Copilărie, unde ești?...

Angelina Nădejde

Copilărie, unde eşti?

Când îmi puneai sub cap poveşti,

Aveam în pernă numai vise

Şi-un leagăn cu iubiri promise.

În ceată îngeri mă vegheau,

Cu nopţi de stele mă-nveleau.

Până şi gândul mi-au păzit,

Turnând în taină Mir sfinţit.

Şi înfăşată-n liliac,

Lăsat în ploi peste cerdac,

Cu greierii într-un alai,

Eram în Rai.

Precum un fluture-n grădină,

Scăldat în raze de lumină

Mă rătăceam prin flori cu rouă...

Strângeam cu braţele-amândouă

Petalele căzute-n zori

Din trandafiri agăţători

Şi mă-ntristam, credeam că plâng,

Că spinii... aripile frâng,

De nu i-ar fi avut, zburau

Şi ceru-n roşu îl pictau.

Mi-ar fi făcut şi-un curcubeu,

Să-l văd în el pe Dumnezeu.

Azi îmi lipseşti atât de mult,

De parcă sufletul e smuls

Şi aruncat în gropi comune,

Fără de viaţă şi de nume...

Şi veacuri mă despart de tine;

De ce-ai plecat de lângă mine?