Misiune dificila. Jurnal (15)

C.V.R. Schuyler

Joi, 31 mai 1945

Aseară, dl Brătianu a venit la mine acasă, la ceai. Era de faţă şi dl Berry. Brătianu ne-a spus că vrea să ne informeze la zi în legătură cu situaţia din România şi, timp de peste o oră, ne-a expus părerile sale în privinţa evenimentelor curente. El consideră că acum comuniştii îşi consolidează poziţia, că situaţia financiară este foarte critică şi că nu prea există speranţe de păstrare a independenţei economice, dacă nu se va primi un ajutor din exterior. M-a întrebat direct dacă îi pot sau nu spune, pe baza observaţiilor făcute în Statele Unite, în ce măsură acestea au de gând să insiste asupra punerii în aplicare a înţelegerii de la Ialta, în România. I-am răspuns că, după cum ştia şi el foarte bine, dorinţa noastră cea mai sinceră era ca principiile acestei înţelegeri să poată fi aplicate în România, că Statele Unite cred că aceste principii nu au fost aplicate până acum de către actualul guvern şi că discuţiile dintre cele Trei Puteri vor continua probabil, până când se va putea ajunge la un acord definitiv asupra situaţiei din România, precum şi a celei din alte ţări europene.

Brătianu a continuat apoi să vorbească despre probabilitatea unui război între anglo-americani şi ruşi. Consideră că, în această eventualitate, România se va afla între ciocan şi nicovală şi că ar trebui să se gândească încă de pe acum ce atitudine ar trebui să adopte ţara. Atât eu, cât şi dl Berry, i-am spus că suntem de părere că orice discuţie despre un viitor conflict este total neavenită acum. I-am expus opinia noastră conform căreia trăim într-o eră a colaborării şi consultărilor, că de abia a început discutarea numeroaselor subiecte de interes vital pentru cele Trei Puteri şi că nu ne putem imagina că aceste Puteri ar intra în război din cauza situaţiei locale din România, indiferent cât de nesatisfăcătoare s-ar dovedi aceasta pentru oricare dintre cele trei mari naţiuni interesate.


Dl Rică Georgescu, director general al Societăţii Româno-Americana, m-a vizitat azi-dimineaţă. Georgescu este şi unul dintre principalii colaboratori ai dlui Maniu. M-a rugat să aranjez o convorbire între dl Maniu, dl Berry şi cu mine, lucru cu care am fost de acord. Mi-a mai spus că Maniu consideră acum că un conflict între Rusia şi anglo-americani este inevitabil; că este de părere că poate oferi un sprijin real, pregătind terenul în ţară în vederea izbucnirii unor tulburări la momentul oportun. El insistă să fie infonnat exact în legătură cu situaţia existentă, ca să-şi poată pune la punct planurile pentru a ne putea sprijini în primele faze ale oricărei posibile rupturi. I-am spus şi lui Georgescu, ca şi lui Brătianu, că sunt de părere că a discuta acum despre un conflict între aceste naţiuni reprezintă o mare greşeală. I-am spus că nu există nici urmă de îndoială că deciziile în privinţa României se vor lua la masa tratativelor la nivel înalt şi că orice tulburare provocată aici în ţară nu numai că nu ar ajuta la luarea unor decizii satisfăcătoare, ci ar afecta de fapt desfăşurarea acestor discuţii. I-am spus că până ce Statele Unite nu vor renunţa în mod deschis sau nu se vor disocia de politica ruşilor în România, sunt de părere că ar fi o greşeală imensă să se provoace disensiuni şi probabil vărsare de sânge prin opoziţie deschisă, pe plan local, faţă de această politică. Cred că orice astfel de dezordine nu s-ar bucura de prea multă simpatie în Statele Unite.


In timpul unei scurte vizite făcute vicemareşalului azi-dimineaţă, acesta mi-a arătat o copie după un mesaj transmis de guvernul său ambasadorului britanic la Washington, în care se analizează posibilul curs de acţiune în România. Mesajul se încheia cu instrucţiuni pentru a propune Statelor Unite încheierea urgentă a păcii cu România, astfel încât Misiunile militare să poată fi retrase fără implicaţii nefavorabile şi pentru ca ruşii să fie obligaţi să-şi declare deschis poziţia. Astfel, România fie va fi recunoscută ca naţiune independentă, fie Rusia va fi astfel obligată să-şi recunoască intenţiile finale, de anexare sau dominare prin altă metodă a acestei naţiuni.


I-am spus vicemareşalului că aveam impresia că problema de bază nu fusese atinsă, mai exact aceea dacă actualul guvern din România este acceptabil sau nu. Dacă vom continua să considerăm acest guvern ca neaceptabil, nu vom fi, desigur, în măsură să discutăm cu el condiţiile păcii. Dacă, pe de altă parte, ne hotărâm să acceptăm guvernul, prezenţa continuă aici a Misiunilor britanică şi americană ar întârzia desigur orice încercare a ruşilor de generalizare a dominaţiei, iar acest din urmă factor pare a fi de dorit. Vicemareşalul a fost de acord cu mine şi mi-a spus că va recomanda Londrei amânarea oricărei luări de poziţie categorică în spiritul celor sugerate în mesaj.


Dl Shea, reprezentantul de presă al dlui Berry, a aranjat prezentarea a şase jurnale de actualităţi proaspăt primite din Statele Unite. Prezentarea a fost făcută la Cinematograful Scala, iar invitaţii au fost transmise multor români şi câtorva britanici şi ruşi. Am oferit zece-douăsprezece invitaţii generalului Vinogradov, care a participat împreună cu soţia sa şi cu mai multe alte rusoaice. Jurnalele de actualităţi au fost splendide, conţinând mai multe imagini de la Conferinţa de la San Francisco (97), în care apăreau Molotov, Eden, Stettinius şi alte personalităţi din diverse ţări. Un jurnal ce prezenta aspecte din viaţa preşedintelui Roosevelt cuprindea şi imagini cu Stalin, Roosevelt, Churchill etc. Am remarcat cu jenă că publicul aplauda cu entuziasm ori de câte ori apăreau în imagine Churchill, Roosevelt, Stettinius sau Eden, însă s-au manifestat doar slabe semne de entuziasm, când pe ecran au apărut Stalin sau Molotov. Sunt convins că şi Vinogradov a remarcat acest lucru.

Vineri, 1 iunie 1945

Bucureştii sunt foarte fericiţi în această dimineaţă din cauza rezultatului final al primelor procese intentate criminalilor de război. Acum câteva săptămâni, în prima şedinţă a Tribunalului Poporului, au fost judecaţi vreo douăzeci de criminali de război. Procesele au fost marcate de folosirea unor proceduri judiciare extrem de incorecte. în faţa Tribunalului manifestau zgomotos grupuri de oameni, avocaţii apărării au fost intimidaţi şi, în general, procedura judiciară a fost de la un capăt la altul tipic teroristă şi comunistă. Nimeni nu a fost surprins că toţi acuzaţii, cu o singură excepţie, au fost condamnaţi la moarte (98). S-au înaintat recursuri la Curtea Supremă, care a deliberat cu multă atenţie şi, în cele din urmă, a decis respingerea tuturor. Cu totul neaşteptată a fost reacţia Regelui, care a comutat aseară absolut toate pedepsele capitale în pedepse cu închisoare pe viaţă. Am aflat că a făcut acest lucru la sfatul lui Pătrăşcanu. Credem că Pătrăşcanu a intuit că procesele au avut exact un efect opus celui scontat de comunişti. Pe întreg teritoriul României s-a făcut simţită o schimbare bruscă a atitudinii faţă de aceste procese. Fără excepţie, populaţia era de părere că procesele propriu-zise s-au desfăşurat incorect şi că cei aduşi în faţa instanţei nu erau adevăraţii vinovaţi, ci reprezentau doar plevuşcă, pe care comuniştii considerau că-i pot condamna fără grijă, fără a provoca intervenţia unor prieteni puternici. Se pare că Pătrăşcanu a fost suficient de perspicace ca să înţeleagă acest lucru, iar recomandarea făcută de el Regelui se va dovedi probabil a fi o mişcare politică abilă pentru comuniştii moderaţi.


Ca urmare a discuţiei mele recente cu Vinogradov, se pare că dificultăţile legate de autorizările noastre de zbor s-au încheiat, cel puţin pentru moment. In ultimele câteva zile, am primit autorizare de zbor pentru câteva avioane, precum şi pentru oameni din personalul nostru care aşteptau de mult timp permisiunea. Sper din toată inima ca această situaţie să se menţină.

Luni, 4 iunie 1945

Am petrecut duminica la conacul Suţu, din Izvor, în apropiere de Piteşti. Duminică după-amiază a vizitat moşia prefectul judeţului, însoţit de câţiva specialişti în agricultură şi de un ofiţer din divizia Tudor Vladimirescu (99). Vizita a fost făcută în urma cererii lui Suţu ca moşia sa să fie declarată „fermă model“, ceea ce, o dată aprobat, i-ar permite să-şi păstreze pământul suplimentar pentru a creşte animale. în timp ce prefectul şi experţii agricoli s-au dus la faţa locului cu Şuţu, ofiţerul a strâns un grup mare de ţărani la primărie şi le-a vorbit timp de peste o jumătate de oră. El le-a explicat toate avantajele de care se vor bucura ca rezultat al activităţii actualului guvern, le-a spus că până şi cele mai mici parcele de pământ şi conacele rămase încă în posesia familiilor boiereşti vor fi curând preluate de guvern, pentru ca ţăranii să aibă control deplin asupra tuturor terenurilor agricole din ţară. Câţiva ţărani i-au spus lui Suţu, mai târziu, că mulţimea nu a fost impresionată de discurs şi că, în general, ţărănimea nu are deloc încredere în comunişti.


De şase săptămâni, în toată România bântuie o secetă teribilă Din fericire, duminică şi luni au fost câteva averse de ploaie, insuficiente însă pentru a fi de real ajutor culturilor. în general, terenurile sunt foarte uscate, iar ţăranii afirmă că recoltele îor sunt deja grav compromise. în multe locuri, am văzut ţărani care practic arau şi îşi însămânţau din nou pământurile, în speranţa ultimă că poate, chiar şi atât de târziu, seminţele proaspăt puse ar putea primi suficientă apă pentru a încolţi înainte de sosirea caniculei.


Am primit azi de la Washington o radiogramă în care mi se spune că recomandările făcute pentru modificarea Convenţiei de Armistiţiu cu România vor fi aduse în discuţie la nivel guvernamental. Aceasta reprezenta răspunsul la mesajul meu, în care relatasem recenta convorbire avută cu Vinogradov asupra acestui subiect. Răspunsul este exact aşa cum mă aşteptasem. Am mai fost informat că modificările recomandate de către guvernul Statelor Unite îmi vor fi puse la dispoziţie ca să-l pot ţine la curent pe Vinogradov.


In urmă cu câteva zile, am primit ceva mai multe informaţii, privind motivaţiile posibile ale recomandării guvernului de a se comuta pedepsele capitale în cazul primului lot de criminali de război. Johnny Ionniţiu, secretarul particular al Regelui, spunea că Pătrăşcanu, Tătărescu şi Groza, simţind reacţia negativă provocată pretutindeni în ţară de metodele folosite de-a lungul proceselor şi de severitatea sentinţelor, au hotărât că trebuia făcut ceva. Ei au expus problema ruşilor, explicându-le întreaga situaţie şi subliniind în mod deosebit faptul că, în marea lor majoritate, acuzaţii nu făcuseră nimic altceva decât să se supună ordinelor superiorilor. Ei au obţinut acordul ruşilor pentru o cerere de clemenţă, pe care au înmânat-o apoi Regelui.


Ieri s-a încheiat procesul intentat de către Tribunalul Poporului unui al doilea lot de criminali de război (de data aceasta paisprezece jurnalişti) (100). Din cei paisprezece, numai doi au fost condamnaţi la moarte în contumacie, întrucât ambii inculpaţi se află acum undeva peste hotare. Restul au primit sentinţe variind ca gravitate între muncă silnică pe viaţă şi 12 ani închisoare. De data aceasta, procesul s-a desfăşurat fără probleme, într-o încercare aparentă de a asigura acuzaţilor toate drepturile constituţionale. Părerea generală este că aceste sentinţe vor fi executate întocmai în forma în care au fost administrate.

Marţi, 5 iunie 1945

Dl Auschnitt a venit să mă vadă azi-dimineaţă. Este foarte îngrijorat de influenţa din ce în ce mai mare a lui Malaxa, duşman pe viaţă şi pe moarte al lui Auschnitt în lumea afacerilor, de mai mulţi ani de zile. Auschnitt spune că Malaxa este o unealtă docilă în mâinile ruşilor şi comuniştilor şi că nu îl interesează câtuşi de puţin soarta viitoare a naţiunii române. El spune că Malaxa îl vânează şi că el (Auschnitt) a găsit de cuviinţă să-şi pregătească plecarea din ţară în orice moment, dacă situaţia s-ar complica.


Auschnitt susţine că, treptat, comuniştii câştigă controlul asupra tuturor sectoarelor. Consideră şi că înfiinţarea noilor societăţi ruso-române din industria petrolieră, a cherestelei şi din cea pentru construcţii navale reprezintă o ameninţare gravă a liberei iniţiative în afaceri în România. Este aproape dispus să admită că acum comuniştii ţin în mână naţiunea. Singura sa speranţă rămâne posibilitatea ca anglo-americanii să exercite presiuni asupra Rusiei, ceea ce el crede că s-ar putea face în cursul următoarei întâlniri a celor Trei Mari Puteri (101). Este de părere că România mai poate rezista încă două-trei luni, cu condiţia ca, la sfârşitul acestei perioade, Rusia să fie obligată să-şi mai slăbească controlul. Cheia întregii probleme rezidă — după părerea sa — în coloratura guvernului. Are sentimentul că, doar în cazul în care ar putea ajunge la putere un guvern reprezentativ, tabloul economic s-ar schimba puţin câte puţin în bine, iar ţara ar putea fi salvată. Consideră că cea mai rezonabilă soluţie, admiţând faptul că Rusia este deja profund implicată aici, ar fi formarea unui guvern de coaliţie sub conducerea lui Petrescu, liderul Partidului Socialist. Un astfel de guvern, în care este sigur că vor intra partidele istorice, ar putea strânge în jurul său întreaga naţiune şi ar mai putea încă salva ţara. Chiar şi actualul guvern, cu rândurile lărgite pentru a face loc şi liberalilor şi naţional-ţărăniştilor, cu portofoliile Internelor şi al Războiului deţinute de necomunişti, ar putea rezolva situaţia. El crede că este posibil ca o astfel de soluţie să reiasă în urma apropiatei Conferinţe a celor Trei.


Dl Stoicescu şi dl Georgiu m- au vizitat azi după-amiază. Dl Georgiu deţine o poziţie importantă într-o mare societate petrolieră românească, Creditul Minier. Scopul vizitei a fost să-mi expună părerile lor şi acea prevedere a acordului economic ruso-român care se referă la formarea unei societăţi mixte ruso-române în industria petrolieră.


Dl Georgiu a subliniat faptul că acordul stipulează formarea unei astfel de societăţi, care să funcţioneze de fado în industria petrolieră, explorând, exploatând şi rafinând produsele sale. Participarea ruşilor şi a românilor la această societate se va face în părţi egale (50%-50%). Participarea rusă va fi, evident, în întregime guvernamentală. Participarea română va fi atât guvernamentală, cât şi, într-o anumită măsură, privată. în conformitate cu legislaţia română în vigoare pentru domeniul petrolier, dreptul de explorare în câmpuri petrolifere posibile şi anumite drepturi de exploatare în câmpuri, care s-ar putea dovedi în viitor potrivite pentru forare, sunt rezervate guvernului român; noua societate, fiind o organizaţie guvernamentală, va obţine majoritatea acestor drepturi şi se va afla în curând în situaţia de a stopa aproape în întregime noi explorări ale unor societăţi petroliere cu capital privat din România.

De fapt, dl Georgiu a spus că pătrunderea acestei societăţi în industria petrolieră va sugruma treptat concurenţa societăţilor cu capital privat, date fiind numeroasele avantaje de care se bucură o societate controlată de guvern. Dl Georgiu consideră că acest lucru ar putea reprezenta primul pas spre instaurarea sistemului comunist în industria românească.

Dl Stoicescu a subliniat că o situaţie aproape identică există şi în domeniul navigaţiei, unde o societate nou formată se interesează de Dunăre ca şi de facilităţile portuare de-a lungul acesteia şi asupra celor din portul Constanţa.

Miercuri, 6 iunie 1945

Dl Berry şi cu mine ne-am întâlnit cu dl Maniu astă seară. Convorbirea a durat trei ore. Maniu a consumat o grămadă de timp, subliniind seriozitatea actualei situaţii pentru România, punând în mod deosebit accentul pe pericolul care planează asupra naţiunii ca urmare a recent semnatului acord de cooperare cu Rusia. El a arătat că acum, în toate domeniile economice importante, va exista o societate finanţată de stat, în care ruşii vor deţine cincizeci la sută din acţiuni şi care, din cauza poziţiei favorizante, ar putea să sugrume foarte rapid orice competitor privat. El consideră că acordul este periculos şi va avea cu siguranţă drept rezultat introducerea sistemului economic comunist peste tot în România, în care, curând, va dispărea iniţiativa particulară.

Fără a-şi dezvălui planurile, Maniu a lăsat clar să se înţeleagă că partidul său este acum gata să treacă la acţiune, cerând demiterea actualului guvern, dar cu condiţia de a primi garanţia că va avea sprijinul Statelor Unite şi Marii Britanii. El ne-a spus că Petrescu, liderul socialiştilor, era gata oricând să se retragă din Frontul Naţional Democratic, provocând astfel o criză (103). El afirmă că Petrescu ar putea aduce împreună cu el întregul Partid Socialist, cu excepţia unui grup redus de simpatizanţi ai extremei stângi. El şi-a mai afirmat convingerea că îl poate determina pe Rege să ceară în orice moment demiterea guvernului.

I-am explicat lui Maniu că nu putem, bineînţeles, face afirmaţii oficiale referitoare la atitudinea guvernului nostru faţă de o astfel de mişcare, dar că putem declara deschis că, după părerea noastră, Rusia ar fi pe deplin îndreptăţită să folosească măsuri drastice pentru a anihila orice încercare de răsturnare a guvernului care să implice o revoltă sau un conflict armat. I-am spus că guvernul Statelor Unite nu consideră că actualul guvern român este reprezentativ pentru poporul român şi că problema nu este considerată deloc drept încheiată. Am spus că suntem aproape siguri că se va ajunge la un acord în ceea ce priveşte România şi alte naţiuni europene, într-un viitor nu foarte îndepărtat, probabil în cadrul unor convorbiri personale între cei trei şefi ai principalelor State Aliate şi că suntem de părere că orice tulburări provocate între timp în România ar face realmente mai mult rău decât bine cauzei naţiunii. Maniu a fost foarte dezamăgit şi ne-a spus că nu se gândeşte să provoace tulburări decât în cazul în care ar fi sigur de sprijinul Statelor Unite şi al Marii Britanii.


Note:

(97). între 25 aprilie—26 iunie 1945, s-au desfăşurat lucrările Conferinţei de la San Francisco, la care au participat reprezentanţii a 50 state. A fost adoptată Carta Naţiunilor Unite, în care au fost stipulate scopurile şi principiile ONU.

(98). în realitate, nu toţi acuzaţii din primul lot de criminali de război au fost condamnaţi lamoarte(vezi nota 91).Mai mult,la 1 iunie 1945, Regele a semnat, la propunerea guvernului, decretul de comutare a pedepsei în muncă silnică pe viaţă pentru toţi condamnaţii la moarte sub acuzaţia de criminali de război, formulată de Tribunalul Poporului în primul proces.

(99). Unele cadre militare din Diviziile „Tudor Vladimirescu“ şi „Horia, Cloşca şi Crişan“ (divizii constituite din prizonierii români voluntari din URSS) au fost frecvent folosite în munca de propagandă desfăşurată de guvernul Groza pentru înfăptuirea reformei agrare.

(100). Seceta din vara anului 1945 a avut consecinţe dezastruase pentru economia României, limitând şi mai mult posibilităţile de îndeplinire a clauzelor, şi aşa exagerate, ale Armistiţiului.

(101). La 4 iunie 1945, Tribunalul Poporului, continuându-şi seria proceselor, a pronunţat sentinţa în acţiunea intentată împotriva „gazetarilor trădători". Au fost pronunţate două condamnări la moarte, ambele în contumancie: Pamfil Şeicaru şi Grigore Manoilescu, opt condamnări la detenţie pe viaţă: Romulus Seişanu, Ilie Rădulescu, I.P. Prundeni, Gabriel Bălănescu, Pan Vizirescu, Aurel Cisma, Nichifor Crainic, Stelian Popescu (în contumacie), şi mai multe condamnări între 12-20 ani: Ionel Dimitrescu, Alexandru Hodoş, Radu Demetrescu-Gyr. Tuturor acestora le-a fost confiscată atât averea lor, cât şi a soţiilor şi descendenţilor.

(102). Este vorba despre Conferinţa de la Potsdam, din 17 iulie - 2 august 1945.

(103). In realitate, criza nu s-a produs. în vederea contracarării apropierii tot mai evidente dintre C.T. Petrescu şi liderii PNL şi PNŢ, PCR a susţinut gruparea Rădăceanu-Iordăchescu din cadrul PSD, reuşind ca, la Congresul extraordinar al PSD, din 10 martie 1946, să determine eliminarea din partid a liderului social-democrat.



va urma