Destin apocaliptic

Ana Podaru

Se sfâșie cerul în noapte

Cad îngeri cu aripa frântă

În marea înroșită de fapte

Se vede - o nălucă cum cântă

Pe cerul brăzdat de durere

Nici luna nu este prezentă

Steluțele-și pierd din putere

Doar teama mai este atentă.

Săgeți luminoase fac umbră

Și tăie văzduhul pe rând

Potop de stihii în penumbră

Aleargă ciocnindu- se - n gând.

Pe jos sunt doar pene zburande

Din aripi de înger plângând

Sunt urmele pletelor slute

Iar ceasul se-aude bătând.

Geme pământul și crapă

Și stânca devine nisip

Se stinge lumina în lampă

Clepsidră golită de timp.

Iar lava țâșnește din trupul

Cândva liniștit și frumos

Și urlă un clopot ca lupul

Țărâna întoarsă pe dos.

Poteci se deschid peste ape

În tină doar leșuri plutesc

În casa cu uși ferecate

Jivine pierdute pândesc.

Ferestre bătute în cuie

Nimic nu mai pare firesc

La cer jurăminte se suie

Târziu...timpul nu- i pământesc.