RAUL CONSTANTINESCU
Cu
nevăzute fire ne joacă destinul
farse
de prost gust la nefastu-i festinul…
vreun
pariu ori joc de cărți măsluite
aduse-n
Șimand o Madam cu suite
ce-nsoțind-o
până-n piață,
țiganului
Gogu i-au pus-o-n brață:
-
Un an, Miranda, soț să-ți fie!
Liberi
fluturi fiți, făr- de cununie!
Pierdut-ai
pariul, jocul, norocul;
să
te-ntorci când s-o-mplini sorocul!
Ca-n
vis zâmbi Doamna maghiarină
și
pe Gogu-l și luă de mână;
nici
că mai privi neam în urmă
suita-i
ce zori spre gară-n turmă.
Doamna-nchirie
nobilă casă,
îl
ferchezui pe Gogu în mătasă
cu
pălărie, pantofi, butoni, cravată,
trabuc,
fin coniac, masă-mbelșugată,
iar
Gogu – pocitania hâd pitică –
țopăia
lângă ea hopa-mitică.
La
braț cu Gogu umbla Doamna
pe
la petreceri toată toamna;
la
balul de sâmbătă seara,
perechea
lor scânteia ca para;
a
mirare perechile-i priveau
și
cheia astei taine n-o aveau…
la
restaurant la Palace fu revelionul;
lui
Gogu-I cădea mereu papionul,
nodul
la cravată mereu i se strâmba…
Doamna
cu sârg i le-ndrepta.
Hălăduiau
drept ciudată pereche,
unul
altuia mereu nepereche…
nea
Gogu fericit se bucura,
mișca
din urechi, se gudura…
Iar
când veni primăvara,
a
lor era lumea și țara;
în
lux și chefuri o duceau,
ochii
lui Gogu străluceau.
Cucoana-n
bijuterii, mantile,
ochea-n
jur cu priviri subtile
la
plimbare cu Gogu la brațetă,
tuturor
le surâdea cochetă,
c-un
cap decât Gogu mai înaltă,
flutura-n
vânt coama-i invoaltă;
colan
de perle, smaralde, rubine
arătau
din ce lume ea vine…
Pe
Gogu-l alinta: „Iubițel!”…
dulce
vis viața-și trăia el;
cât
ținu fierbinte vara,
faraonu-și
urma soțioara,
dar
priviri cu foc, pofticioase,
nu-i
plăceau Doamnei frumoase;
îl
căra cum duci un câine,
arătându-I
felia de pâine…
Dar
zile dulci trecură, veni toamna…
La
anu-mplinit dispăru Doamna
căreia
Gogu-i zicea piranda;
pentru
vecie dispăru Miranda
când
frunze de-aur cad toamna,
în
neștiut se pierdu Doamna
împodobită-n
șaluri, giuvaeruri, inele
și
priviri de-ntorceai capul spre ele…
Rămase
Gogu singur cuc prin piață,
rănit
în sufletu-i blând de viață…
nu
mai e Doamna, nici plimbări nu sînt…
ce
rost mai are Gogu pe pământ?
Trist
Gogu plecă în alba lume,
se
pierdu amintirea-i și-al său nume;
de
Miranda nimic nu se mai știe,
doar
amintirea-i mai e încă vie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu