I se spunea Machiavelli (XXXIV)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

DISIDENTUL PACEPA SI MARG1NALIZATII TROFIN, ILIESCU SI BURTICĂ

Pacepa - febleţea Elenei Ceauşescu

Lavinia Betea:
Baza documentară a gazetarilor asupra epocii comuniste sunt - chiar şi în zilele noastre - istoriile lui Pacepa. Cartea lui, Orizonturi roşii, transmisă de Radio Europa Liberă în foileton după 1987, a fost şi sursă a acuzelor din procesul Ceauşeştilor...

Stefan Andrei:
Pacepa spune numai prostii, tâmpenii şi minciuni.

Lavinia Betea:
II ştiaţi înzestrat cu talent literar?

Stefan Andrei:
Nu, nici vorbă! El a avut la dispoziţie nişte oameni plecaţi dinainte din ţară. Şi scriitori nerealizaţi angajaţi de CIA. Printre ei cred că a fost şi unul Alexandru Gheorghiu, diplomat, fost corespondent de presă, care-a trădat în 1986. Le-a povestit Pacepa nişte momente istorice, iar aceia au brodat fanteziile atât de citate şi acum de ziarişti.

Lavinia Betea:
Cât de bine v-aţi cunoscut cu Pacepa?

Stefan Andrei:
L-am cunoscut în vizita din America Latină în 1973. Nu l-am inclus eu în delegaţie, ci Elena şi Nicolae Ceauşescu. Ulterior, am făcut cu el şi o vizită în Germania Federală. Coordonam Ministerul de Externe ca secretar al Comitetului Central şi am fost invitat de guvernul lui Willy Brandt. Ceauşescu mi-a spus: „Măi, ia-1 şi pe Pacepa cu tine, că el cunoaşte, pe-acolo, bine lucrurile. Aceste două vizite le-am făcut cu el. Toate întâlnirile mele cu el, în calitatea mea de secretar al Comitetului Central, s-au făcut în prezenţa lui Doicaru. Astfel de întâlniri se petreceau după sistemul de la Securitate, luat de la sovietici. Pacepa nu putea veni la mine decât cu şeful lui, cu Doicaru (1). Aceasta era regula. Dacă primeam şefii rezidenţelor din Franţa, din Italia, ştiam că, după întâlnirea cu mine, aceştia merg şi-i fac raport scris lui Doicaru.

Lavinia Betea:
Comenta Ceauşescu foiletoanele lui Pacepa transmise de Radio Europa Liberă?

Stefan Andrei:
Nu l-am auzit vorbind niciodată. Cât despre cartea lui Pacepa de la Radio Europa Liberă, părerea mea este că şi Ceauşeştii primeau textul. Cel puţin Elena Ceauşescu şi Nicuşor au citit fabulaţiile lui. Ce păreri aveau ei, nu ştiu. Dar Nicuşor zicea: „Mama-i de vină, că ea l-a făcut mare pe Pacepa.“

Lavinia Betea:
Cum i-a intrat Pacepa pe sub piele Elenei Ceauşescu?

Stefan Andrei:
Atunci când Zoia Ceauşescu s-a supărat pe ai ei şi a plecat fără să spună unde. Iar Pacepa a spus că n-a putut să doarmă de îngrijorare, c-a plâns de frică să nu i se întâmple Zoiei ceva rău. Şi, ca să-i observe Ceauşeştii durerea, a stat în cuşca de la intrarea în vila lui Ceauşescu. Acolo, pe stânga, era o gheretă pentru aghiotanţii care făceau legătura în casă, şi verificau cine intră. Pacepa n-a plecat de-acolo. Două zile şi două nopţi. Nebărbierit, mânca parizer cu pâine. Nu pot să spun anul, însă poţi să-l afli imediat. Pentru că atunci a fost schimbată conducerea revistei Lumea. Atunci, cât o căutau pe Zoia, Pacepa a băgat sub ascultare revista Lumea de unde era Matei, ziaristul cu care ea s-a iubit.

Lavinia Betea:
Ce aveau Ceauşeştii împotriva gazetarului de la Lumea?

Stefan Andrei:
Că fusese căsătorit, că venea dintr-o familie de liberali, că era el băiat deştept, dar alcoolic. Asta, reţinută ca bârfă. Au băgat sub ascultare şi Institutul de Matematică unde era angajată Zoia Ceauşescu. Şi l-au desfiinţat după ce-au auzit ce vorbesc acolo cercetătorii, în ideea că nu merită să existe. Matei a fost trimis undeva într-o ţară africană, unde am aflat că a şi murit. Dar impresia produsă de Pacepa asupra Elenei Ceauşescu a fost atunci extraordinară. Melinte, ospătarul Ceauşeştilor, mi-a povestit că a auzit-o pe Elena Ceauşescu la masă spunându-i lui: „Uite, vezi ce-au făcut tovarăşii tăi din Executiv? Singurul om care-a stat zi şi noapte lângă noi a fost Pacepa. Uite, ăsta ne e devotat". Pacepa a intrat pe sub pielea Elenei Ceauşescu şi cu probleme legate de bijuterii. Aşa a făcut în vizitele din Liban, Libia, Irak şi Siria (2). Eu l-am văzut în America Latină. Acolo, în ţări producătoare precum Peru, argintul e foarte ieftin. Şi aurul. Iar Pacepa organiza întâlniri cu zarafii pentru Elena Ceauşescu. Iar ea întreba: „Dragă, astea cât costa?". Atâta. „Dragă Pacepa, eu am fost la Anvers, costă mai scump aici decât la Anvers". Iar el revenea după plecarea lor: „Tovarăşa Ceauşescu, au fost încântaţi de dv. zarafii ăştia - ce vă pricepeţi, cum ştiţi să alegeţi lucrurile cele mai frumoase, ce frumos vorbiţi, adevărată soţie de şef de stat! Şi, uitaţi, vi le fac cadou". Toate bijuteriile care-i plăcuseră, i le aducea Pacepa „cadou" cu banii Securităţii. Asta s-a petrecut în ţările Americii Latine, în 1973.

Lavinia Betea:
Pacepa plătea cu banii Securităţii „cadourile" Elenei Ceauşescu. Dar de prosperitatea lui atât de nepotrivită cu salariile din vremea Ceauşeştilor cine se îngrijea?

Stefan Andrei:
Cei din Securitate care lucrau în străinătate aveau multe posibilităţi. In primul rând, au fost banii pentru cutremur primiţi de peste hotare, din care Securitatea a digerat. Banii aceia nu-i primea ambasada sau ambasadorul. In 1977 se stabilise să fie predaţi la secţia consulară deservită de securişti. Nimeni nu ştie câţi bani au ajuns acolo. Ţi-am dat un caz. Dar erau afacerile curente făcute prin „Dunărea“. Aceea a fost marea întreprindere de comerţ exterior a Securităţii. Ei îi raportau lui Ceauşescu ce şi cât voiau. Asupra „Dunării", nimeni nu făcea control.

Lavinia Betea:
A lui Ceauşescu a fost creaţia aceasta?

Stefan Andrei:
Ideea a fost a Securităţii. Prin 1970, aşa ceva. Sub Ion Stănescu. Au zis să aibă şi ei o firmă care să facă afaceri. Securitatea avea control propriu asupra ei, Ministerul de Finanţe nu controla Securitatea la fonduri. Nimeni nu ştie câţi bani intrau altfel decât declarau ei. Aşa au apărut mulţi securişti cu sute de mii de dolari după 1989, pentru că nimeni nu ştia câţi bani a avut Securitatea. Banii de la Partid îi ştiam. In 1989, de la întreprinderea Carpaţi a Partidului s-au vărsat la bugetul de stat 225.000 de dolari. Banii întreprinderii „Carpaţi“ a Gospodăriei Partidului. Dar n-am ştiut niciodată câţi sunt banii „Dunării“. Funcţionarii ei erau aici, dar făceau afaceri în străinătate. Doar Ceauşescu ştia de rapoartele şi de banii lor. Prin el, mă „împrumutam" şi eu de la ei. Dacă se întâmpla să am nevoie urgentă de bani, ca viceprim-ministru al Comerţului Exterior, îi spuneam: „Tovarăşe Ceauşescu, daţi-ne din fondurile dv. pentru trei luni 20.000.000 de dolari".

Lavinia Betea:
„Din fondurile dv...“, îi ziceaţi Iui. Avea şi Securitatea plan de producţie? Era Pacepa, în calitate de consilier al lui Ceauşescu, şi „şef de plan“?

Stefan Andrei:
Să lămurim o chestiune. Fundamentală. Noţiunea de consilier pentru el şi Doicaru a fost creată de mine. Când am mers cu Doicaru peste hotare, n-am putut să-l prezint vice-comandant al Securităţii din România. L-am dat consilier al preşedintelui României. Dar el în ţară nu era consilierul lui Ceauşescu. Nici Pacepa. Erau şi consilieri prezidenţiali, dar aceştia lucrau în sediul CC, sub comanda lui Ceauşescu. Aşa a fost Maliţa, aşa a fost Gigea (3), aşa a fost Nicolae Constantin (4), aşa a fost Pungan. Singurii consilieri cu etichetă pusă pentru străinătate erau Pacepa şi Doicaru. Afară, dacă dădeam o ştire, spuneam că a participat Ion Mihai Pacepa, consilier al preşedintelui României. In relaţiile de sus, din ţară, nu a fost niciodată spus că Doicaru şi Pacepa sunt consilieri ai preşedintelui... Altă sursă de bani pentru Pacepa şi securiştii importanţi provenea din banii pentru propagandă externă. Ei tipăreau  cărţile lui Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Nu secţia de Relaţii Internaţionale împreună cu secţia de Propagandă se ocupau de „opera" Ceauşeştilor peste hotare?

Stefan Andrei:
Pentru aceste cărţi publicate de secretari ai CC al PCR sunt aprobări ale Comitetului Executiv al CC al PCR. Iar cărţile Elenei Ceauşescu se făceau împreună cu Ursu. El se ocupa de partea ştiinţifică. Securitatea primea şi taxele consulare care nu erau vărsate la Ministerul de Externe, ci la Securitate. La contractele făcute de întreprinderile de comerţ exterior ale statului, Securitatea venea şi spunea: „Ne daţi şi nouă atâta pentru că am contribuit să se facă acest contract“. Luau şi de acolo o parte. Pe urmă, plata pentru evreii şi nemţii plecaţi peste hotare. Acesta era contul Securităţii, la dispoziţia lui Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Şi ce-a făcut Ceauşescu cu banii aceia?

Stefan Andrei:
Ceauşescu i-a depus la Fondul Valutar Centralizat. Două miliarde şi nu ştiu cât în 1989. Ceilalţi, din anii precedenţi, au fost băgaţi la datoria externă.

Lavinia Betea:
Cumpăra Pacepa tablouri şi obiecte de artă? Sau le primea cadou? Dv., de exemplu, primeaţi cadouri din tară?

Stefan Andrei:
Nu ştiu. Nu pot să spun ce relaţii avea el. Securitatea era peste tot. Am avut şi eu tablouri primite cadou de la Baba, Ciucurencu. Am fost coleg de clasă cu Sabin Bălaşa la Liceul „Fraţii Buzeşti“ din Craiova - şi mi-a făcut şi el cadou tablouri.

In misiunea extrădării lui Pacepa

Lavinia Betea:
Nu pot ocoli o întrebare stânjenitoare legată de istoriile povestite de Pacepa despre dv. Este povestea scabroasă a unei petreceri când Nicu Ceauşescu, beat, urinează pe platoul cu stridii ca să vi le „condimenteze". Alta e relatarea distracţiei preferate a Elenei Ceauşescu: să asculte casetele - aduse de Pacepa! - cu înregistrările unor întâlniri amoroase ale actriţei Violeta Andrei. Se pare că Pacepa vă ura într-un mod mai special decât pe ceilalţi...

Stefan Andrei:
Ce se întâmplă? Niciodată n-am discutat cu nevastă-mea probleme legate de viaţa ei personală. Am avut bunul-simţ să nu-mi pun măcar această problemă. Dar n-aş fi considerat şi n-aş considera asta motiv de divorţ. Ţi-am spus foarte sincer. Şi-apoi, Pacepa a scris atâtea minciuni în legătură cu mine, încât n-am la ce să dau crezare din cele expuse de el în carte. Cu Nicuşor Ceauşescu aveam relaţii speciale. Stătea lângă mine la şedinţe, venea la mine, îi dădeam cărţi să citească. Avea faţă de mine respect. Dar la ziua mea de naştere, niciodată nu a participat. Noi nu dădeam mese acasă. Am dat masă de două ori şi cu doar doi inşi - Burtică şi Popescu. O dată, la Clubul Diplomatic şi altă dată pe Kiseleff 12, la Hotelul Triumf, ce era la dispoziţia Secţiei Internaţionale a partidului. Şi când noi eram la cafea, au apărut Doicaru şi Pacepa cu o cutie de stridii. „Domnule, le-am spus, sunt la cafea, ce să mai mănânc? La mine acasă, Violeta şi băiatul nu mănâncă stridii. Luaţi-le de aici“. Dar, în carte, Pacepa scrie că Nicuşor, beat, a urinat peste stridii. Să le condimenteze. Auzi ce tâmpenie!... Vine Pacepa şi cu alte poveşti despre mine. Că Elena Ceauşescu a zis: „Nicule, să facem o vizită în China". Iar eu aş fi recomandat să întrebăm Comitetul Executiv. Iar Elena Ceauşescu s-a aruncat şi m-a luat de guler ţipând: „Ce Comitet Executiv? Din tine, un cioban, am făcut ministru de Externe!". Pe oricine întrebi - dintre aceia care au cunoscut raporturile cu Elena Ceauşescu - , va spune că ea nu îndrăznea să mă ia pe mine de guler. Şi că nu luase pe nimeni de guler. Ii certa pe subordonaţii ei direcţi - pe Petru Enache, pe Ursu - , dar asta nu făcea. Şi-apoi, cum poţi să spui că mă luase pe mine — un cioban?! Cu liceul şi facultatea absolvite la zi.

Lavinia Betea:
Mi s-a părut că, după Ceauşeşti, a doua ţintă a lui aţi fost dv De ce?

Stefan Andrei:
L-am întrebat pe Harriman dacă acea carte a făcut-o CIA-ul. El a făcut semn din cap că da. Unul dintre consilierii de bază ai lui Kissinger, un om foarte deştept, profesor la Columbia University, mi-a şi spus: „Din informaţiile mele, din surse foarte serioase, Pacepa a urmărit îndepărtarea dumitale de lângă Ceauşescu, considerându-te un auxiliar bun al lui“.

Lavinia Betea:
Nu e deci, pur şi simplu, antipatia lui Pacepa, ci strategia CIA de a vă despărţi de Ceauşescu.

Stefan Andrei:
Adică, Pacepa le-a spus că trebuie să fiu eu neapărat eliminat de către Ceauşescu pentru că am un rol major în problemele internaţionale.

Lavinia Betea:
Ce ştiţi despre reacţiile lui Ceauşescu după fuga lui Pacepa?

Stefan Andrei:
Din discuţiile mele şi din analiza mea, fuga lui a fost făcută în grabă. N-au fost înştiinţaţi americanii. S-a pus problema dacă Pacepa a fost sau nu, înainte, agent al americanilor. Eu am fost prieten foarte bun cu Harriman, unul dintre cei mai bogaţi oameni din America. A fost ambasador la Londra şi la Moscova în timpul războiului şi a participat la conferinţele de la Teheran, de la Potsdam şi de la Ialta. Şi ambasador extraordinar, cu misiuni speciale.

Lavinia Betea:
A fost şi şeful delegaţiei americane cu care delegaţia română condusă de Pătrăşcanu a încheiat, la Moscova, armistiţiul din 12 septembrie 1944.

Stefan Andrei:
Da. Harriman a venit la Bucureşti şi, pe baza discuţiilor începute de Maurer în 1967, a fost trimis Macovescu în Vietnam, la Hanoi, să discute ce-i de făcut. Vietnamezii au făcut nişte propuneri, printre care încetarea bombardamentelor asupra Nordului de către americani, ca atunci şi ei să înceteze luptele în Sud. Harriman le-a transmis lui Johnson, ţi-am spus, dar preşedintele american nu le-a acceptat. Şi Harriman a recunoscut că, dacă l-ar fi ascultat Johnson, 10-20.000 de americani mureau mai puţin în Vietnam. Avea o simpatie faţă de România, deşi nu ne iubea ca pe polonezi şi mai ales pe maghiari. El a aranjat cu Manuilski (5), la Conferinţa de Pace, tratatul cu România. Şi, deşi conveniseră să ne dea starea de cobeligeranţă, l-a convins Manuilski să nu ne dea. Pentru că altfel nu puteau sovieticii lua despăgubiri de război. Şi, ca atare, francezii, care nu cunoşteau înţelegerea, au votat să ni se dea cobeligeranţa.

Lavinia Betea:
Cu Manuilski sau cu Molotov, care era ministrul de Externe atunci, convenise Harriman?

Stefan Andrei:
Cu Manuilski. Negocierile preliminare pe ţări nu le făcea Molotov. Şi, în situaţia aceasta, când Ceauşescu m-a trimis în 1978 să negociez extrădarea lui Pacepa, Harriman a venit la ambasada noastră. L-am primit cu Teodor Marinescu, şi mi-a spus: „Domnule, eu am ajutat pe cineva, din conducerea CIA. Om de maximă încredere, îmi e obligat toată viaţa. Am stat cu el de vorbă. Asta v-o spun dv., confidenţial. Şi pe noi ne-a luat prin surprindere venirea lui Pacepa aici. Noi l-am bănuit, şi încă e sub anchetă, că ar fi agent sovietic, care-ar vrea să se infiltreze în CIA. Să cunoască mai ales agentura noastră din Uniunea Sovietică".

Note

1 Nicolae Doicaru (1922-1990), general de Securitate, şeful Direcţiei de Informaţii Externe şi prim-adjunct al ministrului de Interne (1972-1978). Ministrul Turismului (1978). Membru supleant al CC al PCR (1974-1979). După fuga lui Pacepa, a fost trecut în rezervă (1978). In 1990, a fost consilier al lui Gelu Voican-Voiculescu pe probleme de servicii secrete. A murit în urma unui accident de vânătoare.

2 în perioada 12-19 februarie 1974, Nicolae Ceauşescu a făcut vizite oficiale în statele arabe, astfel: 12-14 februarie - Libia, 14-17 februarie — Liban, 17-19 februarie - Siria, 19-21 februarie - Irak.

3 Petre Gigea (n. 1930), economist. Membru al CC al PCR (1984-1989). A deţinut mai multe funcţii în aparatul central, printre care: ministru de Finanţe (1981-1986); ambasador la UNESCO (1987-1989).

4 Nicolae Constantin (n. 1925), inginer. Membru al CC al PCR (1979-1989), membru al CPEx (1979-1989), preşedinte al Colegiului Central de Partid (1987-1989). A mai deţinut funcţii precum: viceprim-ministru al Guvernului (1979-1982; 1984-1987), preşedinte al CSP (1979-1981), ministru al Comerţului Exterior şi Cooperării Economice Internaţionale (1982).

5 Dmitri Zaharovici Manuilski (1883-1959), fruntaş al PCUS. Unul dintre membrii importanţi ai Cominternului.



va urma