Ciobotariu Maria
Trec
norii mari în limpede azur
Şi
plouă iar peste pământ
Îşi
pleacă fruntea macii din câmpii
Şi
dau culoare, strălucire, nostalgii
Mă
opresc să te privesc...
Un
călător peste trecut
Porţi
în privirea ta un dor,
Din
clipa -n care te-am pierdut.
Oriunde
aş fi te întâlnesc,
Acolo
unde vântul a poposit
Şi
sub lumina soarelui ce-a răsărit
Mai
plânge dorul neîmplinit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu