Psalmul al 83-lea

Alexei Mateevici

Sufletul mi-i amărât

Şi de patimi ostenit,

Inima pace-mi doreşte

Şi la Tine, Doamne, vine,

Gându-a lumilor, Stăpâne,

La Tine în veci năzuieşte.

Păsărilor locuinţă

Le găteşte-a Ta voinţă.

Prin Preasfânta-Ţi hotărâre,

Greul crucii suferind,

Fiii micului pământ

Toţi gândesc la a Ta liniştire.

O, cu ce mare dor

Arde inima lor,

Când se trag la locaşele Tale.

Vreau să cânt eu cântări

Despre slava din cer

Ca să-mi spun în cântări a mea jale.

O, ce sunt fericiţi

Cei din cer proslăviţi,

Gurile nu le tac de cântare;

Nu ştiu ei cum ştim noi

Grele amaruri, nevoi.

Sufletu-i plin de-alinare.

Şi o zi, — ca un veac

O trăiesc mai cu drag,

Decât noi pe pământ, şi o mie

Eu la praguri să stau,

În locaşul Tău vreau,

Nu în curtea mea mare, pustie.

Fericiţi sunt ş-acei

Cari ş-aici în ani grei

Îşi îndreaptă spre Tine nădejdea;

Pe-al durerii pământ

Ei la cer cugetând,

Viaţa toată petrec îngereşte.

Valea plânsului greu,

Ei, crezând-n Dumnezeu,

O petrec ca o noapte senină

Şi găsesc bucurii

În copii, în clipe adânci de noapte,

Când tac a zilei voarve, şoapte.

În arzătoarea rugăciune

Ş-acelui nume să răsune,

Ce somnul vostru vă privea,

Cu sfânta cruce vă-nsemna,

Cu mila Domnului chema

Asupra capetelor voastre...