Marin Bunget
Din
leagăn, primul grai
A
fost un plans.
Dar
nu ştiam atunci
De
rostul lui,
De
dor,
De
bucurie.
Era
doar plâns
Nevinovat
de prunci.
L-am
luat cu noi
Şi
în copilărie.
Şi-am
plâns cu el
Dureri
şi bucurii,
Am
învelit
Cuvinte
de ocară.
L-am
pus peste durerea
De
copii,
Ne-am
ajutat de el
Să
nu ne doară.
Dar
am crescut
Şi
plânsul l-am lăsat.
Din
fală, din mândrie
Sau
ruşine.
Şi-atâtea
clipe trec…
Neîncetat,
Când
trebuie să plângi,
Când
simţi c-aşa îţi vine.
Eu
mi-am ascuns durerea
În
cuvânt.
În
el ascund
Şi
stropi de bucurie.
E
plânsul meu,
Şi
pot să-l plâng
Fără
ca lacrima să ştie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu