sâmbătă, 4 iunie 2016

ÎN TOAMNELE DIN NOI


Cernat Mirela








Plâng dulce toamnele din noi
Îmbogățindu-ne cu ploi,
Nuanțele lor rubinii
Spălând urmele sângerii
În clăbucit noroi
Configurând conturul negreoi
Al tumultoasei energii
Din crudele câmpii
Când tinerețile șuvoi
Descopereau tipar de doi
-n absența lacrimii
Voind să bea vieții fiorii -
Rebeli în pas vioi
Nutrind înmuguriri de soi,
Fierbând, bolind în zorii
De pizmă că li-s furii
Nălucilor ce-n sunet de oboi
Nopți destrămau făr' de ostoi
Limbilor ascuțite din văpăi
Ale-ncleștărilor în umbre de odăi...
Botgroși, scatii și cintezoi,
Un pitpalac și pițigoi
Vesteau pe ram lumina-n zi,
Nocturne-ncrâncenări urmând a învoi
S-adoarmă-n norii sidefii
Până când luna-n pânze moi
Anină bolții stelele șiroi.
- Așteaptă sulițele a le luci,
Ochii într-ale lor făclii ne-om oglindi
Nerămânând îngerii, demoni goi
De zvâcnet răsculat în noi!
Tomnaticul ferice strai al lacrimii
Primăverii inimii-om reînflori,
Surii șuvițe-n argint de astre vor sclipi,
Și-n răsărit zâmbi-vom toamnelor din noi

În apropierea-ne de glia-mbogățită-n ploi...




























Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu