sâmbătă, 2 mai 2015

Băgău (8)


IOANA BRADEA




huai să-mi bag picioarele cum trece timpul!...


mă ridic în capul oaselor şi mă uit la el larg şi cînd ne pică
fisa ca la comandă izbucnim într-un hohot isteric de rîs pe care
nu-1 mai putem opri după aia, nu-1 mai stăpînim, se rostogolesc
sunetele schimonosite şi se izbesc apoi de pereţi sacadat şi
aproape vulgar se lipesc grimasele de covor şi toată camera se
umple cu fălcile noastre zgomotoase, rîdem amîndoi ca proştii
de trecerea timpului, rîdem pînă cînd ne dau lacrimile şi
sughiţăm ca nişte porci cuprinşi de isteria şi apropierea lui Isus
şi din spate îşi curbează peretele două colţuri, se înmoaie ca o
plăcintă şi abia atunci încep obrajii să ne doară, încep fălcile să
se despice în segmente obosite - eh, pagubă-n ciuperci, s-a întîmplat
şi la case mai mari şi mai vechi, Isis şi Osiris dacă nu mă
înşel... da’ poate că mă-nşel totuşi - se ridică în picioare şi dă
din mînă a lehamite - io mă duc să mă cac

futu-i, cum trece timpul într-adevăr!?! mă trezesc strigînd,
da-mi duc imediat mîna la gură, o acopăr şi mă uit speriată în
jur, să nu cumva să deranjăm pe cineva, să trezim pe cineva, oare
pe cine? hei! strig după el, îl văd oprindu-se în pragul băii, oare
s-ar întîmpla ceva rău dacă am pune şi un pic de muzică? ar fi
un gest nepotrivit, ce crezi? clatină din cap, apoi şi-l sprijină de
tocul uşii şi începe iar să rîdă înfundat, începe apa sa curgă din
robinet în cascadă - m-ar şi părăsi Marius dac-ar afla ce fumez,
Andros, dacă te apuci de droguri eu mă car dracului, să ştii! dacă
te apuci de aşa ceva ne despărţim imediat! murmur aşa pentru
mine imediat şi mă împleticesc să pun un cd în combină
Coltrane se potriveşte la fix cu noaptea asta mda şi stau şi mă
întreb cum dracu’ i-a venit ăluia ideea să-mi spună „mînca-i-aş
pizda ta“ numa’ pentru că la telefon aşa după voce aş semăna
cu noră-sa, cum naiba să mi se adreseze atît de bizar barbarul ăla
şi eu să cad pe spate auzindu-1 iar el imediat să mi se şi explice
deşi eu nici n-aş fi îndrăznit să-l întreb absolut nimica, mă minunam
doar în tăcere fără să bănuiesc c-o să-mi explice el singur
peste cîteva momente ca şi cum ar fi auzit ce gîndesc, cum
dracu’? şi apoi Bogdan, pornograful noetic de anvergură, cum
singur se definea într-o scrisoare zilele trecute după ce a regizat
& filmat incursiunea aia în teologia pornografiei pe care mi-o
imaginez în toate felurile posibile pe care o vei putea vedea la
cerere, important e că acum există nişte nori roz spulberaţi
pe cer, de altfel o cineva de la televiziunea dubai îşi cufundă
peristoltic sînii, mamelonul uriaş în bulgări noroşi, în
tablouri, pictînd cu ţîţa, sfîrc pe glandă, sfîrc pe smîrc, sfîrc pe
oglindă şi linguriţă, sfîrc de antracit, sfîrc hrănind irisul ochiului,
sfîrc botezînd unghiile de la picioare şi binecuvîntînd
gheaţa din frigider, în sfîr(c)şit, sfîrc împungînd receptorul de
telefon

receptorul de telefon

şi încă: sfîrc inundat de jetul de sifon, pe cînd o bătaie cu
sifon într-un film, o mică orgie sifonată erotic-patriotardă?
sfîrc împotmolindu-se în gura lui Christos, sfîrc aşteptînd pe
cărare o damă care citeşte cartea cu sfîrcul pe cărarea rîndurilor
proaspăt tipărite sfîrc şters pe rîndul scris aşadar sfîrcotecă
sfîrctecare etc

huai cum a trecut timpu’ ăsta, şopteşte Alex încă o dată şi de
la baie se întoarce cu idei noi - cum ar fi de exemplu să locuim
într-o republică, o ţară cam cît asta de mare, poate doar un pic
mai nouă, mai lungă, mai adevărată, una în care să nu plătim lucrurile
cu bani

da’ cu ce altceva?

cuvinte, să zicem

...cuvinte?!

mergi la piaţă după un kil de cartofi şi laşi în schimb cinci
minute de cuvinte

băi, Alex, te-ai prostit de tot? cum să laşi cinci minute de cuvinte!?

pur şi simplu vorbeşti cinci minute pentru un kil de cartofi,
zece minute pentru o ciocolată, cinşpe pentru un kil de banane

şi dacă vreau să-mi iau o maşină? îi surîd mefistofelic şi sper
să-l prind în capcană

hoo, că maşina se poate lua în rate - vorbeşti cîte-o oră pe
zi, sau două ore pe săptămînă sau cinci ore pe lună pînă-ţi
plăteşti maşina

şi de la firmă ce fel de salariu mi-ar da?

ăăă, stai să mă gîndesc un pic - mai ia o înghiţitură de cola
şi se încruntă - de la serviciu ai putea să primeşti trei sau patru
pungi de cuvinte or somethin’

da’ o vilă în Cotroceni cam cît să se fi făcut între timp?...

bănuiesc că alea trei volume cu cel mai iubit dintre pămînteni
ţi-ar ajunge

huai de capu’ meu, trei volume de vorbit

ei, lasă, că le vorbeşti în rate oricum - ridică încet din umeri
cu lehamite deja parcă nu vă ştiu eu pe voi, parcă nu ne ştim -
scriem în rate cu dobînda aferentă din totalul de cuvinte cu care
apoi tre’ să umplem un recipient de plastic lunguieţ ca ăla din
non-stopul de pe colţ

numai că nu-s cuvintele capace de cola şi atunci cînd şi atunci
cum dracu’ să vezi vasul umplîndu-se?

e un recipient special, măi fată, are aici la bază un microcip
care îţi afişează imediat toate datele pe un display, dacă ştii parola
poţi să accesezi inclusiv dicţionarul cu sistemul standard de
valori ale fiecărui cuvînt de pe pămîntul ăsta

şi copiii din Congo? de unde să ştie ei despre sistemul standard?

asta n-ar fi neapărat problema noastră - noi ca europeni ce
sîntem folosim cârdurile de cuvinte şi de restu’ ne doare-n cur

tu ai văzut vreodată un spărgător de bănci de cuvinte în came
şi oase? un falsificator de cârduri din astea?

nu, încă n-a văzut da’ timp ar fi căcălău măria ta dacă nu de
văzut măcar de inventat sau de închipuit unu’ fără carne sau oase
ci poate numa’ fibră şi tendoane prinse-ntr-o reţea oratorică şi cocacolică
şi ea - ţara asta ar trebui să se numească Oratoria, nu?

ar fi mai simplu orişicît

şi ar fi fără î din a - ce naiba mai fumezi acolo, că-ţi intră scînteile
prin degete, tu nu simţi?

nu fumez, comprim aici mai multe lucruri comprim cuvintele
şi poeziile mele ar putea deveni la o adică bancnote aşa că
io nici nu mai tre’ să vorbesc 10 minute ca voi eu întind pur şi
simplu foiţa şi poezia

foiţa...?

da, uite asta e o poezie în valoare de douăzeci de minute

da’ dacă nu te pricepe ăla? că doar e un simplu vînzător... să
nu fi citit în viaţa lui o poezie, poate doar pe alea cu cocorii din
clasa a Il-a... ce te faci?!

eeei, da’ există computere, soro! dotate cu un scanner special
valabil care să evalueze cîte cuvinte ai în poezia respectivă,
ce valoare şi ce greutate are fiecare

un vînzător de pătrunjel dotat cu computer şi scanner?

un vînzător de pătrunjel da, dar el nu e ce gîndeşti, el vinde
într-un supermarket sau un hypermarket hop hop

hiphopmarket băi da’ tot nu poţi să te prezinţi cu o poezie
ca aia - întind mîna spre foaia de exemplu care tremură pe covor
- un vînzător te vinde aşa... scurtuc

vax populi, el nici n-o să ştie că aia e poezie, o să creadă că-i
vorba de simple cuvinte înşirate pe-o foaie

o să zică „te-ai ţicniiit1' - ăsta s-o fi ţicnit de mi-a aranjat cuvintele
pă foaie aşa dă aiurea

să zică! sau să se lase vrăjit de-o bancnotă lucitoare ca asta
ehehei pe-atunci şi cuvintele erau de fapt fracţiuni ale monedei
întregi

un fel de euro-cuvinte

euro-valoare

care rupe filmul de aici încolo, îşi pune Alex căştile pe urechi,
o să se apuce imediat de scris poezii, pot să mă fac şi eu că
mîzgălesc ceva în agendă sau să mă introduc tiptil în pat unde
pot să citesc ceva sau să-mi închid cu mîna dreaptă ochii obosiţi
care ustură chiar dacă ştiu că n-o să pup eu somn pînă la trei
dimineaţa cînd deja o să fie prea tîrziu o să mă uit la pereţi o să
pun în combină cd-urile alea cubaneze, fixez aparatul pe „shuffle"
şi aştept să văd ce piesă o să se aleagă, ce melodie va urma, dacă
muzica asta nu te scoate din minţi şi nu te face să uiţi de toate
alea - e clar că nu mai ai scăpare, e clar că eşti dereglată de tot
Andros dragă, e clar că între timp între gînduri se face ora cinci
dimineaţa, nici nu mai are sens să mă culc că şi dacă mă bag în
pat acuma sigur n-o să mai reuşesc să mă trezesc pentru examen,
mă aşez mai bine pe scaunul din bucătărie de lîngă geam şi-mi
fac o cafea şi încerc să disting ceva printre umbrele lacului, printre
arătările alea fantastice care trebuie că mişună pe-acolo mai
ales pe un întuneric ca ăsta iar mă ustură ochii iar îmi fulgeră în
cap figura omului pe care l-am pierdut, figura cavalerului pe care
o să-l pierd deşi mă îndrăgostesc de el la orice oră din zi sau din
noaptea aia în care stăteam întinşi pe covor şi ascultam muzică
„băi, piesa asta îmi place de mă cac pe mine!“ şi îmi atrage atenţia
la ideea aia sau la ironia lui Tom Waits sau la versurile alea, eu
zîmbesc larg deşi ar fi mai indicat să vorbesc, să spun ceva, să-i
comunic şi eu o stare, o atenţie, o măslină, da’ îmi vine doar să
tac aşa abrupt şi compact, îmi vine să-l privesc cu toate puterile
cu toţi genunchii strînşi sub bărbie cu toate palmele încleştate
înşurubate în cearşaf cu toată pielea aprinsă, îmi vine doar să-l
ascult şi să-i surîd ca o lebădă mută ce să-ţi povestesc - păi
oricum vorbeşte el pentru amîndoi - fatală fascinaţie, Andros,
cine ştie ce-o să-şi imagineze omu’ că-i în capul tău, o să-şi
închipuie că-i gol, o să creadă că nu ai nimic de spus, nimic de
protestat, da’ nu mai contează, poate o să-l farmec data viitoare
cu ceva, dacă apuc, pînă atunci îl tot ascult, se tot face două
noaptea, pe la cinci tre’ să ne trezim, o să plece la Braşov iar pe
mine mă ustură ochii încă de dimineaţă de la somnul frînt, pentru
a cîta oară, în autobuz găsim totuşi două locuri şi ne aşezăm
cuminţi unul lîngă altul, e şi ăsta un joc, să taci aşa cu orele,
fiecare bănuieşte cuvintele celuilalt şi îşi programează apoi tot
felul de discursuri în cap, regizăm fraze şi idei pe care nu apucăm
să le spunem niciodată sau nu îndrăznim, fac pariu că-şi zice în
gînd de nu ştiu cîte ori pe zi „gata, azi îi spun totul, azi discut
cu ea pe faţă, aşa nu se mai poate!" - e şi ăsta un joc să-ţi imaginezi
cum trăieşte el în altă parte cum respiră cum gîndeşte cum
simte lucrurile fără tine altundeva dincolo acasă o să-mi fac o
cafea uriaşă şi fierbinte, da’ înainte de asta o să traversăm
străzile şi ameţită cum sînt fac un pas somnoros de pe trotuar
pe trecerea de pietoni da’ mă apucă el brusc de mînă şi mă trage
înapoi, stai, că încă e roşu, venea o maşină din dreapta toată plină
de viteză, na, că mi-ai salvat viaţa de sub roţi, cavalere, îmi zic
eu în gînd şi el îmi răspunde cu voce tare „băi... şi ce ne-am mai
pus-o pe Tom Waits.J"



va urma


















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu