miercuri, 13 mai 2015

Viu pentru o clipă



Kenneth Koch







Am în cap o pasăre, un animal în pântec
O floare în fiinţa mea, o floare
Un leu în făptura mea, şi sunt pe urmele tale dar am
un cântec în inimă
Iar cântecul meu e un porumbel
Am un lujer în braţe şi în pantofi o femeie
Am o decizie statornică în raţiunea mea şi
O fire gălăgioasasă în nas şi port o vară
în lichidul cefalo-rahidian,
Vise în degetele picioarelor.
Sunt ce sunt din cauza ciocanului
mamei şi tatălui meu
Care m-au ciocănit dându-mi de toate.
Dar îmi lipseşte calmul, trandafirul,
Deşi nu-mi lipseşte extrema delicateţe a petalei
trandafirului
Pe cine vreau să zăpăcesc?
În chemarea păsării e ceva care-mi aminteşte de tine,
Dar fiind delicat şu fragil, am plecat imediat,
E oare o lege a naturii că trebuie să fii neapărat
un om plin de farmec?
Nu, evident. Un mare vrajitor? Un mare Nimic?
Las răspunsul în seama ta.
Am o ciocănitoare care-mi ciocăneşte în inimă şi
cred că am trei suflete:
Unul pentru iubire, altul pentru poezie şi altul
pentru a da la iveală sufletul meu nebun
Nu nebun ci mai degrabă plicticos, perpendicular,
minicinos dar sincer.
Toate acestea rareori cântă împreună, dar mă iau
de mână şi devin activ
Ceea ce îmi dă mari emoţii.
Sunt Lordul Byron, sunt Percy Shelley, sunt Ariosto,
Mănânc şunca şi cobor dealul, port în mine
o furtună şi nu voi urâ pe nimeni niciodată
Dar cum poate fi plin de farmec acest amestec? Îţi plac
menajeriile?
Cele mai multe doamne îşi doresc un bărbat! Iată-mă!
Am un fazan în amintirea mea şi un uliu în norii mei.
Din ce pricină se îndreaptă spre tine toate acestea?
O resurecţie? sau poate o insurecţie? o
inspiraţie? o expiraţie?

Am în peisajul meu un copil şi un şobolan feroce în tainele pe care mi le dezvălui.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu