Grupaj de poezii (40)

de unde să-ți trimit îngeri

Carmen Ștefania Luca

n-am nicio pilă

sunt muritor de rând

am dreptul la fericire din an în paște

și atunci doar pe hârtie

cerul îmi fuge cu tot cu Dumnezeu

când cu ruga încerc să-l dau jos

ți-aș cumpăra de la talcioc

dar ai să mă acuzi de fals și uz de fals

și rele tratamente aplicate sufletului

dar îngerii au început să cadă pe rupte

nici paradisul nu mai e ce-a fost

de unde-ți să-ți trimit îngeri

când niciunul nu-mi mai răspunde la salut

sunt mai jos decât mine înțelege

uite vorba lui Nichita

ia un prieten și taci

Minţi mute

Sandu Alrox

Pentru a fi singur cu temerile mele,

gânduri, proiecte,

mă umplu de ploaie torențială

grele sunete de ploaie.

Căldura casei mă protejează

de la sticla rece și întunecată care proprietatea

se confruntă cu o zi în viitor.

Păr închis, mâinile mângâie livid.

Încerc să rețin o durere,

în gură numai gustul dulce a unui fruct de iarnă

amestecat cu gust delicios de cacao.

Un prieten,

pumnii încleștați, o îmbrățișare, un zâmbet,

confort, lacrimi, tristeți și bucuriile...

O pătură de lână moale, mirosul amar de un semineu,

sunetul cald de lemn sub pașii de lumină

de un picior gol obosit odihnă în descoperire,

în cazul în care căldura caldă mă protejează

de sticla rece care se uită la o iarnă întunecată.

Atunci când ți-este dor

Ana Podaru

Atunci când ți-este dor, respiră-mă ușor

Din roua dimineții ce-ți răcorește buza

Ce s-a uscat de-amarul privitului în gol

Suflând din pumni iubire, dorind s-ațâțe spuza

De nu mă vezi în umbra copacului în floare

Mă caută în raza ce-ți mângâie obrazul,

De mă zărești de mână cu steaua căzătoare

Mă caută pe-un țărm ... ascult doinind talazul

Atunci când vântul geme și risipește briza

Eu te zăresc în toate și ochii perle-mi scapă

Te-apleacă dimineața, căci te-am pictat pe pânza

Nisipului udat, condei de gene-n pleoapă

De mă zărești pe crinul grădinilor de vară

Sunt fluture, mireasmă, sau numai amintire ...

Când stelele și luna stau la taclale-n seară,

Mă caută în vise prin gânduri efemere.

Noapte de toamnă

Sprincenatu Dan

Noapte de toamnă nu vreau să rămâi

Să-mi plângi fericirea iubirii dintâi

Eşti rece şi bântui cu ploi şi furtuni

Şi-n suflet buchete de lacrimi aduni...

Mi-e gândul departe şi trist mă adun

În umbrele tale, durerea să-ţi spun

Îmi este dor de povestea din vis

În care pădurea, iubiri mi-a promis.

Frunze goneşti şi le-aşezi pe pământ

Copacii-s goi, ramuri rupte de vânt

Se tânguiesc fără viaţă şi-aşteaptă

Iarna să stingă şi ultima şoaptă.

Noapte de toamnă, te rog eu să pleci!

Paşii iubitei se-aud pe poteci

Braţele-i sunt ramuri pline de flori

Când m-or atinge, m-or trece fiori.

Clipele noastre

Ciobotariu Maria

Desculţă, calc pe urmele tale

marea-mi şopteşte o melodie

desprinsă din razele soarelui

pe nisipul încins

trec valuri unduindu-se

în zâmbetul dimineţii

un pescăruş,

mă priveşte discret

tulburându-mi gândurile

se aşează cuminte

în faţa mea

ne îmbată miresme

cu gust de sare

ochii-mi plâng de fericire

împart sfioasă sentimentele

adunate în straile iubirii

undeva...clipele noastre

se rostogolesc pe tipsia

de aur a timpului.

FLORILE ……VIEŢII

Valy Plugar

Floare mândră a primăverii,

Astăzi este ziua ta.

Ce e scrisă-n cartea vieţii,

Când renaşte natura!

Senin să ai în surâs,

Cu parfum de flori de seară.

Viaţa să-ţi fie un vis,

Şi nimic să nu te doară.

Iubirea lui Dumnezeu,

Să-ţi aducă fericire,

Drumul să nu-ţi fie greu,

Cu încredere în tine!

Inocenţa de copil,

Niciodată să nu o pierzi,

Sufletul,ocean senin,

Pentru cei care-i iubeşti.

Tu regină între flori,

Cu parfumul tău suav,

Ne eşti lacrima din zori,

Tot ce-avem pe lume drag!

Dacă tu n-ai fi pe lume,

Viaţa nu ar exista!

Să ai multă fericire,

Şi să-ţi cânte dragostea!