Băgău (30)

IOANA BRADEA

voi ca specie superioară... aha!...

Andros, hai mai bine să trecem la lucruri serioase, da? lasă naibii agenda să cadă pe covor şi vino în pat unde printre hohote şi cearşafuri începem să ne frecăm unul de altul deja înfierbîntaţi, mă scotoceşte cu limba-ntr-o ureche şi-astfel dorinţa-i
gata Marius da’ noi cînd o să facem o revoluţie?

Nu ştiu, Andros, da’ mă gîndesc şi te anunţ eu, bine?

Bine

Şi cum te simţi cînd îţi dă cineva limbi, cînd te fute în cur cum
te simţi? Povesteşte-mi cum te fute pretenu’ tău! Sau ce-ai face dac-aş trece pe lîngă tine şi ţi-aş spune salut, eu sînt Vali

Ţi-aş spune salut Vali, eu sînt Andreea

Aşa... şi mai departe? mai departe ce-ai face? cum te-ai purta?

Mai departe...? habar n-am, poate te-aş invita la o cafea... tu
cum ai vrea să mă port?

Păi nu m-ai pupa? nu m-ai atinge pe pulă?

Ah! asta voiai! păi de ce nu spui aşa de la-nceput, iubitule!?
sigur că te-aş săruta şi ţi-aş desface pantalonii şi mi-aş strecura mîna înăuntru şi acolo... huaaai, dau de puia ta umflată şi tare ca piatra iute ca săgeata, Vaaali şi încep s-o frec - hmmm, ce bună eee! da’ ia stai puţin că mai vine cineva cu noi pe fir, am uitat să-ţi spun că aici la noi e posibil să ne futem şi-n grup, en-gros sau la grămadă, dacă îţi convine mai mult orgie telefonică în masă sau, dimpotrivă, o simplă operaţiune tehnică, teleconferinţă îi spunem noi, să vedem cine-o fi, da’ tu să nu închizi, bine? că dacă e prost îl decapităm repede, alo, bună seara...“ sună cam apatic vocea mea, am obosit, nu răspunde nimeni de dincolo şi nici Vali nu mai are răbdare să stea dracului pe fir aşa că-ncep să mă aberez de una singură cu noul venit clipocind acolo pe ecran sub forma unei luminiţe verzi vorbesc ca o moară stricată aproape două ore despre filtrul de cafea mocheta bleumarin preamăturată troleele alea multe din faţa universităţii chioşcul de peste drum de unde-mi iau biscuiţi sau eugenii cu vînzătoru’ ăla cretin care se bagă-n seamă cu noi şi ne tot întreabă ce faceţi voi acolo toată noaptea mă luaţi şi pe mine odată pe Baba Novac cresc teii cu boltă nu se mai vede decît un tunel verde în plină vară cînd ies la cumpărături cu capu’ tuns golaş
de-mi vuieşte toată lumea pe lîngă urechi îmi urlă soarele cu tot felu’ de raze prin firele mici de păr îmi înmoaie două trei spaime
acolo hai sictir totul poate fi spus la telefon într-o scrisoare într-un e-mail şi încă-ţi rămîne loc liber suficient pentru altele alţii altul altfel îmi arunc ochii prin cameră să văd dacă e vreo fată disponibilă - Ella doarme îngrămădită pe două scaune, lipite
între ele, Crina citeşte un roman din ăla de dragoste sub veioză,
Nicole îşi pensează picioarele, „copii, tre’ să ies pe balcon să fumez că nu mai pot, vorbesc cu ăsta de mai bine de-o oră şi încă n-a scos un cuvînt, m-am dilit de to t...“

„Du-te, las’ că-1 iau eu un pic în pulă, să nu se plictisească
băiatu’ de tot“ îşi aşază Nicole penseta la loc în trusă, o închide
cu fermoaru’ vişiniu şi-mi ia receptoru’ din mînă după ce îşi trage
blugii negri peste picioarele goale şi-i lasă aşa descheiaţi cu nasturii
metalici iţindu-se prin tricou „de ce nu vrei să vorbeşti bă
iubitule, o laşi pe fata asta drăguţă să se roage aşa de tine?!... păi
atunci de ce pizda mă-tii ai mai sunat? ţi-a spus Andreea că e o
linie erotică în direct? băăăi, n-ai ambiţie dacă nu mă înjuri şi pe
mine o dată! şi apoi să-mi trînteşti telefonu’ cu graţie, cum numa’
tu ştii s-o faci... alo! Caracal! băi! ăla cu puia naşpa, bă dilăule,
tu ce crezi, c-o să-ţi vorbesc subţire şi piţigăiat şi dulce toată
noaptea? ei, drăcie cu pălărie, că mă-nervez imediat şi dacă îţi
pun pizda pe faţă, îţi fac şi barbă şi mustaţă, să ştii! io nu glumesc
cu treburile astea, ia spune iubitule cum vrei să ţi-o trag? să ţi-o
trag la măsea? să ţi-o trag în pizdă? în pulă? a fi sau a nu fi în puia
ta belită - asta-i întrebarea, capsomanule...“ ea întreabă şi tot
ea răspunde sau îşi imaginează cu voce tare răspunsurile lui sau
se răsuceşte brusc pe scaun, tuşeşte o vreme îndelungată, îşi
drege glasul în final şi începe să vorbească serios acuma „alo! proteve timişoara?! aici antena doi, că antena unu’ e puia ta, iubitule, ai ghicit! şi tot degeaba, că uite ce bleagă a devenit... măi
dragă... tu te-ai futut vreodată la Marius Tucă Show? nuuu? nu
te-a luat Marius Tucă în direct niciodată? nu ţi-ai băgat încă puia
în emisiunea aia? vaaai de mine, iubitule, nu ştii ce-ai pierdut!
eu, una, mi-am băgat şi puia şi picioarele, da’ mai ales picioarele,
iubitule şi nu mai rîde ca broasca la barieră, că nu mă impresionezi!"

Se uită la mine prin geamul larg deschis şi ridică din umeri
surîzătoare - a început rîdă, măgaru’! aveam impresia că s-a blocat
apelul în centrală şi vorbim ca tîmpitele la receptoru’ gol, ştii
că s-a mai întîmplat... îşi aranjează telefonul pe scaun şi-l trage
pînă lîngă mine, lîngă geamul deschis „Hai că te scot la aer, că-ţi
pute pula deja, iubitule, habar n-am ce i-ai făcut da’ să ştii că
pute! ia spune, mă fuţi sau nu mă fuţi? sau tre’ să-mi chem instalatoru?
Mişcă-ţi odată puia aia, fraierule, că-mbătrînesc în ea pînă
vine orgasmu’... cam cîţi ani ai, ă? eşti bătrîn? nu-i nimic iubitule,
să nu fii trist, că-ţi dă mama pulicilină şi-ţi trece imediat iar
data viitoare nu mă mai doare nici pe mine gura de atîta supt,
ok? hei! calmează-te, draaagule, că mă gîdili, ce naiba! şi nu te
mai agita aşa, că pizda mea e largă iubitule, este loc pentru toată
lumea în pizda mea, mînca-o-ai cu dulceaţă sau cu miere, să faci
diabet, tu şi toţi ceilalţi labagii nenorociţi ce sînteţi, că sunaţi la
linii erotice şi uitaţi să vă futeţi nevestele cu săptămînile, ba mai
şi tăceţi ca derbedeul ăsta de-acum care nu vrea să scoată nici
o vorbă... auzi, iubitule, tu te gîdili oare, din cînd în cînd? băi,
dacă nu te gîdili înseamnă că ai îmbătrînit dracului, hodorogule!
gata, nu mai ai simţire-n pulă, în tine, în fabrici şi uzine, vai de
steaua ta, iubitule, vai de zodia aia păcătoasă în care te-a scuipat
mă-ta în lume! şi ştii ceva? deja m-ai scos din sărite, fii atent,
dacă-n zece secunde nu-mi vorbeşti, să ştii că te-njur rău de tot!
atîta-ţi zic! pun proefemu’ pe tine! ce, ţie nu ţi-e frică de Andrei
Gheorghe de la profm punct ro punct ro punct ro?!? da, mă, ăla
care începe emisiunea aia bestială cu hab, naţiune, ce puia mea
mai vrei!? ia să asculţi şi tu, să vezi ce înseamnă nervi încordaţi
la maxim ca Minodora şi pulă de bărbat adevărat, nu ca puia ta,
belitule! Andreea dă-mi şi mie apa minerală că ăsta încă nu vrea
să-şi scoată puia din pantaloni, îmi dau demisia după noaptea
asta, să mor io, m-am rablagit de tot, e clar, m-am plafonat, îmi
schimb meseria, casete avem? nu, n-am chef de jazz acuma, stai
aşa să mă fută puţopalmistu’ ăsta, şi dup-aia punem tot jazzu’ din
lume, auzi, iubitule, fii atent că-ţi pun nişte muzică ambientală,
dacă nici acuma nu ţi se scoală puia, atunci eşti pierdut pentru
umanitate, ia ascultă... Bug Mafia... îţi place? o ştii pe aia cu ridică-
mă la cer în pulă? aia e de bază, dragă şi cealaltă, bine-nţeles,
aia cu suuugeţipuia, suuugeţipuia şi cu curu’ şi cu guraaa!
şi uite că-i gata încă un album Bug Mafia, asta a fost tot, atîta ştie
- atîta cîntă băieţii, că mai mult ar fi prea greu, eşti de acord cu
mine? bravo! iubitule, da’ dacă mă duc pînă la baie, mă aştepţi?
cam două, trei minute durează să fac pişu şi-apoi îţi povestesc
ceva tare de tot, bine?“ aşază Nicole receptoru’ încet pe scaun
lîngă telefon şi se uită cîteva clipe la luminiţa verde de pe ecran,
să vadă dac-o aşteaptă iubitul sau dacă închide, îi mai vine o idee
luminoasă şi fixează aparatul de radio lîngă scaun, dă muzica mai
tare şi acuma se poate duce liniştită la baie, trage de timp, se întoarce abia în zece minute, cu o cană de cafea proaspătă şi aburită
între degete, cu o revistă recuperată de la baie sub braţ -
iubitule, n-ai idee ce te-aşteaptă, am găsit aici un horoscop absolut
demenţial, ce zodie ziceai că eşti? aha, fii atent aici că e vai
şi-amar de puia ta, cică nu mai pupi tu pizdă pînă tooocmai în
ianuarie! haoleu, abia atunci vei întîlni o gagică cu care ţi-o pui
de dimineaţa pînă seara şi de seara pînă dimineaţa şi după aia
îmi aranjez eu telefonu’ pe pervazul ferestrei şi mă ghemuiesc
pe balcon cu ochii la becu’ din colţul străzii „ooo, noapte
neagră noapte de catran, ooo! noapte ce soseşti cînd nu e zi!“
pînă cînd se găseşte unu’ la telefon şi pentru mine încep să-mi
mîzgălesc agenda cu tot felu’ de linii frînte sau curbe sau cuiburi
sau drepte perpendiculare pe deasupra unor figuri foarte geometrice
de după care răsare Rodica în toată splendoarea unor
forme prea pline, prea supuse la cure de slăbire de toate
felurile, da’ nu despre asta e vorba în propoziţie acum, ci despre
fiul ei de opt ani pe care-1 trimite la ore de desen în fiecare
sîmbătă şi la ore de vioară de trei ori pe săptămînă şi fraieru’ îşi
scapă vioara pe trotuar şi cască sau se uită pe geam atunci cînd
ea îi pune să asculte numa’ muzică de bună calitate cum ar fi
Bregovic a să nu se tîmpească băiatu’ de mic cu manele îl mai
şi pocneşte peste cap din cînd în cînd pentru toate astea că
altfel n-o să-i intre nimic în meclă deci îşi aprinde o ţigară şi se
apleacă peste foile mele să le descifreze, dacă tot s-a nimerit studentă la psihologie faaată, dac-ar fi să pornim de la psihanaliza
lu’ Freud, aş zice că e mare vraişte în subconştientul tău, te simţi
închisă într-un labirint sau într-un cerc vicios şi pari foarte nervoasă
şi agitată pentru vîrsta ta, dragă, oricum cert e că spiritul
tău nu respiră deloc liber din punct de vedere sexual evident

îmi aprind o ţigară, da’ nu reuşesc să mă abţin decît vreo trei
patru fumuri după care sar la gîtul ei - ştii ceva? muzica de bună
calitate nu începe cu Bregovic, nici nu continuă şi nici nu se
sfîrşeşte cu el, Bregovic în momentul de faţă e la modă mai ales
pentru balcanofilii care şi-au apărat ţara cu peptu’ dezvelit împotriva golanilor din Imperiul Otoman mare căcat în timp ce o
tot sîcîi la melodie aşa vreo zece minute pînă s-o întreb că de ce
mă-sa-n cur îl trimite pe ăla mic la vioară dacă lui nu-i place

ah, de asta te fute pe tine grija, dragă!? Păi află că pînă una
alta io l-am făcut, ţi-e clar? Şi tot eu o să-l educ cum ştiu mai bine
- mi-e clar, gata, haidi pa să nu ne mai certăm aşa în gol că-mi
sună telefonu’ şi vorbesc cu Honorius cam douăzeci de minute
despre dumnezeu şi religii, uit de Rodica şi de plodul ei nefericit
şi notez în agendă o singură replică - nu, nu există viaţă după
moarte, există înviere - doar atît s-a păstrat din discursul lui
Honorius care a sunat de curiozitate, să audă ce se-ntîmplă pe
la noi de obicei, mai nimic adică totul cavalere am încheiat citatul
după care urmează întotdeauna altcineva intervine mereu
altu’ la rînd aşa că lasă-te prădat de melancolie şi lasă-te jefuit
de tristeţe tu - ai o prietenă?

da, da’nu-mi place...

de ce? e proastă?...

nu

e urîtă..,?

nu

e înaltă?

nu

atunci o fi egoistă?

nu...

e isterică...?!

nu... mie-mi plac fetele voluminoase şi deci... volumul are
mai multe aspecte longitudinale sau latitudinale sau...

mda... înţeleg - George ăsta, sau cum l-o fi chemînd, e beat
pulbere, adică e fascinant, mă instalez mai comod în scaun,
aşadar şi-mi aprind o ţigară

sau... io nu ştiu ce fel de fată eşti tu... da’ eu unul... sînt băiat,

mi-am dat seama, chiar ai voce de băiat... tu crezi în dumnezeu,
George?

ăăă... un pic...

atît cît se cuvine?

jumătate...

ah



va urma