Grupaj de poezii (38)

Nu mai adorm

Lili C. Bernini

Nu mai adorm demult,

Cu tine-n gând,

Dar uneori...

Te mai visez,

Şi mă trezesc

Căutăndu-te,

Printre amintirile de ieri.

Şi-un zbucium,

Mă cuprinde,

Dorul de tine mă arde,

Şi mi-aş dori,

Să pot zbura la tine,

Să te privesc

Să te ating,

Să te simt,

Pentru o clipă

Măcar lângă mine.

Şi împreună

Să evadăm,

De pe acest pământ,

Într-o lume

Unde să fim

Doar noi

Tu,..eu şi dragostea,

Ce ţi-o port,

Şi-n fiecare zi,

Să mă trezesc,

Doar cu tine.

TU

MIRCEA TRIFU

Să te găsesc, am străbătut

Mulţi ani lumina de femeie,

Acum, mi-s ochii mult mai grei,

De multe vieţi, a ta scânteie

I-ascunsă-n gelozii de zei.

Am răscolit cenuşa toată,

Unde-a căzut destinul mut,

Doar adierile chemării,

Din răni tăcute, fără scut,

Ne botezau dorul creării.

Te-am prins cu buzele trezite,

Înfometate de săruturi,

Prezentul, in bătăi de-aramă,

S-a scuturat de vechi trecuturi,

Când aşteptările se sfarmă.

Te-aşez, acum, pe-un pat de raze,

Aici te am înlăcrimată,

Tu, nebunatic trup de roză,

În disperat sărut de fată,

Trăieşti a dragostei hipnoză.

NINSOAREA DIN NOI

Angelina Nadejde

Ninge cu tristeţe, ninge cu tăceri,

Prin zăpezi şi griuri rătăcesc dureri,

Palide speranţe încolţesc în gând

Urme de iubire în altare-arzând.

Sar scântei de suflet, zborul le e frânt,

Ploi de neputinţe caută pământ,

Scânteiază dorul,vise-abandonate,

Uneori mai ninge cu singurătate.

Ne sufocă zilnic ucigând dorinţa,

Cheile-s la noi, nu găsim portiţa,

Peste sentimente şi iubiri blazate

Se depun troiene de banalitate.

Ninge şi-n altarul sufletului meu,

Rănile sunt aspre, sângerează greu

Tu, lumina lină-a-blândei dimineţi,

Spală-mi în zăpezi negrele tristeţi.

Vreau ninsori de flori peste umerii goi

Să-nflorescă iarna ce se-află-n noi,

Primăvară, vino, ne îmbracă iar

Cu scântei de viaţă-n foc incendiar.

Corbule, orbule…

Șișu Ploeșteanu Doria

corbul orbului întoarce lumina pe dos

vezi-le strigă cerșetorul din colț

corbul orbului cu aripi tăiate

te strigă

te lasă

te noapte răvaș

te frânge șoptind pervers la ureche

să-i spui mișelește iubirea în față

să-i spui despre piatra din care te naști

cu suflet și lacrimi ca un borfaș

doar corbul te știe

în minte îți umblă

și fură din tine o piatră de moară

cu șarpele-n spate

cu tunet în sânge

corbul te vrea și corbul te suge

te noapte răvaș la ziua răscruce

revers ucigaș în femeile mute

vezi-le strigă mireasa din vis

oceanul mai fierbe

din albul abis

vezi-le strigă pământul din tălpi

și frunza se crapă pe frunțile reci

mai spune-mi de ape

fântâni care plâng

mai spune-mi iubire

de poduri

de punți

te scutură bine de ghimpii din talpă

ce vină să ai

că vântul te sapă

pe aripi de corb prea rupte

prea noi

cu pașii în doi

pe ghețuri subțiri

tu vină nu ai

mai stai să murim

vezi-le strigă și corbul trăind

O băiețoaică cu ochi albaștri

Sandu Alrox

Ochii de un albastru profund,

părul de aur,

pielea cu adevărat albă,

întotdeauna într-o grabă,

nu oboseste niciodată.

Roxana,

ai un pic peste un an

și, desigur,

te supăra toate si totul,

mama ta și tatăl tău

te iubesc atat de mult

și vazandu-te cum cresti în fiecare zi

au cea mai mare satisfacție,

ce frumoasa!

Ești un farmec,

o băiețoaică cu ochi albaștri

PE CÂND

VALENTINA GRAUR LĂZĂRENCU

Pe când eram, sau poate nu eram,

În zămislirea unor legi schiţate,

Un tot întreg din ere adunam,

Să devenim figuri adevărate.

Eram cometă, sau un colţ de stea,

Sau poate praful, fără de suporturi,

Sau inimă ce încă nu bătea,

A unui suflet beduin prin corturi.

Tăcere sus, tăcere jos şi-alături,

Din nefiinţă fost-am zămisliţi,

Dar visul nostru zboară prin neanturi,

Acolo, unde-am fost de el găsiţi.

Şi ne-a adus aicea pe Pământ,

Şi ne-a creat din lutu-acestei ere,

Ne-a slobozit accesul la cuvânt,

Pe care noi l-am prefăcut în vrere.