I se spunea Machiavelli (XIII)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

INTELIGENTA letală

„Răsplata" prietenului Drăghici


Lavinia Betea:
La moartea lui Gheorghiu-Dej, Ceauşescu era secretarul CC cu organizatoricul, al doilea om în ierarhia nevăzută a puternicilor partidului... Ce ştiţi despre ajutorul dat de Drăghici lui Ceauşescu în luarea puterii?

Stefan Andrei:
După moartea lui Gheorghiu-Dej, primul care a luat cuvântul a fost Ceauşescu. In stilul lui Stalin, după moartea lui Lenin. Cel care s-a opus alegerii imediate a lui Gheorghe Apostol, succesorul desemnat
de Dej, a fost Drăghici... „încă nu s-a răcit mortul... să mai aşteptăm... Şi eu nu sunt de acord cu alegerea lui Apostol." Ceauşescu, abil, a amânat şedinţa prin Drăghici.

Lavinia Betea:
Maurer declara că balanţa a înclinat spre Ceauşescu prin sprijinul dat de Drăghici (1). Alexandru Bârlădeanu povestea, la rându-i, că şi lui i-a motivat Maurer alegerea lui Ceauşescu prin frica de „fracţionism“ în partid. Or, această implicare directă a lui Drăghici, foarte puternic prin poziţia sa de ministru de Interne, prefigura „spargerea unităţii partidului”. Din tot ce-am aflat până acum, mă îndoiesc însă că Apostol ar fi avut abilitatea de promotor al politicii anunţate public de Dej prin Declaraţia din aprilie 1964...

Stefan Andrei:
Nu-1 cunoscusem pe Drăghici până am fost cu el în Franţa. Aceasta a fost prima vizită a unei delegaţii române într-o ţară capitalistă de după venirea lui Ceauşescu la putere. L-am întrebat pe Drăghici cum se simte în noua funcţie. El mi-a spus: „Uite, Nicu m-a chemat şi mi-a spus că Gheorghiu-Dej a greşit când m-a trimis la Interne pentru că eu sunt activist de partid. Şi că eu trebuie să lucrez aici, ca un fel de-al doilea prim-secretar al partidului'. Nu bănuia Drăghici că „prietenul" a vrut doar să-i ia din mână Internele şi să-l pună acolo pe unul care nu ştia mare lucru, dar îi era fidel. Pe Onescu (2).

Lavinia Betea:
De ce-1 trimisese Ceauşescu în Franţa, nu-i era teamă că se va remarca pozitiv?

Stefan Andrei:
Nu. L-a trimis în Franţa tocmai ca să nu trebuiască să-l ia în delegaţia care mergea la Moscova. Şi ne-a pus pe noi, cei de la relaţii internaţionale, să discutăm cu cei de la PC Francez în aşa fel încât data vizitei să fie cât mai aproape de planificarea vizitei delegaţiei române conduse de Ceauşescu în URSS. Avea Ceauşescu planul lui. Nu voia să-l prezinte sovieticilor pe Drăghici în noua lui poziţie de secretar al CC.

Lavinia Betea:
Cum se prezenta Drăghici peste hotare?

Stefan Andrei:
Drăghici era rigid şi necultivat. Mai rău decât Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Soţii Ceauşescu erau prieteni cu familia Drăghici. Bărbaţii fuseseră împreună în închisoare la Doftana şi Caransebeş. Aţi auzit şi de vreun motiv personal care să fi declanşat ura lui Ceauşescu împotriva prietenului?

Stefan Andrei:
Esenţialul - era un potenţial concurent. Şi era regretat şi de cei din Securitate. Cine era Onescu cu care l-a înlocuit? Drăghici le apărase subalternilor interesele. Şi avea prestigiu - ilegalist, cu ani mulţi
de închisoare, muncitor... Onescu?! Ce ştia şi de unde venea?! Anume l-a pus Ceauşescu cât să nu aibă cu ce se lăuda. Dacă ţi-am spus că Drăghici era limitat, trebuie să admit şi că avea opinii. El discuta de la egal la egal cu Ceauşescu. Mai mult decât Apostol, Drăghici avea discuţii care nu se terminau cu punctul pus de Ceauşescu. A avut şi la final curajul să-i spună lui Ceauşescu: tu vorbeşti de amestecul nevestelor în politică, tu care stai cu grumazul sub pantoful Lenuţei?

Lavinia Betea:
După ştiinţa dv., Maurer era la curent cu cele ce urmau să se petreacă?

Stefan Andrei:
Cred că Maurer i-a dat soluţia lui Ceauşescu. Trebuie să înţelegi un lucru. Cei ca mine, care făceam materiale, discutam în timpul lucrului cu aceia care rosteau cuvântările sau semnau documentele întocmite. Aceste discuţii nu se vor găsi niciodată în arhive, nici nu pot fi presupuse de cineva care n-a fost în acel mediu. Aşa l-am întrebat pe Drăghici, în timp ce discutam materialul pentru întâlnirile din Austria, cum merge la guvern. „Nicu mi-a spus să vin vicepreşedinte la guvern că trebuie să ajutăm economia, a zis el. Că la partid se descurcă lucrurile bine, dar trebuie să-l ajutăm pe Maurer.“ Putea să-l trimită la guvern fără să fi discutat cu Maurer?! L-am întrebat apoi pe Drăghici: „Unde să vă trimit materialul, că am înţeles că vi se face o casă?“ El a spus - „tot acolo“; „Dar ce e cu casa?“; „Păi, au fost la mine Nicu cu Lenuţa. Ei mi-au spus să-mi fac o casă lângă a lor. Şi nu le-a plăcut cum e planul casei. Vei primi delegaţii străine, hai s-o facem cu şemineu... au zis ei.“ Iar casa aceasta a devenit reşedinţa unde Ceauşescu primea oaspeţi de peste hotare! Discuţia cu Gorbaciov (3), spre exemplu, acolo a fost. Ceauşescu s-a gândit cum să facă acea casă pentru el. Mesele la care a participat şi ea - dându-i sfaturi lui Drăghici - aveau în plan casa lor de protocol pe viitor. Am mai spus-o, Ceauşescu avea o inteligenţă letală!

Lavinia Betea:
In judecăţile asupra personajelor şi evenimentelor istoriei recente» documentele de arhivă nou-puse în circuit public te obligă la reconsiderări. Cap al Internelor, Drăghici a fost numit în 1952 pe fondul unei mari campanii staliniste, propagate, prin mecanisme ascunse cetăţeanului de rând, în celelalte ţări ale lagărului. Istoricul american Larry Watts citează, bunăoară, un document aflat în Arhivele Ruse de Stat pentru istorie politică şi socială asupra „Biroului Moscova" din conducerea românească. Acolo sunt astfel menţionaţi demnitarii români care raportau direct Moscovei, în prima jumătate a anilor ’50: Ghizela Vass, Sorin Toma, Chivu Stoica, Valter Roman, Leonte Răutu, Constantin Pârvulescu, Alexandru Moghioroş, Alexandru Drăghici, Miron Constantinescu, Iosif Chişinevschi, Alexandru
Bârlădeanu (4). Ca şi pe Bodnăraş, pe unii dintre aceştia Dej i-a câştigat de partea sa. Relaţiile deosebite ale soţilor Drăghici peste hotare pot fi probate şi prin refuzul autorităţilor maghiare de a-i extrăda după 1990. Dar Ceauşescu îl aprecia pe Pătrăşcanu? Din câte ştiu eu, s-au intersectat în lagărul de la Tg. Jiu în 1943.

Stefan Andrei:
Ceauşescu nu l-a simpatizat pe Pătrăşcanu. Acela nu făcea parte din trupa lor...

Lavinia Betea:
A spus-o?

Stefan Andrei:
Am fost de faţă când Burtică l-a informat că a publicat cărţile lui Pătrăşcanu şi propunea să publicăm şi o serie de articole. „Ajunge, îi ajunge", a refuzat Ceauşescu. Işi jucase, adică, rolul aşa mort cum era. Nu mai avea nevoie de el. Asta e părerea mea... E adevărat şi ce spune Bârlădeanu că discuţia „reabilitărilor" a plecat de la o ceartă. Nicidecum nu venea din dorinţa de dreptate. Apropo de machiavelismul meu. Am învăţat şi de la Nicolae Ceauşescu. La Ceauşescu eram atent la sfârşitul şedinţei. Ceauşescu spunea „mai e o problemă“. Aşa procedam şi eu. El a zis la sfârşitul şedinţei „să facem o comisie cu Pătrăşcanu“. A ridicat-o în afara ordinii de zi, în timp ce ceilalţi erau în picioare să plece. „Mai e problemă. Iar, în final, toţi au fost de acord. Cu o seară înainte, între nevasta lui
Drăghici şi nevasta lui Ceauşescu, la Predeal, se făcuse discuţia şi cearta. „Dragă Lenuţo, de ce bărbatu-tău nu-i de acord să facem şi judeţul Trei Scaune?", ar fi zis Martha Drăghici prietenei sale vechi. A doua zi, şedinţă de Prezidiu Permanent, fără ordine de zi, aşa cum a povestit Bârlădeanu. Iar Ceauşescu scoate cheile de la fişet din buzunarul pantalonilor de la spate... Mie acestea mi-au fost spuse de Ghizela Vass... însă, mi-aduc aminte că în 1980, la un sfârşit de săptămână, Ceauşescu a chemat o parte din conducere la Scroviştea. Noi ne dădeam jos la intrarea în pădure şi mergeam pe jos până la casa aceea. Era şi o pivniţă de vinuri acolo. Ceauşescu punea la gură furtunul şi trăgea vin pentru fiecare. „Noi ne-am grăbit cu Drăghici, zice Ceauşescu la un moment dat. Am luat de bun materialul lui Patilineţ, care a fost mai pătimaş. Pentru că Drăghici a avut o bună poziţie de partid şi la moartea lui Dej. El şi cu Chivu Stoica au avut cea mai bună poziţie.“ Drept „răsplată" pentru ajutor, Ceauşescu şi-a exclus fostul prieten din partid şi i-a propus post de director de IAS. Dar Nicolae Ceauşescu a dat în 1968 multe lovituri: în primul rând că a scăpat de Drăghici, apoi că i-a dat o copită lui Dej, şi apoi că a apărut drept omul care face dreptate şi impune respectarea ordinii de partid. Dar pentru Pătrăşcanu nu avea nici măcar simpatie.

Scurt tratat de manipulare în stil Ceauşescu

Lavinia Betea:
Cine credeţi că l-a ajutat pe Ceauşescu să facă asemenea mişcări? In termenii actuali, aş zice, cine l-a consiliat?

Stefan Andrei:
Ceauşescu avea o inteligenţă periculoasă.

Lavinia Betea:
Să înţeleg că această expresie „inteligenţă periculoasă" desemnează o minte tulburată de sclipirile unor scenarii dominate de forţele răului în efectele asupra celorlalţi?

Stefan Andrei:
Eu n-am întâlnit altul ca el! Am cunoscut zeci de şefi de guverne, am cunoscut toate vârfurile mişcării comuniste internaţionale, dar n-am întâlnit un mai mare manipulator ca şi Ceauşescu. Cazul lui Drăghici e tipic. I-a luat Internele, făcându-1 să creadă că i-a dat un loc mai bun. Să-ţi mai dau un exemplu. Prin 1973, îmi spune Bodnăraş în curtea vilei sale de pe Kalinin: „Domnule, e o nenorocire Ceauşescu ăsta!“ Peste câteva zile de la discuţie plec la Paris, în delegaţie. Timp în care, Elena Ceauşescu este aleasă în Comitetul Executiv. La propunerea tovarăşului Bodnăraş.

Lavinia Betea:
A dat Bodnăraş vreo explicaţie pentru schimbarea de atitudine?

Stefan Andrei:
In acelaşi loc, curtea vilei de pe Kalinin, mai târziu. „Tovarăşe Bodnăraş, cum e, ce s-a întâmplat, dv. care-mi spuneaţi mie mereu...?“; „Măi, m-a chemat Ceauşu ăsta, şi mi-a zis: uite, ştii cum s-a purtat Dej cu tine. N-a ştiut să te respecte... tu ai fost lângă mine din 1965... Acum se pune problema să fie aleasă Tovarăşa în conducere. S-ar îngrămădi toţi s-o propună. Dar am maximă încredere în tine: pe tine te învrednicesc s-o propui.“

Lavinia Betea: 
Il avea la mână cu nişte lucruri formidabile: rolul acestuia în eliminarea lui Foriş ca trădător, acţiunile iniţiate de Bodnăraş pentru a-1 aresta pe Pătrăşcanu sub acuzaţia de pregătiri de fugă în străinătate... Ceauşescu aflase, bineînţeles, şi că fostul agent sovietic Gheorghe Filipescu - mâna dreaptă a lui Bodnăraş în eliminarea lui Foriş, paza Antoneştilor după arestare şi „provocarea“ lui Pătrăşcanu - „căzuse“ şi „se accidentase" mortal în 1968. Tocmai din maşina ce-1 transporta la comisia partidului ca să declare, în scris, că la comanda lui Bodnăraş avusese „provocatori" pe lângă Pătrăşcanu (5). Cum ar mai
fi putut Bodnăraş să refuze ceva din ce-i sugera Ceauşescu?!

Stefan Andrei:
Ţi-am spus - aveam două partide, cei vechi şi cei „veniţi la masa pusă“. Despre ilegalişti ştiu ce-mi spuneau unii şi alţii. Să-ţi spun acum ce-am văzut şi auzit eu. Eram la discuţia dintre Brejnev şi Ceauşescu. Brejnev se tot văita că „polonezii ăştia mă tot sună dimineaţa, să le trimit nişte carne... nişte gaz... nişte cutare. In vremea asta, polonezii fac greve. Şi ai mei, sovieticii, muncesc ca să le dea lor mâncare... Până când?...“

Lavinia Betea:
Aşa zicea Brejnev...

Stefan Andrei:
De faţă cu Ceauşescu, cu mine şi cu interpretul Gheorghe Stoica. în 1981. Când a fost lovitura de stat în Polonia, când a fost schimbat primul secretar şi a luat Jaruzelski (6) conducerea. Şi Brejnev a continuat: „Uite care-i situaţia. La noi în conducere sunt oameni care spun că ar trebui să intervenim să facem ordine. Să avem aceeaşi poziţie ca şi cu Cehoslovacia." Iar Ceauşescu zice: „în niciun caz să nu interveniţi militar acolo. După conferinţa de la Helsinki (7), ar fi o catastrofă pentru ţările socialiste şi mişcarea comunistă internaţională. Sunt şi alte soluţii. Au şi polonezii Minister de Interne, au şi polonezii armată, au şi alte forţe. Işi rezolvă ei problemele. Mai ales că la polonezi este un mare respect pentru armată. Ei au avut un preşedinte militar ţinut la mare cinste."

Lavinia Betea:
Dv. insinuaţi că Nicolae Ceauşescu i-ar fi sugerat lui Brejnev să-l împingă pe Jaruzelski la conducere?

Stefan Andrei:
Exact.


Note:

1 Lavinia Betea, Partea lor de adevăr (Interviul cu Ion Gheorghe Maurer), Compania, Bucureşti, 2008, p. 345.

2 Cornel Onescu (1920-1993), profesia de bază: tipograf. Membru al PCdR din 1942. După 23 August 1944 a deţinut mai multe funcţii precum: membru al CC al PMR/PCR (1960-1984), membru al Comisiei Controlului de Partid (1960-1965), şef al secţiei Cadre a CC al PMR (1959-1965), ministrul Afacerilor Interne (1965-1972), prim-secretar al Comitetului judeţean de partid Teleorman (1972-1978).

3 în perioada 25-27 mai 1987, Mihail Gorbaciov, secretarul general al PCUS, a întreprins o vizită oficială în România.

4 Larry Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România (ediţie promoţională), Editura RAO, Bucureşti, 2011, pp. 177-178.

5 Lavinia Betea, Lucreţiu Pătrăşcanu. Moartea unui lider comunist, Ediţia a Il-a revizuită, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2008, pp! 475-476.

6 Wojciech Witold Jaruzelski (n. 1923), ofiţer, politician polonez de orientare comunistă. A fost preşedinte al Poloniei (1989-1990), preşedinte al Consiliului de Stat (1985-1989), prim-secretar al Partidului Unit al Muncitorilor Polonezi (1981-1989), ministru al Apărării Naţionale (1969-1985).

7 Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi-a început lucrările la Helsinki în perioada 3-7 iulie 1973, prin reuniunea miniştrilor de Externe ai celor 35 de state participante. Negocierile au continuat la nivel de experţi timp de 19 luni, 18 septembrie 1973 - 21 iulie 1975, la Geneva. Actul Final al Conferinţei s-a semnat cu prilejul reuniunii de la Helsinki din 30 iulie - 1 august 1975.



va urma