Nu te-apropia de mine, nu te-apropia

Alexandru Miran

Nu te-apropia de mine, nu te-apropia,

sunt necurat, sunt necurat, nu-mi sta în preajmă!

Azi m-au poftit, sunându-şi aurul, la Mytilene,

m-au ispitit să-mi toarne statuie,

m-au spălat în lapte de iapă tretină,

încât auzeam nechezând văzduhul,

nerânduiala pletelor mi-au îndreptat-o,

mi-au luat măsuri să-mi croiască hlamidă,

mi-au închinat un poem cu vocabule rare

(hexapod, neutrino, şeol, abac, algoritm),

femeile lor, mirosind a sălcii dulcege,

mi-au întins nălucile mâinilor, să le sărut,

am fost plimbat prin sere cu orhidee.

Am fost cumpărat, vândut, mituit

cu verigi de metale nobile şi sentimentale,

am fost... ci nu te apropia, rămâi cât mai departe,

lângă răsuflarea bivolilor, la fântână.