Ei sunt aici (20)

Timothy Good

In uimitorul său articol, Door sugerează că s-ar putea să fi existat intr-adevăr o „strictă necesitate":
A fost oare Avro VZ-9... cunoscută şi ca „Weapons System 606A“ ... doar o perdea de fum pentru a distrage atenţia de la adevărata farfurie, nava spaţială extraterestră? Dacă VZ-9 ascunde un alt motiv, atunci acesta devine de neînţeles datorită nenumăratelor întrebări ridicate de acest program încă de la început. De ce proiectarea unui „sistem de armament" (Weapons System) impune construirea unei nave care era prevăzută cu armament? De ce, într-o vreme când industria aerospaţială americană domina lumea, Army şi Air Force au contactat o firmă canadiană?... De ce s-a făcut o publicitate atât de mare proiectului VZ-9 în 1955, când era abia în faza iniţială (în anul în care adevăratul OZN se pare că era pilotat) şi nu s-a mai spus nimic despre el când s-au tăcut primele probe de zbor, la 5 decembrie 1959? De ce a fost oprit programul de testare după câteva probe nesatisfăcâtoare? Avea Air Force nevoie de VZ-9 numai pentru a acoperi adevăratele teste ale navei extraterestre, după care şi-a pierdut interesul când aceste teste s-au încheiat în 1955?

Locotenent colonel George Edwards (USAF, pensionat) afirmă că, împreună cu alte persoane implicate în proiectul VZ-9, erau conştienţi că, încă de la lansare, programul era sortit eşecului: „Deşi nu am fost amestecaţi în această problemă", a afirmat el, „ştim că Air Force făcea probe în secret cu o navă adevărată, extraterestră. VZ-9 trebuia să fie o „acoperire", astfel încât Pentagonul să poată avea o explicaţie pentru cei ce raportau apariţiile unor farfurii zburătoare.

RED FLAG

De patru ori pe an, baza de la Nellis găzduieşte operaţiunea „Red Flag", un război aerian înscenat, în care actorii sunt Air Force, Navy, Marine Corps şi NATO. Piloţii se angajează în „luptă" cu aviaţia „inamică". Cercetătorul Tom Adams a auzit o relatare fascinantă de la un pilot de F-111D care a zburat din greşeală pe deasupra zonei „Dreamland", în timpul unui exerciţiu Red Flag. Pilotul, locotenent major Parrish, de la 522nd Tactical Fighter Squadron, 27th Tactical Fighter Wing, unitate încartiruită la Cannon AFB, New Mexico, pretinde că în momentul în care avionul său a fost „văzut" pe radar, au trimis interceptoare în urmărirea lui şi i s-a ordonat să aterizeze pe fundul uscat al lacului. Atât pilotul cât şi navigatorul au fost reţinuţi vreme de trei zile, timp în care au fost întrebaţi în mod repetat ce au văzut. Se pare că Parrish a refulazat să răspundă.

Persoanele şi avioanele care luau parte la exerciţiul Red Flag erau împărţite în forţe „albastre" sau „prietene" şi forţe „roşii" sau „inamice". Potrivit unui raport din ianuarie 1986, pe care mi l-a furnizat John Lear, o parte din Emigrant Valley, în apropiere de Groom Lake - foarte probabil cunoscută sub numele de S-4, care va fi descrisă în următoarele două capitole - este strict delimitată, interzicându-se cu desăvârşire survolarea ei, inclusiv de către echipele roşii şi albastre care simulează luptele aeriene în partea de nord a acestei regiuni. Formaţiilor respective li se permite să zboare pe deasupra regiunii sudice când cerul este foarte înnorat şi numai în condiţii de control foarte strict.

Raportul citează cazul unui pilot „roşu“ de pe un F-5, simulând un avion sovietic de vânătoare Mig. Pe la mijlocul anilor ’70, probabil în 1976 sau 1977, pilotul a decis să coboare sub perdeaua de nori şi să arunce o privire, înainte de a se întoarce la baza Nellis, când s-a trezit urmărit de ceva care, din descrierea sa, semăna cu un OZN. Acesta din urmă părea să fi venit de dedesubtul avionului pentru a-i ieşi în întâmpinare. La întoarcerea la bază, pilotul a fost abordat de un ofiţer din Air Force care l-a luat deoparte şi l-a interogat. A doua zi pilotul se comporta de parcă incidentul nici nu ar fi avut loc.

Wendelle Stevens relatează un caz similar, al unui ofiţer al cărui nume nu este menţionat, dintr-un escadron de luptă aparţinând de Tactical Air Command din Air Force. In 1977 a primit misiunea să participe la un exerciţiu Red Flag; a fost trimis să dea o „lovitură" la baza militară a „inamicului" (Tonopah Test Range). Pilotul a adoptat un curs menit să inducă în eroare radarul „inamic" şi a hotărât să încalce regulile pentru a obţine un avantaj, luând-o pe scurtătură pe deasupra zonei interzise AEC, apropiindu-se de „inamic" dintr-o direcţie neaşteptată. Pilotul a intrat în zona respectivă sub nivelul de urmărire radar, traversând pe la nord Area 514, când a observat o navă discoidală, având cam 60 picioare în diametru, zburând la sud de poziţia lui. Aproape imediat o voce de pe canalul pentru transmisiunile de urgenţă i-a ordonat să abandoneze misiunea şi să aterizeze la baza Nellis AFB.

Rulând la sol către locul de parcare, avionul a fost înconjurat şi pilotul a fost luat în primire de persoane în uniformă şi civile, care l-au escortat către un birou secret din zona buncărelor. Unul din anchetatorii civili i-a arătat o insignă FBI. Se pare că pilotul a fost reţinut două zile şi interogat despre ceea ce văzuse. Când a pomenit despre discul zburător, ceilalţi au făcut tot posibilul să-l convingă că văzuse de fapt doar un turn de apă. După ce a semnat o declaraţie în acest sens, pilotul a primit permisiunea să se întoarcă la bază. După câteva zile pilotul a fost trarisferat la un alt escadron şi avertizat să nu comenteze incidentul. Mai târziu, în cursul aceluiaşi an, acesta i-a povestit totuşi cazul tatălui său, de la care a aflat Stevens istoria.

ALTE RELATĂRI

Multe alte întâmplări stranii au fost relatate de Nevada Test Range. Raportul din ianuarie 1986 citează afirmaţia unui colonel „L“ care a fost implicat în 1970 într-un proiect ce urmărea utilizarea aparaturii seismice în cadrul încercărilor subterane făcute în vestul zonei numite Area 51. Misiunea includea şi montarea unor seismografe într-un vechi puţ de mină. Gardianul care îl însoţea pe „L“ l-a avertizat să părăsească zona până la 10 p.m. deoarece, spunea el, se întâmplau lucruri neobişnuite şi câţiva oameni din corpul de gardă şi din compartimentul tehnic „dispăruseră" pur şi simplu. Chiar în acea noapte, un tehnician nu s-a mai întors la bază. „A apărut abia la răsăritul soarelui, relatând că pe la ora 11 noaptea motorul maşinii s-a oprit şi farurile s-au stins. Până la 2 dimineaţa n-a putut pleca mai departe cu maşina."

In timpul pregătirilor pentru următorul test nuclear, făcut în altă parte, cam la 30 de mile de graniţa sectorului 51, „L“ a aflat de la un militar însărcinat cu paza obiectivului că activitatea OZN sc desfăşura în zonă „mai ales noaptea", cel mai adesea între 10 şi 12 p.m., şi că în câteva rânduri, sentinelele au dispărut pur şi simplu în acest interval.

Potrivit spuselor lui „L“, un gardian, care după şapte ani ni-a mai rezistat presiunii de a lucra în asemenea condiţii, a solicitat o altă slujbă în cadrul unităţii, dar a constatat că toate actele sale de angajare se evaporaseră din dosarele oficiale. In aşteptarea aprobării postului pe care îl solicitase, acesta a lucrat pentru "L“ la un material neconsiderat secret. Aprobarea i-a fost refuzată, după cum afirmă Defense Investigative Service, pe motiv că în viaţa sa exista o lacună neexplicată de şapte ani. La scurt timp, paznicul a dispărut fără urmă.

Steinman şi Stevens citează cazul unui indian Navajo, care, la o dată nespecificată din anul 1978, a întâlnit în zona unui canion izolat de lângă rezervaţia AEC, un -mare elicopter militar care, la intervale regulate, lansa mesaje de avertizare pentru ca oricine s-ar fi aflat prin preajmă să-şi facă cunoscută prezenţa, întrucât urma să aibă loc un test militar periculos. Martorul a preferat să rămână pe loc şi s-a adăpostit printre stânci. Elicopterul s-a îndepărtat, dar s-a întors după cincisprezece minute, repetând avertismentul.

După o jumătate de oră, au apărut două elicoptere care escortau un aparat mare, discoidal, de culoare gri închis. „Era neted, metalic şi avea o formă circulară, cu o cupolă în vârf. Zbura cuminte în formaţie", i-a spus lui Stevens martorul. Cele trei aparate au dispărut apoi din vedere.

Zece minute mai târziu cele două elicoptere s-au întors, fără nava discoidală, şi în cele din urmă au zburat înapoi pe drumul pc care veniseră. Brusc, discul a reapărut, zburând cu mare viteză către mijlocul canionului, urmărind pare-se aceeaşi rută, de parcă ar fi fost un zbor „de linie“.

Indianul a împărtăşit mai târziu experienţa sa bătrânilor tribului, care l-au prevenit să-şi ţină gura, şi ulterior a discutat şi cu Mitchell Uribe (informatorul lui Stevens, care întocmea o listă cu observaţii similare făcute de membrii tribului.

In vecinătate au fost de asemenea reclamate şi câteva cazuri de mutilare de animale. Potrivit unui reportaj de televiziune din 1989, fostul senator al statului respectiv, Charles Lamm a pierdut doi tauri premiaţi, datorită misterioşilor mutilatori. „Ca mulţi alţi fermieri, se bizuie pe propriile sale puteri şi nu s-a deranjat să reclame cazul poliţiei", comenta jurnalistul. „Ferma sa, Lincoln County se află alături de Nevada Test Site, aşa că a avut parte să vadă destule lucruri neobişnuite de-a lungul anilor. Dar n-a reuşit să găsească vreun indiciu despre cel ce ciopârţeşte vitele. Lamm mai are câţiva vecini care au pierdut şi ei vite. De asemenea, multe din aceste cazuri n-au fost raportate."

Una din mutilările din Nevada s-a petrecut doar la câţiva yarzi de locuinţa Janci Bradshaw. Aceasta nu a văzut nimic, a presupus însă că vinovaţii sunt „adoratori ai diavolului, înarmaţi cu carabine". „Am despicat animalul", spunea un expert. „Rotula era complet scoasă din picior, se vedea o incizie, nici urmă de aşchii osoase. Nu ştiu cum a fost tăiat."

GROOM MOUNTAIN RANGE

La începutul anului 1984, USAF şi-a însuşit ilegal 89.000 de acri din domeniul public, cunoscut sub numele de Groom Range, în vederea interzicerii pe viitor accesului în Area 51. Decizia de a controla accesul a fost dată după ce a fost consultat Biroul Local de Administrare a Teritoriului şi după ce USAF Hcadquarters s-a sfătuit cu Air Force Secretariat. In urma confiscării au fost trimise scurte informări către compartimentele adecvate din birourile Secretary of the Air Forcc şi Secretary of Defense, precum şi către membrii National Security Council.

In august 1984, în timpul unei audieri la Subcomitetul pentru Terenuri şi Parcuri Naţionale, aparţinând de Camera Reprezentanţilor, a avut loc un înfierbântat schimb de replici între dl. Seiberling,  preşedintele comisiei şi onorabilul John Rittenhouse, reprezentantul Air Force:

SEIBERLING:
Este adevărat că Air Force a acţionat pentru interzicerea utilizării publice a zonei Groom Range?

RITTENHOUSE: 
Da, domnule, e adevărat. Ne-am asumat dreptul dc a controla accesul în regiune până la a le cere oamenilor să nu intre şi să nu iasă. Avem oameni postaţi pe şosele şi în anumite momente nu dăm voie să se circule. Le-am solicitat colaborarea.

SEIBERLING: 
Cu ce autoritate legală s-a făcut acest lucru, acest drept asumat?

RITTENHOUSE: 
Din câte ştiu nu există o astfel de autoritate; cu excepţia-deciziilor luate la un nivel foarte, foarte înalt, mult mai înalt decât mine, conform cărora acest lucru trebuie făcut.

SEIBERLING: Nu există un alt nivel deasupra nivelului legilor Statelor Unite.

RITTENHOUSE: 
Nu, domnule. Inţeleg şi vă putem prezenta mai multe dacă doriţi, domnule.

SEIBERLING: 
Doresc.

RITTENHOUSE: 
Intr-o audiere restrânsă.

SEIBERLING: 
...de ce ar trebui să vă ascult într-o audiere restrânsă?

RITTENHOUSE: 
Nu pot să discut acest lucru, domnule.

SEIBERLING: 
Umbrele afacerii Watergate. Tot ce vă cer este să-mi spuneţi cu ce autoritate legală aţi făcut asta. Nu vă cer motivele tehnice. Nu este secret militar ce vă solicit eu, categoric.

RITTENHOUSE: 
...după cum am afirmat mai înainte, iniţial nu am avut nici o autorizare legală, dar ne-am luat dreptul de a cere oamenilor să nu intre în regiunea respectivă.

SEIBERLING: 
Cum?

RITTENHOUSE: 
Legal nu am avut autorizaţie.

Scandalizaţi, locuitorii din zonă au dat frâu liber sentimentelor cu ocazia unei audieri publice la Alamo, Nevada, în noiembrie 1985. „Dacă siguranţa publică şi securitatea naţională ar fi ameninţate", a întrebat un domn Benezet, „de ce nu ne-a spus asta Air Force când a expropriat Nevada Test Site?“

„Aş vrea să ştiu cum se poate ascunde armata în spatele paravanului securităţii naţionale", a obiectat un alt rezident reprezentantului Air Force, „când aţi încălcat toate legile care trebuiau să asigure libertatea acestei ţări, interzicându-ne accesul, ameninţându-ne cu vârful puştii când consideraţi necesar/nespunând oamenilor că rechiziţionaţi terenul pentru folosinţă proprie... Puteţi să-mi spuneţi de ce aţi încălcat toate legile? Şi mai spuneţi că e vorbade securitate naţională."

APARATURĂ AVANSATĂ DE ZBOR

Sistemul de protecţie din jurul regiunii Groom Lake este formidabil. Zona este asigurată cu detectori de mişcare, senzori laser, precum şi de trupe mobile de pază ultradotate, recrutate din rândul Beretelor Verzi, de la Navy SEAL şi din agenţiile poliţieneşti şi antrenate de trupa de elită Delta Force. O sursă de informaţii mi-a spus că până şi un avion civil care survolează zona riscă să fie doborât dacă nu ia aminte la avertismente. Dar care sunt motivele? Se urmăreşte doar protejarea spaţiului aerian unde sunt testate avioanele „invizibile", vehiculele pilotate de la distanţă (Remotely Piloted Vehicles - RPV) şi rachetele de croazieră, precum şi avioanele Advanced Tactical Fighter (ATF) şi proiectul Aurora care include şi înlocuirea hipersonicelor Lockhced pentru avioanele spion SR-71 ? Vor să se asigure că posibilitatea de a vedea un astfel de aparat, fie el în aer sau la sol, este diminuată la maximum? Nu încape îndoială că acesta este unul din motivele pentru străşnicia cu care este păzită baza, dar sunt convins că existenţa altor aparate de zbor, mai puţin convenţionale, este un alt motiv al înaltului grad de discreţie.

În octombric 1990, Aviation Week & Space Technology raporta un număr de observaţii făcute de persoane de încredere, referitoare la aparate aeriene neconvenţionale apărute în Nevada şi California, inclusiv nave cu forme triunghiulare, silenţioase, văzute alături de avioanele secrete F-117, a sugerând că ar fi fost un aparat demonstrativ sau un prototip al renumitului General Dynamics/McDonnell Douglas A-12 Avenger destinat pentru Navy (aruncat la gunoi în momentul de faţă), precum şi o navă aeriană de mare viteză care făcea un zgomot puternic, un huruit, lăsând în urmă o dâră întreruptă de fum (aproape sigur este vorba de înlocuitorul SR-71, despre care se crede că făcea parte din proiectul Aurora).


va urma