Grupaj de poezii (35)

Flori si aşteptări

Daniel Luca

Te chem să vii prin ploaia mea de gânduri,

să punem sufletele-n cupe de argint!

În flori de apă să stingem ultimile focuri,

şi să ascundem lacrima într-un cuvânt!

Cad picuri reci peste poeme vinovate,

norii vând razele de soare unui vis uitat!

Prin nopti de tuş lumini ne dau dreptate,

iar luna se ascunde sub cerul înnorat!

Te strig... înfrânt am risipit privirile în fum,

spre tine trec azi trenurile-ntârziate!

Vântul aduce flori dintr-un trecut pe drum

şi glasul tău îl simt tot mai aproape!

Se scutură salcâmii sub ochii tăi căprui

şi primăvara noastră rămâne într-o gară!

Te mai întreb de noi însă nimic nu-mi spui,

cu flori din dorul meu începe altă seară!

TU DECIZI

Popa Ines Vanda

Numai ce-a ajuns în curte, năvălind ca vântul mare,

Radu-și strigă bunicuțul, ce-aștepta cu nerăbdare

Să se-ntoarca de la școală. L-a întâmpinat duios,

Cum doar el știe s-o facă, cu ochi blânzi, chip luminos.

- Dragul moșului-ai văzut cât e azi de minunat,

Cum a înflorit liliacul, cu parfum ne-a îmbătat?

Ciufulindu-și cu mânuța părul blond și ondulat,

Piciul se gândește-o clipă, contemplând puțin mirat

Și-i răspunde încurcat, vrând să fie lămurit:

-Bunule , eu nu-nțeleg, poate-s eu mai aiurit…

Fie arșiță sau ger, însorit sau chiar furtună,

Pentru tine orice zi pare-a fi la fel de bună.

- Ai dreptate dragul meu, ori de câte ori te văd

Sau doar mă gândesc la tine, glas de păsări când aud,

Dacă ușa mi-o deschide vreun vecin, care-mi vorbește,

De văd cerul plin de stele, cineva de îmi zâmbește,

Mă consider fericit și-orice zi îmi este bună,

Totdeauna-s mulțumit și-mi merg toate ca pe strună.

Tu ești cel care decizi încă de cu dimineață,

Cum să-ți fie-ntreagă zi, preț de pui, pe a ta viață.

Poți atunci când te trezești să strigi tare,-n gura mare,

Cât de minunat e astăzi și s-o spui la fiecare.

- Bunule, tu ai dreptate, cât de înțelept poți fi,

Tuturor am să le spun c-asta-i arta de-a trăi!

Poetule

Sandu Alrox

Poetule,

inima de marinar,

gând magic

în nopți fermecate.

Poți crea cu mintea ta,

sentimente.

Lumea nu te acceptă,

iar tu te uiţi la cer

care nu te înțelege.

Cu indiferenţa asculţi

cine te judecă,

cine nu citește cu ochii sufletului.

Poetule,

nu avea frică de răul lumii

de cei care nu au inima ta,

cărora le este destinat să rătăcească

în normalul gândirii umane.

Poetule,

harul tău e o putere,

acela să fii superior.

Mi-e dor de mine sau... de noi

Liliana Trif

Şi-acum mă-ntreb de ce mi-e dor de mine,

Pe unde sunt plecată uneori,

În care loc redefinind un spaţiu

Pe care tu, iubite, îl măsori

Cu podul palmei apăsându-mi sternul?

Mai rar e pulsul, tot mai obosit...

Şi-acum mă-ntreb de ce mi-e dor de mine

Când noi ne confundăm? Ce infinit

Ne captivează ca un drog puternic,

Ne-atrage-ntr-un torent devastator?

Nici nu mai ştiu de ce mi-e dor de viaţă

Când vieţi la rând am învăţat să mor.

Mă regăsesc în toate şi în nimeni,

Un cifru imposibil de ghicit

Şi totuşi mi-e atât de dor de tine,

De noi pierduţi în spaţiul infinit.

Mai conturează-mi fiinţa cu un zâmbet

Să-mi amintesc ceva din viitor,

Promite-mi fericirea lângă tine

Şi-atunci de mine nu-mi va mai fi dor.

EPUIZARE

OANA BERDILĂ

Epuizarea rupe felii iar din mine

Dar înăuntru eu știu, voi fi bine,

Voi învinge prezentul, căutând viitor,

Și spre cerul albastru eu știu c-o să zbor...

Sunt o pasăre vie, palpitând în văzduh,

Sunt făptură ce vine, coborând dintr-un Duh,

Sunt petală de floare și am sufletul cald,

Într-o apă a vieții trecătoare mă scald.

Voi păși peste vremuri căutând rezultat,

Voi zâmbi într-o zi, chiar de știu c-am oftat,

Sunt ființă din lutul cel dintâi prefăcut,

De Preasfântul ce-mi știe prea umilul trecut...

Agora e oarba si nu mai stie de durere

Claudia Vanesa Tomescu

vad poemele cum

se târasc

prin nisipul orb al

agorei

tu nu stii cum se moare

de durere

printre cele sapte lumi

inexistente

doar surâsul sardonic

al trupului tau -e o alta minciuna

inventata de Barabas

si eu,eu cu foamea destinului,cu gropile comune ale timpului

vad poemele,vad poetii

aproape unul de altul

printre agore si oglinzi

dorindu-si fiecare o alta nastere,

o alta iubire

toata durerea lumii musca din mine

sunt poemul ce agonizeaza

prin pielea lupului -înainte de a muri