luni, 26 octombrie 2015

Tablou matinal cu ramă de-ntuneric



Aura Popa






Azi, dimineaţa nu mi-a mai zâmbit.
Privea în gol tăcută, încruntată
şi frământa mătănii... Mi-a pierit
şi mie cheful de-a zâmbi pe dată.



Se-ntuneca a ploaie pe pământ.
Cărarea dintre noi era pustie.
Le-am întrebat pe sălcii şi pe vânt
de ce-a căzut lumina-n apatie



dar n-am primit pe loc niciun răspuns.
Vedeam în jur cum totul împietrise
într-un tablou absurd... De nepătruns
părea misterul...Lumea amuţise...



Azi, dimineaţa nu m-a mai privit
cu ochii-i rimelaţi de voioşie
şi ca şi-n ea şi-n mine s-au trezit

păsări cu aripi mari de nostalgie...














Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu