I se spunea Machiavelli (XXXII)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
Dv. i-aţi văzut pe soţii Ceauşescu scriind? Eu le ştiu doar autobiografiile şi completările de rubrici din dosarele de cadre întocmite în tinereţe. Am mai văzut nişte notiţe mâzgălite de Ceauşescu prin şedinţe. De la „academiciana, doctor, inginer“ (19), nimic.

Stefan Andrei:
Ea nu scria deloc. De la ea şi de la Ghizela Vass - în afară de semnătură —, nu se găseşte niciun document scris de mână. Ceauşescu scria, dar mizerabil, de neînţeles. El chiar avea teoria — spusă faţă de mine şi faţă de ceilalţi din grupul de la Club - că n-are nicio legătură caligrafia cu inteligenţa... Altfel, amândoi au fost toată viaţa lor zgârciţi, era o nenorocire... îşi mâncau de sub unghii... 

Zgârcenia şi ateismul Ceauşeştilor

Lavinia Betea:
Cum vă explicaţi zgârcenia Ceauşeştilor? Nu pierdeau nimic dintr-al lor.

Stefan Andrei:
Cred că educaţia din copilărie. Iar Ceauşescu considera ţara ca o proprietate personală, privea ţara ca un feudal moşia. Să dea cuiva ceva era ca şi cum ar fi dat de la el. La recepţiile de peste hotare - nenorocire! în Venezuela (20), împreună cu Nicuşor, am aranjat ca o parte din plata cheltuielilor s-o facă un grup de evrei plecaţi din România şi stabiliţi acolo. în Columbia (21) - vorbesc de vizita din America Latină din 1973, când a intrat Pacepa pe sub pielea Ceauşeascăi - , ea a stabilit să invităm un număr mic de columbieni, ca să nu coste mult recepţia. A avut loc lovitura de stat în Chile (22), tocmai atunci. Ministrul Apărării a spus că nu poate să mai vină, pentru că e ocupat cu problemele, ministrul de Interne şi alte personalităţi la fel... Ne-au venit vreo cinci-şase columbieni. Şi, ca să nu fie masa chiar goală, am chemat de la hotel personalul avionului românesc, în Ecuador (23), vizita a eşuat, pentru că Elena Ceauşescu şi cu Pacepa au stabilit în avion să schimbe programul. Preşedintele Ecuadorului s-a opus: „Din cauza evenimentelor din Chile, noi suntem în stare excepţională. Am luat măsuri pentru obiectivele anunţate, iar dacă vreţi să le schimbaţi, anulăm vizita“. Ceauşescu a chemat-o pe ea: „Nu mai schimbaţi, domnule, programul". Iar ea: „Dragă, dar pentru tine ne-am gândit...". Elena Ceauşescu şi Pacepa au hotărât ca acolo să fie bufet suedez. Când să trecem la toasturi, de unde să le rosteşti? O mizerie. Atunci l-am convins pe Ceauşescu ca România să nu mai dea niciodată recepţii de răspuns peste hotare. Dă gazda, nu mai dăm şi noi. Noi dăm o singură recepţie - în România.

Lavinia Betea:
L-a încântat ideea dv. - ieşea încă mai ieftin decât cu bufetul suedez propus de Pacepa. Dintotdeauna, de când i-aţi cunoscut, au fost aşa?

Stefan Andrei:
Aşa au fost de când i-am cunoscut... Iată un exemplu. Un inginer agronom a muncit ani din viaţă studiind problema orzului. A scos un soi de orz, cel mai bun din ţările Tratatului de la Varşovia. Potrivit legii, pentru invenţie trebuia să primească 24 de salarii. Ceauşescu a spus: „Domnule, e prea mult 24! Că n-a muncit fizic. Să-i dăm 12“. Până la urmă s-a răzgândit: „Să-i dăm două“. Inginerul a refuzat premiul.

Lavinia Betea:
Ciudat - nici el nu muncise şi nu muncea fizic!

Stefan Andrei:
Alte fapte, ca să vezi cum erau ei. în ultimii ani, până prin 1980, când un tovarăş din conducere împlinea 50, 55, 60 de ani, se organiza o masă, cu soţiile. Se rosteau cuvântările, iar Ceauşescu bea ceva mai mult şi se făcea chiar drăguţ. Când bea, devenea mai simpatic.

Lavinia Betea:
Ea nu bea?

Stefan Andrei:
Ea bea doar Campari şi Cinzano. Aici, la Snagov, şi la mare am văzut-o. Bea la masa de prânz, seara. El n-a băut niciodată whisky, dar, în schimb, în ultimul timp, l-a atras Maurer să bea coniac Courvoisier. Maurer bea numai Hennessy. Insă Ceauşescu avea sticluţele acelea mici, care se găsesc în aeroporturi sau prin hoteluri. Ziua mea de naştere, la 35 de ani, s-a nimerit la Congresul PCUS din 1966. Eu sunt născut, cum ţi-am spus, în aceeaşi zi cu soţia mea, dar zece ani mai târziu. M-am întâlnit cu Ceauşescu — atunci, de ziua mea, la Moscova dar nu mi-a spus nimic... Vine la prânz un şef de sector de la PCUS, Mosin, cu care lucrasem la Comsomol, şi îmi aduce un vas frumos pentru mine şi o maramă de-a lor, pentru soţia mea. „Tovarăşului Andrei, din partea tovarăşului Andropov", care era secretar al CC al PCUS. Şi îi spun lui Ceauşescu, de faţă cu Maurer: „Uitaţi ce am primit, eu n-am cerut nimic, n-am zis nimic... Vedeţi ce informaţi sunt, ştiu că e şi ziua soţiei". Şi atunci se ridică şi Ceauşescu: „Te felicit şi eu, te felicit!". Maurer m-a lovit peste ceafă: „Te felicit cu ocazia zilei de naştere!" Peste alţi ani, de data aceasta la Sofia, directorul protocolului merge şi-i spune lui: „Tovarăşe Ceauşescu, azi e ziua tovarăşului Andrei". El, nimic. Merge înainte, cu Elena Ceauşescu, să se vadă cu Jivkov, mă duc şi eu şi Ioan Totu după ei. Jivkov mă ia în braţe şi mă sărută pe amândoi obrajii - nu săruta pe gură, ca sovieticii, ci pe obraji. Acesta e şi salutul meu: „Te sărut pe amândoi obrajii", de aceea, dacă spun asta, să ştii că e salutul meu de inimă. Şi-i zice Jivkov: „Tovarăşe Ceauşescu, tovarăşul Andrei - care a făcut foarte mult pentru relaţiile româno-bulgare, care ne-a sprijinit pe noi doi azi e ziua lui de naştere. Propun să fiţi de acord ca prietenii lui, Mladenov şi cu Lukanov, viceprim-ministrul cu problemele economice şi ministrul de Externe, să îi dea diseară o masă". Ceauşescu aprobă şi atunci mă felicită şi el. Şi vine şi Elena Ceauşescu. „Dragă, dar nu ne-ai spus şi nouă că e ziua ta? Să ştie numai tovarăşul Jivkov?". Am tăcut din gură. Seara, la masă, îmi spune Mladenov, care a fost urmaşul lui Jivkov: „Tovarăşe Andrei, noi am făcut un import de o sută de televizoare japoneze ultimul tip, pentru CC, pentru unele case de oaspeţi. Tovarăşul Jivkov mi-a dat sarcină să-ţi dăm şi dumitale unul cadou...". Ajung în ţară şi-mi spune Nicolcioiu (24): „Tovarăşul Jivkov v-a dat un televizor, l-a văzut tovarăşa Ceauşescu şi a spus: «Nu, dragă, hai să-l punem la o casă de oaspeţi, acolo unde vine şi Andrei din când în când, să-l vadă acolo»“.

Lavinia Betea:
Chiar aşa?

Stefan Andrei:
Trăieşte Nicolcioiu. De când a venit ea în delegaţii, noi n-am mai primit nici măcar diurna aia nenorocită de 6 dolari pe zi. Mergeam peste hotare fără să avem niciun fel de diurnă. Dar ea făcea şi băşcălie. Eram cu Dumitru Popescu în Laos (25), şi de acolo securiştii treceau Mekongul şi cumpărau fel şi fel din Thailanda. Ii aduceau şi Elenei Ceauşescu. Şi ea ne întreba în bătaie de joc, pe mine şi pe Popescu: „Voi ce v-aţi cumpărat de-aici?“. Eu repet întruna: cine-1 analizează pe Ceauşescu per total face o mare greşeală. Ceauşescu trebuie analizat pe etape, pentru că el a suferit schimbări fundamentale. Ceauşescu a avut totul gândit în 1965. Şi una dintre probleme este că, în timp ce mulţi dintre ceilalţi erau căsătoriţi cu evreice, el era căsătorit cu o româncă. Avea o familie cu trei copii. Iar ea, ca să-l apere pe Ceauşescu de ispite, ea era cea mai aprigă păstrătoare a tradiţiei morale. însă în problema asta, a opoziţiei faţă de religie, ea l-a pregătit. Şi a luat poziţie.

Lavinia Betea:
Adică?

Stefan Andrei:
Prin 1972—1973, Ceauşescu avea o anume poziţie. A spus-o în Secretariat: „Fiţi atenţi că mulţi de-ai noştri au rămas din timpul ilegalităţii la broşura lui Panait Muşoiu (26), care are ca motto din Marx «Religia este un opiu pentru popor». Dar e greşită teza lui Marx. Pentru că sentimentul religios este unul foarte durabil". A pledat şi în Congo, în 1972 (27) - că şi acolo era o problemă cu cei care erau intransigenţi cu sentimentul religios şi cei care voiau o deschidere - pentru toleranţă faţă de credinţă.

Lavinia Betea:
Şi de unde se vedea că nevasta l-a pervertit la poziţii ferm ateiste?

Stefan Andrei:
Expresia concentrată a acestei pervertiri sunt înmormântările părinţilor. La înmormântarea lui taică-său a adus preoţi, s-a făcut slujbă religioasă, tot ce vrei. Faţă de mine, ea l-a criticat pe Ceauşescu: „Nu trebuia făcută treaba asta de noi“. Când a murit maică-sa, n-a mai fost slujbă, n-a mai fost nimic religios. Mama lui.

Lavinia Betea:
Care fusese o femeie foarte credincioasă...

Stefan Andrei:
Cazul meu. în 1978, am plecat la o conferinţă pe probleme ideologice, cu Dumitru Popescu, la Budapesta, şi a murit taică-meu. A dat telefon şi Ceauşescu, mi-a transmis condoleanţe şi mi-a trimis un avion să vin la Craiova. „Tovarăşe Ceauşescu, eu am o problemă, i-am zis la telefon. Maică-mea vrea să-i facă înmormântarea după credinţa ei: cu preot, cu pomană... Mi-a spus: «Muică, dacă ţie-ţi face rău asta, mai bine nu mai vii la înmormântare»." Iar Ceauşescu, ferm: „Nu, du-te la înmormântare, maică-ta hotărăşte cum să fie înmormântarea lui taică-tău, că e soţul ei". Ajuns la Bucureşti, mi-a telefonat iarăşi Ceauşescu. „Uite, ăştia de la Securitate m-au informat că ai fost în biserică, că te-ai închinat, că nu ştiu ce". Dar nu în sens rău.

Lavinia Betea:
Eu ştiu altă întâmplare. Am fost la Petreşti în 2009. Şi mi-au spus consăteni ai Elenei Ceauşescu că în toamna lui 1989 ea trecea prin sat venind din teren - era deputată de Argeş. Şi s-a oprit la cimitir, unde e înmormântat tatăl ei. Avea portbagajul plin cu pacheţele de pomană. Pe drum, în faţa cimitirului, a împărţit pomană cui trecea pe-acolo. Preotul a confirmat.

Stefan Andrei:
Dar era împotriva misticismului. Era înapoiată. Acum să ştii că una dintre deosebirile fundamentale dintre social-democraţii lui Titel Petrescu din timpul războiului şi comunişti era atitudinea faţă de religie. Social-democraţii erau permisivi, credincioşi... Mi-a spus-o şi Voitec (28).

Lavinia Betea:
Despre nunta Ceauşeştilor n-aţi aflat nimic?

Stefan Andrei:
Nu.

Bijuteriile şi gâlcile Tovarăşei

Lavinia Betea:
Avea multe bijuterii Elena Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Avea destul de multe şi valoroase. Purta dintre ele, dar nu des. în vizita din Spania (29), în programul Elenei Ceauşescu a fost şi o întâlnire cu doamne din înalta lor societate. Şi soţiile unor burghezi spanioli au spus: „Din toate câte suntem aici, nimeni nu are bijuteriile doamnei Ceauşescu“. Am fost în Africa Centrală, la Bokassa (30), în 1972 (31). Aveam 41 de ani atunci, şi acolo m-am impus eu şi mai mult. în vizita aceea din nouă ţări africane am avut două sarcini. Una - să elaborez împreună cu gazdele documentele, comunicatele şi declaraţiile comune. Şi a doua - să organizez întâlnirile cu partidele lor politice. M-am achitat foarte bine de ambele. Am organizat inclusiv prima întâlnire a lui Ceauşescu cu Arafat. în Africa Centrală a fost un spectacol, după care Bokassa a scos o cutiuţă de argint, iar din ea nişte cercei cu diamante, un lănţişor cu diamante şi o brăţară cu diamante. Şi i-a spus Elenei Ceauşescu: „Acestea sunt pentru dv.“.

Lavinia Betea:
De ce atât de darnic?

Stefan Andrei:
Pentru că şi noi făceam cu ei înţelegeri economice bune. Şi, slavă Domnului, Africa Centrală era una dintre cele mai bogate ţări în diamante. I-a dat şi lui Ceauşescu un ceas din aur alb, cu diamante. A doua zi mă cheamă Ceauşescu: „Tovarăşe Andrei, mergi tu şi vezi cu Atanasiu (32), prezintă-i cadourile lui Bokassa“. Ce-i adusesem noi?! Lui, un radio în cutie de lemn — „Dâmboviţa“ parcă se chema. Iar pentru nevastă-sa - o bluză cu râuri, lucrată la Tismana, o fotă şi o năframă cum se poartă în Oltenia...

Lavinia Betea:
O maramă.

Stefan Andrei:
Da. Aşa. Atanasiu, şeful protocolului de atunci, i-a prezentat lui Bokassa cadourile. Acesta când vede aparatul de radio întreabă: „Sony?"; Atanasiu a răspuns: „Nu, nu, nu...“; „Sanyo?"; „Nu.“; „Phillips? Mais qu’est ce que c’est'; „Este un produs românesc." Bokassa, scârbit, întoarce capul: „C’est mieux, c’est mieux" - adică „nenorociţilor, eu vă dau vouă diamante, şi voi...". Ajungem şi la costumul naţional... Bokassa bagă degetul - ştii că la maramă sunt nişte cusături cu fir - şi întreabă: „Aur?"; „Nu."; „Argint?"; „Nu."; „Mais qu’est ce que c’est?"; „Un produs românesc". Şi întoarce iarăşi nasul şi spune iarăşi: „C’est mieux, c’est mieux"- adică e mai bine că nu e aur sau argint.

Lavinia Betea:
Eu ştiam că lui Bokassa i s-a făcut totuşi un veritabil cadou şi întru totul pe placul lui - o fată de-a noastră care-i căzuse lui cu tronc.

Stefan Andrei:
Da, avea şi o sârboaică, iar Tito spunea că ne-am înrudit prin nevestele lui Bokassa - una româncă, una sârboaică. Cum a ajuns fata noastră acolo? A mers un ansamblu artistic condus de Vasile Pungan (33) şi cineva de la Securitate. Şi ca interpretă de franceză au ales o fată, angajată de Securitate, care trăia la Bucureşti cu un italian. Lui Bokassa i-a plăcut de interpretă. Şi, la încheierea programului, a cerut să rămână acolo. Ăştia au vorbit în ţară şi au primit aprobarea să o lase. A rămas şi gravidă, şi ea nu ştia dacă e cu italianul, de dinainte de a pleca acolo... sau cu Bokassa. Până la urmă a născut, a stat ceva ani, el i-a dat la plecare cadouri consistente... A revenit la Bucureşti, a făcut Facultatea de Stomatologie... A mai fost un episod cu Bokassa şi interpreta. După doi-trei ani de zile, mă sună Ceauşescu de-acasă: „Măi, Andrei, vezi că Bokassa mă caută aicea, vorbeşte tu cu el, şi vezi ce vrea". Mi-au făcut legătura şi aud: „Aici este Bokassa, L’Empereur. Mă cunoaşteţi?"; „Da, domnule, v-am
văzut şi în România, şi la Bang"; „Uite, sunt aici cu fata, şi fata strigă mereu «maman, maman». Vorbiţi cu prietenul meu Ceauşescu, să vină maică-sa aici, cu fata...".

Note:

19 „Academician, doctor, inginer" era prezentarea oficială a Elenei Ceauşescu.

20 în perioada 5-10 septembrie 1973, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Venezuela.

21 In perioada 10-13 septembrie 1973, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Columbia.

22 La 11 septembrie 1973, generalul Augusto Pinochet a condus o lovitură de stat militară, prin care l-a îndepărtat de la putere pe preşedintele Salvador Allende.

23 In perioada 13-15 septembrie 1973, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Ecuador.

24 Vasile Nicolcioiu (n. 1937), şef al Protocolului (1S83—1989).

25 în perioada 26-28 mai 1978, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Laos.

26 Panait Muşoiu (1864-1944), socialist. A scris articole şi broşuri de popularizare a marxismului, precum Despre mişcarea
socialistă.

27 în perioada 18-21 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Republica Democrată Congo.

28 Ştefan Voitec (1900—1984), ziarist. Socialist (1927-1948), după 23 august 1944 a fost adept al apropierii PSD de PCR. Membru al CC al PMR/PCR (1948-1984), membru al Biroului Politic al CC al PMR (1948-1952), membru al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1974), membru al CPEx (1974-1984). A deţinut şi alte funcţii precum: ministrul Educaţiei Naţionale (1944-1947), ministrul Comerţului Interior (1955-1956), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1956-1961), ministrul Industriei Bunurilor de Consum (1957—1959), preşedinte al Consiliului Superior al Educaţiei şi învăţământului (din mai 1980).

29 în perioada 21-25 mai 1979, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Spania.

30 Jean-Bedel Bokassa (1921-1996), ofiţer, om de stat central-african. A deţinut funcţiile de preşedinte al Republicii Central-Africane (1966-1976) şi împărat al Africii Centrale (1976-1979).

31 în perioada 16-18 martie 1972, Nicolae Ceauşescu a întreprins o vizită oficială în Republica Af32 Coriolan Atanasiu, diplomat, şef al protocolului de pe lângă Consiliul de Stat (1968-1972).

32 Coriolan Atanasiu, diplomat, şef al protocolului de pe lângă Consiliul de Stat (1968-1972).

33 Vasile Pungan (1926-1995), economist. Membru al CC al PCR (1972-1986). După o carieră didactică, la Institutul Agronomic din Bucureşti, a intrat în diplomaţie. A deţinut funcţii atât în Centrala Ministerului de Externe, cât şi la misiuni diplomatice ale României (SUA, Marea Britanie, Bulgaria). In mai multe rânduri, consilier al preşedintelui RSR. A fost ministru al Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internationale (1980-1986).



va urma