sâmbătă, 16 mai 2015

Grupaj de poezii A (3)


Tot mai mult...
Violeta Ionescu







Văd mai mult decât lumina în inima mea când trăiesc
Văd mai mult decât viața în sufletul meu când iubesc
Văd mai mult decât aș putea visa, un univers în culori
Văd mai mult decât aș putea vedea la capăt de nori.



Aud mai mult decât cântecul minunat al păsărilor
Aud mai mult decât sunetul nemărginit al valurilor
Aud mai mult decât poate amintirea să o facă
Aud mai mult decât toate vocile puse laolaltă.



Simt mai mult decât o pot face doar într-o poezie
Simt mai mult decât se poate simți într-o veșnicie
Simt mai mult decât șoapta crengilor legănate-n vânt
Simt mai mult decât pot simți cu fiecare nou cuvânt.



Îmi doresc să pot vedea, auzi și simți mai mult decât lumea
Să pot vedea viața ca pe un curcubeu revărsat în fiecare stea
Să pot auzi sunetul cel mai pur în care sunt cascade de gânduri
Să pot simți iubirea nemuritoare care locuiește printre rânduri.




GENEZĂ
Carmen Huzum







Se naşte- o lume fără lume
Dă de ştire
Căci glasu-mi este ciob
De- atîta nelăsare
Şi drumul râu ce nu ştie oprire



Mă- mpart
Din umeri îmi răsare
Vlăstar firav de răzvrătire
Codru des
Din vreascuri păsări cuiburi ţes
Pe creste
Vulturi lasă urme- adânci de gheare
În piatră încrustate



Nebuni
Îşi joacă la ruletă straiul
Şi graiul
Împărţit din vremi la porţi
Copii
Ce nu mai ştiu a râde
Şi codri vii cu arbori morţi



Tu dă de ştire
În funduri de pământ şi în înalturi
În lung şi-n lat
De-a- ntregul
Ori în straturi
Se naşte-o lume fără lume




Tu, poezie…
Rodica Constantinescu







Tu, poezie suflu sfânt
Din zări înalte dăruită,
M-ai alinat cu-al tău cuvânt
Când am fost tristă și pierdută.



Prin tine plâng ori sunt ferice
Privirea, sufletului luminez,
Parcă un glas de sus îmi zice
Să scriu, să zbor și să visez.



Tu vii când sufletul ți-o cere
Cuprins de doruri tăinuite
Și-i dai o dulce mângâiere,
Mesaj al vorbei tâlcuite.



Învăţ cu tine pas cu pas,
Prin versul tău am renăscut,
Am înțeles al sufletului glas
Ce ani și clipe a suferit tăcut.



Cuvântul tău îl răspândesc
Fără a avea dorință de mărire,
Nu vreau răsplată ori lauri să primesc,
Ci scriu, voind să dau iubire.



Iar dacă aduc un strop de soare
Prin vers curat și simplitate,
Asta-i răsplata mea cea mare
Să simt o inimă cum bate.




Simți
Sandu Alrox







Simți
Ale noastre corpuri fierbinţi
Emoțiile febrile
Unul lângă altul
Într-un contact ciudat nou.



Simți roi dens
De acele gânduri care
În capetele noastre
Au încercat să rămână ascunse
Și apoi să le citească
Cu ochi diferiti
Neschimbati, frumosi.



Ne-am daruit din nou
Ochii noștri strălucitori,
Așa să fie lasat
Pentru a ne găsi din nou
La orice intalnire.




Sărbătoarea Învierii
Crina Ichim







Şi, vine sărbătoarea Învierii,
Pe uliţi... iar miroase-a cozonac,
Iar de-om veni, s-o-nveseli căsuţa,
Şi neamuri iar, ne-or aştepta in prag.



Copiii să alerge prin ogradă,
La masă, ouă roşii să ciocnim,
De la fereşti veghează ochii mamei
E-acolo totdeauna când venim.



Azi suntem domni, cu-n rost făcut departe,
Dar urma paşilor mai stăruie prin curte,
Şi glasul mamei se aude tainic,
Doar pentru cel ce ştie să-l asculte.
Lumina faptelor bune




Altădată
Ghitescu Lamureanu Elena







știam când vine primăvara

deși câmpul era încă spuzit ca și buzele mele.

nu știu de unde dar știam că orice sfârșit e un început

mama arunca ouăle clocite de malul derelei

și ieșeau din ele prunci de urzici,

în ajunul Floriilor mergeam cu salcie la cimitir

să-l întâmpinam, printre morminte, pe Cel viu și veșnic.

știam când vine luna mai,

bobocii florii de salcâm aduceau vestea din cerul gurii mele,

brusc dealul se umplea cu maci de parcă

ar fi înviat sângele mieilor sacrificați de Paști,

îmi creștea iarba sub tălpi înălțându-mă

și vântul mă mângâia ca un fluture uriaș.

știam că undeva, aproape, valurile mării bat ca un ceasornic

al permanenței, al speranței....


acum nu mai știu, pe undeva, pe aproape mai există un far?












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu