Băgău (12)

IOANA BRADEA

Fato, al meu e aşa de dulciiic! Ştii cît de frumos s-a rugat de
mine săptămîna trecută!? fată, se uita la mine şi mă mîngîia pe
păr - hai, mă iubiţel, numai un pic, numai o dată... atingi cu
limba un pic şi dacă nu-ţi place, gata, te opreşti şi-ţi promit că
nu mai discutăm niciodată despre asta, nu-ţi mai cer niciodată
aşa ceva, te rog, iubi, numai puţin - fată, îţi dai seama că eu nu
şi nu, că nu ştiu să fac aşa ceva, nu-s pregătită... da’ pînă la urmă
mi s-a făcut milă, prea suferea, să mor io...

o privesc din celălalt colţ de cameră de pe scaun şi îi zîmbesc
prostită şi nedumerită şi nu înţeleg cum adică să-i spună că nu
ştie, că n-a mai facut-o pînă acuma că doar numa’ cu cîteva nopţi
în urmă ne povestea despre unu’ care a lins-o nu ştiu cîte ore
şi într-un final a trebuit să-i sugă şi ea puia că doar ce era să facă,
tu singură ne-ai povestit acum cîte seri? încerc să-mi amintesc
exact seara cu pricina - bă Andreea! las-o-n pizda mă-sii în cazuri
de genu’ ăsta ieşi întotdeauna la înaintare cu vrăjeli din astea, că
doar n-o să recunoşti vreodată c-ai supt puia cuiva înainte să-l
cunoşti pe el!

păi... ei îţi povestesc întotdeauna cu cine s-au culcat înainte

fatăăă, nimic nu ştii! la bărbaţi e altfel, dragă, porcii îţi spun
chestia asta ca să te testeze, să vadă cît eşti de isterică, dacă te
faci că plouă şi că te doare-n pizdă de gagicile lor dinainte - felicitări, ai trecut testul, da’ nu te apuca să le torni şi tu cu cîţi te-ai
culcat pînă în momentul ăla, c-o să zică boul că eşti curvă ce
dracu’ încearcă să prinzi şi tu ceva din zbor dacă tot lucrezi aici,
întotdeauna tre’ să-i spui că el e primu’ la care-i sugi puia, primul
cu care te simţi aşa de mişto şi - penibilă tre’ să fi fost vocea
iubiţelului ei în momentele alea sau jalnică şi ea cum poate să
povestească aşa ceva, fraaate?! coţofana dracului, cum să
dezvăluie rugăciunea iubitului ei aşa fără nici un pic de jenă în
miezul nopţii tocmai cînd îmi descoperă fetele privirea ghemuită
în scaun agăţată de nişte ochi aproape speriaţi - ce ai, Andreea?
te-am emoţionat? izbucnesc toate în hohote superioare, roşesc
instantaneu şi ies pe balcon să fumez o ţigară, anumite lucruri
chiar n-ar trebui scoase la iveală, şi-a pierdut lumea asta orice
noţiune de sacru, zău aşa, îţi vine s-o iei pe păduri cîntînd sau
să te întorci într-un ev mediu fără cuvinte sau nu vrei mai bine
să te întorci invers? să te aşezi aici pe pieptul meu cu spatele -
tresar, m-a luat prin surprindere la faza asta, m-am luat şi eu cu
alte gînduri, acuma să vezi tu comedie, Marius... da’ eu n-am
mai... adică nu prea ştiu cum să - da’ nu e vorba de nici o tehnică
specială, Andreea, să vrei doar să mă simţi sau să mă cunoşti
cumva mai aproape şi atunci mă ridic eu încet cu un pic de
groază sau teamă sau mă încurc în cearşaf da’ nimeresc poziţia
pînă la urmă, îşi plimbă Marius lent mîinile pe spatele meu şi îmi
ia umerii în palme şi îi strînge cald şi într-un tîrziu se desprind
palmele din culcuşul ăla şi îşi petrece Marius un braţ pe după
mijlocul meu şi cu celălalt mă împinge uşor în faţă pînă îmi pierd
echilibrul şi abia dacă apuc să-mi sprijin trupul în palme şi apoi
în coate şi... hop-aşa, de-aici încolo ce mă fac? cum mă descurc
mai departe? în zona crepusculară nu se vede nimic aşa că îmi
culc obrazul în poala lui goală şi atunci o simt zvîcnind şi
îndrăznesc să-mi întorc faţa spre ea şi să o pipăi cu nările şi
buzele s-au subţiat şi tremură încordate, tremură şi Marius şi picioarele lui zvîcnesc şi în cazul ăsta zîmbesc încîntată şi mă liniştesc, acuma pot să scot limba şi să încercuiesc totul cu o
dungă umedă care se apropie vertiginos şi constată surprinsă ia
te uite, că-i săruţi umărul, că-i săruţi puia - tot aia e, piele fină
şi limpede, arsă pe dinăuntru şi dacă îmi trec limba peste locul
ăsta, un pic mai jos şi apăs cu vîrful, fantastic! se simte sîngele
curgînd prin vena umflată, se simte pulsul cum trece prin pielea
lui la mine în gură, se strecoară şi cîteva fire de păr între dinţii
mei, dacă mi-e foame le mestec pe îndelete, dacă nu - le păstrez
pentru a doua zi dimineaţă le găsesc prin tot patul împrăştiate,
mărturii cîrlionţate ale nopţii trecute sau mărturii trecute ale
nopţii cîrlionţate, deja nu mai contează, mă aplec iar cu gura
flămîndă, nici nu mai ştiu care e pielea lui şi care a mea, se
amestecă, lucesc amîndouă frumos - Andreea, nu strînge aşa de
tare!

ai, scuză-mă! nu mi-am dat seama - mă desprind repede de
îngheţară, o privesc speriată de sus şi încerc să dreg cumva
foamea sau pofta, deci o sărut încet pe frunte, mormăie Marius
cu plăcere şi îmi mîngîie spatele cu palmele, mă trage de umeri
şi mă întinde peste el şi stăm aşa un timp unul peste altul cu
privirea-n tavan - Andreea, cînd n-o să mai fii cu mine, tu să nu
începi niciodată chestia asta, da? el tre’ să te sărute primu’ acolo
jos, ai înţeles?

mda, cînd n-o să mai fiu cu tine aşa o să fac şi încremenesc
acolo pe burta lui, m-au omorît cuvintele alea acolo pe loc -
parc-am fi un sandwich, Marius!

parc-aş fuma o ţigară, Andreea!

ma rostogolesc lîngă el şi cad pe cearşaf pe burtă, rămîn aşa
nemişcată cu un ochi îngropat în pernă cu celălalt ochi mă uit
o vreme printre gene la fumul care iese printre buzele lui frumoase
şi necunoscute şi acuma îmi amintesc futu-i îmi dau seama că abia ieri l-am văzut prima oară, mă sparge Nicole dacă-i povestesc că i-am supt puia din prima noapte, poate că nu trebuia să începem cu asta Marius mi se face frică dintr-o dată şi mă ridic în genunchi, mă lungesc peste pieptul lui după o ţigară, îmi încrucişez picioarele sub mine şi filmez aşa în fund în pat în tăcere privindu-1 mă întind din cînd în cînd spre scrumiera aşezată pe burta lui, oare ce-i trece prin minte la ora asta de maximă audienţă? se bucură? îşi zice hai c-am futut-o şi pe asta, am cucerit-o aşa de simplu, aşa de repede, jubilează poate - se desenează chipul lui în lumina lumînării, reflexe - reflecţe gălbui şi sclipesc ochii lui aşa de duios a străinătate, a ţări occidentale gata, am obosit dintr-o dată, hotărăsc că mi-e somn, sting ţigara în grabă, mă întind la loc, mă învelesc repede şi mă întorc cu spatele la el, sper să adorm imediat, sper să încep să visez urgent şi complicat şi greoi şi Andros, îmi şopteşte Marius pe ultima
sută de veghe, mormăi ceva, sleită, pe jumătate adormită,
ah, şi mîine tre’ să ajung la şcoală, cu ochi usturători o să bîntui
pe coridoarele alea infernal de largi, o să-mi bag picioarele în
primul, curs fiindcă inevitabil o să ajung pe la şi douăzeci,
ameţită toată, Andros, te iubesc! fix la bar o să mă duc şi o să aterizez cu fundu’ pe un scaun din ăla tare, vreo două ore o să desenez iar în agendă cuiburi goale, fără păsări, o cafea tare şi amară vă rog, o să mă uit aşa ca vaca la liniile alea, n-o să le pricep
direcţia, sensul nici atîta, o, doamne, cum am putut să-i sug puia
aşa, pe neveu, după o singură zi de cunoaştere, cum o să mai
ies acuma din cercul ei de vrajă? Andros... mă scutură uşor de
umăr - daaa, Marius, îmi cuibăresc fundul şi mai adînc în poala
lui şi zîmbesc senin - şi eu te iubesc, îi iau mîna între palmele
mele ca să-mi sprijin bărbia adormită în degetele lui, cum naiba
să-l crezi? încă de cînd i-am văzut casa m-am prins - iată un om
singuratic, un om la fel de lucid ca mine, iată un pat, un scaun,
un dulap vechi cu vitrină de sticlă, un covor, o bucătărie suspect
de curată, omul ăsta nici măcar nu locuieşte aici - uneori am impresia că dac-aş muri, o săptămînă întreagă aş putea să zac în casa asta fără să ştie nimeni de mine, într-atît de singur mă simt uneori, am încremenit cu mîna pe clanţă auzind una ca asta şi m-am
uitat la el cu spaimă, nu locuieşte Marius aici, casa lui e în altă
parte, în altă parte doarme, mănîncă şi se spală, poate chiar în
trupul lui, pielea lui poate că trasează conturul unui domeniu pe
care el singur îl stăpîneşte şi-l umple şi îl îngrijeşte cumva şi îl
iubeşte, deja e plin, cine altcineva să mai încapă în trupul lui?
între coaste, sub claviculă îşi poartă el casa - şi eu te iubesc,
Marius, cum altfel? îmi strecor un picior între coapsele lui şi îmi
lipesc buzele de degetele astea lungi şi umede şi aşa cu braţul
lui între sîni adorm într-un tîrziu, mîine o să curăţ eu patul ăsta
de amintiri, cearşaful de mirosuri îndrăgostite, mintea de fantome
şi o să dispari tu în ceaţă pînă apuc eu să număr peşte, pînă
a doua zi dimineaţă cînd îl descopăr în bucătărie pe scaunul meu
de lîngă fereastră, fumează cu privirile alea căprui, ascuţite, aruncate-n apartamentele din blocul vecin - Marius!? n-ai plecat...

nu, Andreea! nu plec niciodată cu burta goală la un drum aşa
de lung, aştept să-mi faci o cafea înainte

Ohohoo, încep să rîd înveselită şi cu o mînă în şold îi cer trei
mii de lei vă rog, fără zahăr că îngraşă şi face rău la cre-er! şi intru
în bucătărie tiptil cu ochii la el şi cu paşii precauţi de parc-aş călca
pe ouă, de parcă dac-aş face vreo mişcare necugetată s-ar surpa
figura lui cu scaun cu tot şi pun apa-n ibric şi dau drumu’
aragazului da’ înainte să apuc să aşez ibricul pe foc mă apucă
Marius de mijloc cu amîndouă mîinile şi mă trage brutal în poala
lui, îmi stropesc tot tricoul pînă să aterizez Maaarius, ce faci!?...

se opreşte brusc din fumatul ţigării şi începe să vorbească cu
firmiturile de pîine - băăăi, cum o mai duceţi? nu vă era dor de
fraţii noştri gîndacii? şi jap! le dă jos cu palma şi le împrăştie apoi
cu talpa goală pe covor împarte furniturile în mod egal, cum ar
veni, cam patru la un gîndac, nu Andreea? tu ce crezi, se satură
cu atîta pîine? şi ridică ochii spre mine cu privirea aia surîzătoare
care încă mă bagă-n toţi dracii, cu un fel de satisfacţie, mereu
aruncă toate alea prin locurile neamenajate sau cînd fumăm pe
balcon aruncă ţigările pe geam în gol de la etajul şaişpe chiar
dacă există scrumiera aia pe măsuţa rotundă dintre noi, poftim
civilizaţie, protestez eu, bine că mai avem pretenţia să intrăm în
NATO mă Marius, bine că ne mai trebe’ integrare europeană! -
intenţionat face toate astea şi se uită apoi galeş la mine ca acuma,
măsor şi eu firmiturile de pe covor, îmi amintesc cum ne certa
mama cînd ne întorceam de-afară, aşa, murdăriţi-vă pantalonii,
că spala mama! şi trag aer în piept da’ înainte să apuc să-i spun
de noroc, ridică Marius arătătorul spre mine ameninţător şi îşi
încruntă fruntea cu încetinitoru’, parcă din sprîncene mi-ar
spune nu cumva să insinuezi că mătură Andreea, fiindcă ştim cu
toţii cît de rar pune Andreea mîna pe mătură! Nu mai îndrăznesc
să spun nimic cînd îi văd privirea atît de limpede, mă scarpin în
cap încurcată, mă întorc cu spatele la el, uit firmiturile pe mochetă
şi încep să spăl vasele cu frenezie, numa’ să nu răcnească
la mine ca atunci pe stradă, cînd ne întorceam cu sacoşele pline
de cumpărături şi am izbucnit eu la un moment dat ia mai
lasă-mă-n pace că pînă una alta nu m-a făcut mama gospodină,
bine? şi dacă asta cauţi, asta o să şi găseşti pînă la urmă! şi s-a
oprit Marius în mijlocul străzii şi a început să mă privească de
sus pînă jos mamă! de data asta o să se enerveze rău de tot, o
să-mi facă scandal o oră de-acuma încolo pentru fraza asta

poftim?! ce spui tu străine? sau ce spuneai tu ieri despre civilizaţie şi integrare europeană şi NATO? pizda mă-sii, Andreea,
pînă şi casa mea e mai curată decît a voastră şi vorba aia, locuiesc
acolo doi bărbaţi, ar fi de înţeles dacă am lăsa vasele murdare în chiuvetă sau dacă am uita hainele trei zile în cadă sau am lăsa cafeaua dată-n foc şi uscată pe aragaz - îmi înşiră acuma toate păcatele, ce mai, încep oamenii să se uite lung la mine, e atît de prins în furia lui încît abia îndrăznesc să şoptesc că ce ştii tu, Marius! aia era o dezordine creativă şi artistică şi mă încrunt
progresiv, nu mai vorbesc cu el o vreme şi după ce ajungem sus
cu plasele şi cumpărăturile, fiecare îşi vede de treaba lui, eu le
găsesc un loc în frigider şi încerc să gătesc ceva, el se trînteşte
pe pat în sufragerie şi începe să răsfoiască zgomotos Caţavencu,
se descalţă apoi şi din pat îşi aruncă pantofii pînă la cuierul
din hol - tresar, speriată de zgomotul brusc, vreo patru metri
zboară prin aer pantofii în timp ce vocea lui traversează pereţii
liniştită - dezordine artistică spuneai, ă?!

şi creativă pe deasupra! îi confirm în gînd, zîmbesc şi încep
să fredonez cîntecu’ ăla cu iedera care mă tot întreabă cum de
nu-s verde ca ea, săptămîna viitoare o să plece Alex la Bistriţa,
rămînem iară singuri în toată casa, Maaarius, hai să tragem un
chef pentru toţi vecinii noştri pensionari! nu facem nimic special
de fapt, ne plimbăm doar prin casă în pielea goală, ne uităm
ca proştii la televizor, facem dragoste, zbierăm, mergem apoi la
baie şi ne spălăm, ne mutăm în cealaltă cameră, citim, ne căţărăm pe fotoliu şi iară facem dragoste, mîncăm, adormim, ne trezim dimineaţa năuci de nesomn şi frecuş, mai tragem o partidă
pe burta goală, povestim, mîncăm, ne bem cafeaua pe balcon,
povestim, ne mutăm în camera cu televizorul, ne întindem
pe pat în sensuri opuse, începe un căcat de film american, mă
ridic eu într-un cot şi-mi sprijin coastele de picioarele lui tocmai
cînd i se pune lui pata să mă gîdile în talpă cu limba sau să-şi
frece genunchiul de fundul meu - Marius, ce faaaci?



va urma