Epurarea (15)

Victor Suvorov

PRIMUL AVERTISMENT AL LUI TUHACEVSKI

Ne vom extinde într-o coaliţie socialistă atunci cînd vor izbucni noile revoluţii socialiste sau cînd va trebui să ocupăm un raion sau altul aflat sub stăpînirea capitalului.
M.N. Tuhacevski, Probleme ale strategiei moderne


Tuhacevski a prevăzut şi ne-a prevenit de năvălirea duşmanilor!
Nu este asta o manifestare a geniului său ?

Corect. A prevăzut şi a avertizat.
Zic şi mai mult: nu o dată a avertizat, ci de două ori. Aşadar, hai să recitim aceste avertismente.

Primul avertisment despre planurile perfide ale inami­cului a fost publicat de Tuhacevski în 1931... Cu zece ani înainte de 1941 ! Cîtă perspicacitate !
Textul marii previziuni este atît de serios şi de important, încît îl voi cita în întregime (Tuhacevski M.N., Opere alese, voi. 2, p. 165).

PREGĂTIREA UNUI NOU RĂZBOI ÎMPOTRIVA UNIUNII SOVIETICE

Cu fiecare zi se clatină tot mai mult temeliile lumii capitaliste. O criză economică mondială, nemaiîntîlnită în istorie, care a evoluat pe baza crizei generale a sistemului capitalist, a cuprins toate ţările burgheze şi toate ramurile de producţie importante. Numărul şomerilor în ţările capitaliste a depăşit deja 35 de milioane de oameni şi continuă să crească. Are loc o largă ofensivă a burgheziei asupra clasei muncitoare : se micşorează salariile, se micşorează ajutoarele băneşti pentru şomeri, se prelungeşte ziua de lucru etc. Masele de ţărani se ruinează ca urmare a scăderii preţurilor la produsele agricole, a impozitelor ridicate, a arendei mari şi a dobînzilor mari pentru împrumuturi. Burghezia mondială, sprijinindu-se pe social-fascişti, acce­lerează exploatarea cruntă a oamenilor muncii, lichidează organizaţiile revoluţionare şi muncitoreşti, trage în demon­stranţi, aruncă în ilegalitate partidele comuniste. Dar aceste măsuri nu-i ajută. Cumplita criză se răspîndeşte şi creşte, creşte şi lupta maselor de oameni ai muncii din toate ţările pentru eliberarea lor de sub jugul exploatator. Succesele construirii socialismului în URSS conving tot mai mult masele de oameni ai muncii că pot scăpa de sărăcie şi opresiune numai pe calea revoluţiei proletare. Dezvoltarea impetuoasă a Uniunii Sovietice provoacă teama şi ura turbată a burgheziei, împotriva Uniunii Sovietice, care se îngrijeşte paşnic de construirea socialismului şi care duce ferm o politică de pace, se pregăteşte o nouă intervenţie imperialistă. Niciodată această pregătire a unui nou atac asupra noastră nu s-a desfăşurat atît de deschis şi de insistent. Miniştrii Americii, Angliei, Franţei şi ai altor ţări capitaliste circulă continuu dintr-o ţară în alta în căutarea unei soluţii pentru ieşirea din criză. Pentru salvarea capitalurilor lor înjghebează cu perseverenţă şi înfrigurare un front antisovietic. Pregătirea de război se desfăşoară şi sub forma unor atacuri armate directe, cum a fost asupra căii ferate din China Răsăriteană. Războiul împotriva Uniunii Sovietice se pregăteşte şi pe cale economică, pe calea luptei cu exportul produselor noastre peste hotare. Aceasta este organizată de întreaga presă bur­gheză, care duce neîntrerupt o campanie de minciună şi defăimare împotriva partidului nostru, a ţării noastre, a con­strucţiei socialiste. Burghezia se manifestă pe faţă sub forma unor atentate şi atacuri provocatoare asupra reprezentanţilor noştri peste hotare.

O dată cu lărgirea crizei capitalismului creşte şi pericolul de război. Burghezia caută o ieşire din situaţia creată printr-un război şi printr-o nouă invazie asupra Uniunii Sovietice. Industria militară din ţările capitaliste se dezvoltă mereu, în pofida crizei.

Acesta este avertismentul.

Mai departe, Tuhacevski scrie mult şi frumos despre faptul că partidul este cîrmaciul nostru, care ne conduce spre un viitor luminos, că îndeplinirea planului cincinal va asigura o viaţă fericită poporului nostru, că ostaşii roşii au datoria să păzească fericirea poporului muncitor ca lumina ochilor, că ostaşii roşii au datoria să se întreacă la studii. Cine nu se întrece, acela nu se pregăteşte bine pentru apă­rarea patriei proletariatului mondial. Tuhacevski explică simplu şi cu folos că întrecerea socialistă este cheia ridicării capacităţii de luptă a unităţilor şi subunităţilor, Tuhacevski recomandă cu stăruinţă să se studieze regulamentele militare, să se întărească disciplina militară, să se execute fără crîcnire ordinele comandanţilor.
Ce bine e să fii clarvăzător: numeşti toate ţările după o listă. Nu uita ca la sfîrşit să spui: şi altele ! Se va întîmpla apoi un război cu oricare dintre ţările numite, iar urmaşii recunoscători îşi vor aminti de geniu: El a prevăzut! El ne-a avertizat!

Dar destinul cel rău a aranjat lucrurile astfel încît nu a fost război cu nici una din ţările numite de Tuhacevski. Nu mă apuc să socot acum pe cine a avut în vedere Tuhacevski prin vorbele „şi altele", dar cele numite - America, Anglia şi Franţa -, nu ştiu de ce, dar nu ne-au atacat. Se vede treaba că ele se pregăteau de intervenţie, miniştrii circulau dintr-o ţară în alta, dar frontul antisovietic nu l-au înjghebat. Dimpotrivă, SUA şi Marea Britanic au acordat ajutor nepre­ţuit şi fără urmă de răzbunare Uniunii Sovietice în timpul războiului. Aviatorii ruşi n-au luptat numai pe avioane sovie­tice, ci şi pe avioane britanice şi americane. Iar alături de ei au luptat aviatori din Franţa. Tocmai cu reprezentanţii Statelor Unite, Marii Britanii şi ai Franţei, după război, Stalin a împărţit Europa în bucăţi. Tocmai judecători din URSS, SUA, Marea Britanie şi Franţa i-au condamnat împreună, la Nurnberg, pe criminalii nazişti.

În previziunile sale geniale, Tuhacevski a prevestit totul invers, printre inamicii posibili numind viitorii noştri afiaţi din al doilea război mondial. Dar nu a numit Germania printre inamici. Geniu, ce mai!
Exista şi o cauză pentru care Tuhacevski nu a numit Germania: faptul că Germania, conform Tratatului de la Versailles, a fost dezarmată şi lipsită de dreptul de a avea tancuri, avioane, submarine, artilerie grea. Însă tocmai în aceşti ani, Tuhacevski călea acea sabie fascistă care, după aceea, s-a lăsat asupra Rusiei. La Kazan se pregăteau tanchişti germani, la Lipeţk - aviatori, la Leningrad nemţii proiectau tancuri şi submarine, la Moscova, firma Junkers încerca şi construia avioane pentru viitoarele lupte. Tuhacevski era în relaţie directă cu toate acestea. Semnătura lui s-a aflat pe majoritatea înţelegerilor secrete cu Germania.

Însă în avertismentul său, Tuhacevski vorbeşte despre social-fascişti. Cine sînt aceşti social-fascişti ? Hitler şi hitleriştii ? Nu. Propaganda sovietică îi numea social-fascişti pe social-democraţi, pe care îi declara principalii inamici ai clasei muncitoare.

În previziunile sale, Tuhacevski spunea „şi alţii" - să fi avut în vedere şi Germania? Prin această aluzie să ne fi avertizat pe toţi ?
Mă rog, poate fi şi aşa. Deşi, pe de altă parte, dacă după aceea s-ar fi întîmplat un război cu Uruguay-ul, fanii lui Tuhacevski ar fi putut declara că genialul gînditor a avut în vedere, prin sintagma „şi alţii", chiar Uruguay-ul.

Însă dacă este să vorbim serios, în 1931, Tuhacevski nu a avertizat în privinţa pericolului german şi nu putea să aver­tizeze, fiindcă el însuşi a creat atunci acest pericol german.
Dacă mărturisim că prevestirile lui Tuhacevski sînt geniale, atunci, de dragul adevărului istoric, haideţi să recunoaştem că întreaga noastră ţară e populată numai de genii. Orice subofiţer sovietic de companie începea inspecţia de dimineaţă cu avertismentul că duşmanii clocesc pianuri, se pregătesc, iar soldatul Cutărică nu are cizmele văcsuite: te mănîncă mama ciorilor ! Iar renumitele noastre mulgătoare erau avertizate, la fiecare adunare a colhozului, că duşmanul veghează, că producţia de lapte trebuie să crească. Şi minerii noştri, coborînd în abataj, promiteau să dea cărbune peste normă, pentru că duşmanul nu pune geană pe geană. Şi Maxim Gorki îi scria lui Stalin că muncitorii sovietici se grăbesc buluc să se înscrie în partid, ca răspuns la uneltirile burgheziei mondiale, care se pregăteşte de o nouă intervenţie împotriva statului muncitorilor şi ţăranilor. Întotdeauna sovieticii şopteau disperaţi că sîntem înconjuraţi de duşmani. Cu cît deveneau mai lungi rîndurile la petrol lampant, cu atît mai mult politrucii din plămada lui Tuhacevski avertizau despre iminenţa atacului duşmanului. Tuhacevski avertiza că Marea Britanic, SUA şi Franţa urzesc planuri de atacare a Uniunii Sovietice. Acest avertis­ment a coincis în chip ciudat cu ruinarea forţată a maselor de ţărani de către trupele lui Tuhacevski. Era vremea colectivi­zării, a foametei, a părăsirii satelor, a nimicirii milioanelor de oameni. Dar Tuhacevski ne terorizează: măcar de n-ar fi război! Nu face nimic că mulţimi de copii mor de foame ca muştele în octombrie - în schimb nu avem război! Dar atenţie: de peste mări şi ţări flutură stindardul negru al duşmanilor!

În anii '30 nu era mare greutate să socoti cine va fi inamicul Uniunii Sovietice în război. Spania? E cam departe. La fel şi Portugalia. America? Pe atunci nu aveam cum să ajungem la ea, iar America nu era atît de proastă să atace pe cineva. America supunea lumea nu cu armele, ci cu dolarul. Atunci cine va fi inamicul nostru? Franţa? Se încon­jurase cu o linie de apărare, iar strategia ei era defensivă. Marea Britanic ? Nici la ea nu aveam cum să ajungem, iar englezii nu aveau nici atîtica gînd să ne atace. Anglia avea multe colonii pe care abia le putea ţine. Atunci Tuhacevski a avertizat despre primejdia britanică, dar acum Marele Stat-Major este silit să recunoască faptul că nu exista nici o primejdie din partea Marii Britanii. Locţiitorul şefului Marelui Stat-Major, generalul de armată M.A. Gareev, spune : „Anglia se pregătea de război extrem de pasiv. Avea trupe de uscat şi aviaţie limitate, de aceea nu era în stare să influenţeze serios cursul acţiunilor militare" (Mujestvo [Curaj], 1991, nr. 5, p. 149).
Reiese că inamicii noştri serioşi puteau fi numai Japonia şi Germania. Atunci nu exista altcineva care să lupte împo­triva noastră.

Îi sfătuiesc pe toţi să citească lucrările tovarăşului de luptă al lui Lenin, Karl Radek. El a lăsat urmaşilor tomuri întregi, în care afirmă că ne vor ataca germanii. Radek a fost arestat în Germania pentru pregătirea unui complot cu scopul răsturnării guvernului şi instaurării puterii comuniste, întotdeauna comuniştii şi-au acoperit acţiunile cu frica. La începutul anilor '20, cînd în Germania nu era nici un fel de armată, cînd în ţară bîntuia inflaţia şi anarhia, Radek pre­gătea o revoluţie la Berlin, în acest scop declara în întreaga lume că Germania intenţionează să ne atace.

Uniunea Sovietică a atacat Japonia în 1945 cu o declaraţie de război foarte vicleană: la început au atacat, au incendiat aviaţia de pe aerodromuri, iar apoi la aceeaşi oră - numai că după ora Moscovei, adică la opt ore după cele petrecute -, au declarat război, încălcînd toate înţelegerile de pace. În acest scop propaganda noastră ne-â ameninţat decenii întregi cu pericolul japonez, pentru ca într-o bună zi să atacăm Japonia. Şi Germaniei i se pregătea aceeaşi soartă. De aceea miile de agitatori ne înfricoşau cu Germania. Dar era doar propagandă - căci, după cum recunoaşte acelaşi general Gareev, comandantul Armatei Roşii s-a pregătit de război numai pe teritoriul inamicului, iar „posibilitatea des­făşurării unor acţiuni de luptă pe teritoriul său este practic exclusă" (Idem, p. 247).
Noi o făceam pe speriaţii, spuneam la toată lumea că acuşi-acuşi vom fi atacaţi, dar ne pregăteam să luptăm pe teritoriu străin.

Şi în timp ce Tuhacevski avertiza că ne vor ataca Marea Britanic, Franţa şi SUA, mii de alţi agitatori şi politruci numeau Germania şi Japonia. Şi prozatorii făceau acelaşi lucru. Şi poeţii. De acelaşi lucru ne înştiinţau şi comentatorii de fotbal. Şi comentatorii de politică externă. Şi judecătorii la procesele publice începeau rechizitoriile cu faptul că duşmanul veghează. Şi duşmanul era numit. Dau un exemplu la întîmplare: K.I. Solnţev, Voinskie prestuplenia (Crime de război) (Moscova, Iurizdat NKO SSSR, 1938). Acest K.I. Solnţev începe cartea în felul următor: „În orice moment, Armata Roşie este pregătită ca în cazul unui atac asupra Patriei noastre, să nimicească orice inamic pe propriul său teritoriu". Şi mai departe : „Fascismul german şi cel japonez pregătesc cu înfrigurare un război împotriva Uniunii Sovietice".

Iată cui ar trebui să ridicăm un monument! Iată cui ar trebui să i se dezvelească o placă comemorativă pe zidul Procuraturii militare generale : „Aici a lucrat genialul pro­curor militar, tovarăşul K.I. Solnţev, care încă din 1938 a prevăzut şi a avertizat că Germania şi Japonia se pregătesc de război împotriva Uniunii Sovietice".

Problema este că asemenea plăci comemorative ar trebui bătute în cuie în fiecare casă, căci toţi au avertizat că Germania şi Japonia se pregătesc de atac.

Iar Nikolai Şpanov a scris cartea Pervîi udar (Prima lovitura), despre cum ne va ataca Germania... Şi cum o vom distruge. Pe teritoriul ei. Scenariul războiului este urmă­torul : avem totul pregătit pentru trecerea neîntîrziată a graniţei, numai motiv nu avem... Dar iată că ei ne-au dat un motiv şi imediat am trecut graniţa. Să spunem că scenariul războiului nu este o fantezie a scriitorului Şpanov. Exact aşa armata noastră „a asigurat securitatea oraşului lui Lenin" : la început am desfăşurat patru armate la graniţa Finlandei, apoi ei au tras cu tunul în noi din cine ştie ce cauză - atunci ne-am enervat şi noi: „Ah, las' că vă arătăm noi! ". Şi stră­lucita noastră armată a dus flamura libertăţii pe teritoriu străin.

Cel mai bun film din acele vremuri era Dacă mîine va fi război. Şi un cîntec răsuna pe meleagurile patriei cu acelaşi avertisment: dacă mîine va fi război...

Iar acest război se termina întotdeauna prin faptul că armata noastră ducea steagul roşu al socialismului la popoa­rele şi ţările vecine.

Însă a mai fost un avertisment al lui Tuhacevski! Nu-i aşa? Căci după aceea Tuhacevski s-a corectat şi a numit printre posibilii agresori nu numai SUA, Marea Britanic şi Franţa, ci şi Germania... Poţi nega acest lucru?

Nu se poate nega. Într-adevăr, a existat şi un al doilea avertisment al lui Tuhacevski, în 1935.

Dar nu-i aşa că ceea ce am aflat despre Tuhacevski este insuficient pentru a determina valoarea reală a previziunilor şi avertismentelor sale?



va urma