stefan Andrei:
Nu avea ce să le facă. Pentru că şi Ceauşescu a fost băutor. Până prin 1975. Ţi-am spus că la el, la sediu, avea sticla de ţuică în spatele uşii de la birou. Şi bea şi în timpul programului. Ţuică de Piteşti. Şi la mese, când dădea mese în cinstea membrilor din conducerea partidului, se făcea simpatic vorbitor că băuse. Iar nevastă-sa îi dădea peste mână. Şi, la un moment dat, ca să schimbe lucrurile, i s-a pregătit cu struguri de la Vrancea un vin special, de 9 grade, la Băneasa. Şi îi dădea în sticle de juma’ de litru. Ea hotărâse să i se dea sticle de jumătate.

Lavinia Betea:
Ceauşescu a trecut la regim când a fost cazul. Dar Nicu n-a putut fi dezvăţat?

Stefan Andrei:
Nu, nu. Beau băuturi tari. Zoia bea votcă. Ceauşescu nu mi-a permis să fac schimb cu polonezii, să le dau vin pentru votcă, ca să nu mai bea fiică-sa. Nicu bea whisky.

Lavinia Betea:
Nu se plângea niciodată Ceauşescu de ei?

Stefan Andrei:
Nu, părinţii n-aveau şi viciul acesta. Nici el, nici ea. Dar, ştiau, da. Până la urmă, nu din cauza aceea au făcut programul de închidere a restaurantelor la ora 22.00?!

Lavinia Betea:
Din cauza lor?

Stefan Andrei:
Sigur că da. Asta a plecat de la Nicuşor, în primul rând.


Lavinia Betea:
Iar cei care eraţi aproape ştiaţi că voia, de fapt, să-şi liniştească fata şi mezinul. Ciudată e soarta: stăpâni peste toată ţara şi legaţi de mâini cu cei de-acasă! Şi cum vi s-a spus celorlalţi din conducere?

Stefan Andrei:
A zis să nu stea tineretul, lumea în restaurante noaptea târziu. La 22.00 să închidă programul şi să se odihnească toţi.


Note:


34 Cristina Diac, „în intimitatea Elenei Ceauşescu“, în Jurnalul Naţional, 7 ianuarie 2010.

35 Marin Neagoe, în umbra lui Ceauşescu, Bucureşti, Lumea Magazin, 2005, pp. 108-109.

36 Imelda Marcos (n. 1929), politician fîlipinez, văduva fostului preşedinte Ferdinand Marcos.

37 Zulfikar Aii Bhutto (1928-1979), politician pakistanez. A deţinut funcţiile de preşedinte (1971-1973) şi prim-ministru al Pakistanului (1973-1977). 

38 Benazir Bhutto (1953-2007), politician pakistanez de orientare social-democrată. A deţinut funcţia de prim-ministru al Pakistanului (1988—1990, 1993—1996). A decedat în urma unui asasinat politic.

39 Mohammad Reza Pahlavi (1919-1980), şahul Iranului. După ce a condus Iranul între 1941 şi 1979, a fost îndepărtat de la putere de „revoluţia iraniană", condusă de ayatollahul Khomeini. A decedat în exil.

40 Şahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi a fost îndepărtat de la
putere la 11 februarie 1979, ca urmare a revoluţiei islamice.

41 Farah Pahlavi (n. 1938), soţia şahului Iranului.

42 Raisa Maximovna Gorbaciova (1932-1999), soţia ultimului secretar general al PCUS, Mihail Gorbaciov.

43 Jovanka Broz (n. 1924), văduva fostului lider comunist iugoslav, Iosip Broz Tito.

44 Eftimie Iliescu, cizmar, unchiul lui Ion Iliescu. Membru al PCdR din ilegalitate. A participat la serbarea din Parcul Veseliei, din august 1939, când Elena Petrescu a fost aleasă „Regina Muncii". După 23 august 1944 a fost încadrat în Securitate.

45 Suzana Gâdea (1919-1996), inginer chimist metalurg. Membru al CC al PCR (1979-1989), membru al CPEx (1979-1989), profesor universitar la Politehnica Bucureşti (din 1955), prorector; ministrul Educaţiei şi învăţământului (1976-1979), preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, între 1979 şi 1989. Arestată după evenimentele din decembrie 1989, a fost judecată şi condamnată în „procesul CPEx“.

46 Petre Borilă, nume real Iordan Dragan Rusev (1906-1973), profesia de bază: electromecanic. Membru al PCdR din 1924, activist al Internaţionalei Comuniste a Tineretului, fost luptător în Brigăzile Internaţionale din Spania. Spre finele celui de-al Doilea Război Mondial s-a aflat la Moscova. S-a întors în România cu grad de colonel al Diviziei „Tudor Vladimirescu“ şi funcţie de comisar politic. Membru al CC al PMR (1948—1965) şi al Comitetului Executiv (1965-1969), membru al Biroului Politic (1952-1965), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1957).

47 Dumitru Coliu, nume real Dimiter Kolev (1907-1985). Membru al PCdR din 1925, membru al CC al PCdR din 1938, în decembrie 1940 a plecat în URSS. Ofiţer politic al Diviziei „Tudor Vladimirescu". După 23 august 1944 a deţinut mai multe funcţii în conducerea partidului precum: membru al CC al PCR (1945-1979), membru supleant al Biroului Politic al CC al PCR (1952-1965), membru supleant al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969), preşedinte al Comisiei Controlului de Partid (1960-1965), preşedinte al Colegiului Central de Partid (1965-1969).

48 Vasil Kolarov (1877-1950), fruntaş comunist bulgar. In perioada interbelică, a fost unul dintre membrii importanţi ai Cominternului. A deţinut funcţiile de ministru al Afacerilor Externe (1947) şi prim-ministru (1949-1950) al Bulgariei.

49 Petre Roman (n. 1946), prim-ministru al României (26 decembrie 1989-octombrie 1991).

50 Zoia Ceauşescu (1949-2006), matematician, fiica mijlocie a cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu. Nu a deţinut funcţii politice.

51 Stane Dolanţ (1925-1999), fruntaş al comuniştilor iugoslavi, colaborator apropiat al lui Iosip Broz Tito. A deţinut funcţia de ministru de Interne (1982-1984).



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu