Cătălina Cadinoiu
Reînnoieşte
crengile venicului, mamă,
Legile
Constituţiei se rescriu pe chirpici, cu degetele Ecaterinei,
cu
mugurii de salaneţ
din
adâncul căciulilor de astrahan.
Ghinda
s-a spart de fruntea unei memorii de călău.
Stăpânii
polei mâncau dimineaţa
miez
de ghindă,
eventual
fiert cu porumb
sau
prăjit în piele de somn sau copt
în
foaia certificatului meu de naştere.
Ochii
din astrahan au strâns ghinda
şi
în testament au lăsat crengile de stejar
pentru
venicul aspru
cu
care tu, mamă, ştii atât de bine să-mi aminteşti
că
plămânii mei sunt rame de lotcă.
Când
numele de starover începe să se strige singur
tu
laşi venicul să plonjeze
pe
spate ca un şoim fără tată
Îmi
îngrijeşti omoplaţii ca pe două gorgane
în
care femeile noastre strigă pe rând: „Filat, Cuzma, Alexei,
Stipan,
Iusei,
Iftei! Veniţi! Se răceşte cnâşul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu