Aurora Luchian
Prin
văzduhul azuriu,
Dezmierdat
de nobil soare,
Un
cocor tânăr, zglobiu,
Lângă
alte călătoare,
Fâl!
spre nord, şi fâl! spre sud,
Cască
somnoros şi-un dud.
Pe
pământul saturat
De
la ploi îmbelşugate,
Râde
colţu-nviorat,
Fire
verzi, smocuri bogate,
Strălucind
de cald şi bine,
Râurile
toate-s line!
Şi-n
livada cu parfum
Ce-i,
purtat de vânt pe braţe,
Trec
alene ca un fum,
Gâze
cu trupuri de aţe,
Şi
se duc şi iar se-ntorc,
Doi
pisoi în curte, torc.
Colo,
într-un iaz mâlos,
Broaştele
încearcă saltul.
Guguştiucul,
un fălos,
Împingându-se
în altul,
Se
înfoaie în penaj,
Urmărind
jocul din iaz.
Cine
zumzăie din zori,
Cu
rochiţa-n dunguliţe?
Albinuţa,
printre flori,
Cu
picioarele de liţe,
Ia
polen, strânge nectar,
De
pe-o floare ca de jar.
Şi
de-atâta primăvară,
Râul
cântă la vioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu