Grupaj de poezii (42)

Liniște

Luminita Amarie

luna privită în oglinda ferestrei

tu tot mai departe

în Ținutul liniștii

obsesie de sticlă

crescut în ochii mei

vestești întunericul

caii albi cântările și focul

liniște atât de multă liniște

tremurat

fără frică

toată

nopții

mă dau

În viața fiecăruia …

Constantin Anton

Am sărutat crucea de la răscruce

Am mers dincolo de pași și de durere

Să am o viață mult mai dulce

Și gânduri fără lacrimile mele …

Prin porți de cimitir îngerul trece

Prin răni ce nu vor să mă recheme

Când totul se topește-n inima rece

În neputințe multe și-n blesteme !

Am sărutat crucea de la răscruce

Tămăduind trufiile din stele

Acoperind drumul care mă duce

Spre Schit, tăcere cu tăcere …

Prin porți de cimitir îngerul trece

Ochiul nu-l vede, urechea nu-l aude ;

Ziduri de umbră cu nr. 13

Se-nchid lăuntric în ultime secunde !

Bolnavii şadă cu morţii / Viii, sănătatea, strună!

Aurora Luchian

De judec cu stângăcie, vai, doresc a-mi cere scuze!

Însă-s tare dezgustată de sistem ce-mi stă prin muze,

Şi mă-ndeamnă cu mâhnire, revoltă, încrâncenare,

Să îmi vărs amărăciunea. Cât aş scrie-n “card îi doare”!

Sănătatea cere şpagă, moartea, programare, iată!

Dacă nu-ţi permiţi privatul eşti la stat planificată

Când vor învia străbunii…să se mire-n cor cu toţii;

Aştepţi în dureri cumplite pân’ te iau din milă, morţii.

“Nu sunt fonduri, (vin ecouri) pentr-un tomograf şi basta!”

Neuronii se răscoală: “Sunt la voi, în şpăgi, de asta!”

Cum să fie când de-o vreme, DNA-ul arestează

Hoarde de corupători? Mişei care boli, mimează…

Nu ador cifra, doar rima, dar cu socoteala-mi şchioapă,

Din belşugul “doamnei Mită”, sărmanul avea şi apă,

Şi curent, pâine pe masă, dinţii, “bani de zile negre”,

Aparatură-n spitale, doctoriţele integre…

Unde-s fondurile ţării ce-mi ia taxe din simbrie?

La corupţii de elită, în conturi, “spălaţi”...se ştie!

Cu gândirea hrăpăreaţă, logica cred că le sună:

“Bolnavii şadă cu morţii…viii, sănătatea, strună!”

Imbatarea cu muguri

Luminita Potirniche

sticla ferestrei

inverzita cu lumina de clestar,

absint turnat in pahar,

imbatarea cu muguri.

te trezeste tarziu,

cand ziua da spre seara,

o luciditate amara,

fara leac.

mahmureala imprecisa

a iluziei

ca ai trait inca o dimineata

nesperata de tine,

impusa de ceilalti.

Aici am rămas

Aurel Chiorean

Aici am rămas din toamna cu noi,

sub turme ce vin din nori de zăpadă,

când frigul, distanța se împarte la doi,

un cer e o taină, ca nimeni să o vadă.

Am în traistă amintiri și vise, regrete,

speranța-i cu ele în ziua de mâine,

ne desparte iubito, doar munții perete,

când veacul din noi, iubire rămâne.

Nu-mi pasă de clipa lumii reale,

am viața oglindită în suspinul de jar,

sub norii din cer voi trece agale,

să împlinesc un înscris, pe-o frunză...stejar.

Trăirea de-atunci e furată de-apus,

au rămas în scântei, doar iubire și viață,

aprinse de-un zâmbet cu care te-ai dus,

lăsând pe peron, doar o pană... speranță.

M-apasă doar dorul sub chintalele vieții,

dintr-un vis ce mă arde în foc de vestale,

aștept ziua-n care sub ochi, dimineții,

încolțește iar iarba, bucuriilor tale.

Întâlnire în trei

Marius Iulian Zinca

Timpul n-a avut timp şi pentru mine, să-i măsor clipa din noapte.

S-a apucat

să-şi scuture cerul fără nori,

în tunete şi lacrimile lui, parcă, erau fulgi.

Ce primăvară târzie în toamna mea

şi florile toate,

erau înflorite pe strada paşilor mei.

Îmi adorm ochii în culori de vis

şi alerg spre tine, tată,

spre banca noastră.

Întâlnirea în trei: tu, eu şi Sufletul.