Tot
mai mult...
Violeta
Ionescu
Văd
mai mult decât lumina în inima mea când trăiesc
Văd
mai mult decât viața în sufletul meu când iubesc
Văd
mai mult decât aș putea visa, un univers în culori
Văd
mai mult decât aș putea vedea la capăt de nori.
Aud
mai mult decât cântecul minunat al păsărilor
Aud
mai mult decât sunetul nemărginit al valurilor
Aud
mai mult decât poate amintirea să o facă
Aud
mai mult decât toate vocile puse laolaltă.
Simt
mai mult decât o pot face doar într-o poezie
Simt
mai mult decât se poate simți într-o veșnicie
Simt
mai mult decât șoapta crengilor legănate-n vânt
Simt
mai mult decât pot simți cu fiecare nou cuvânt.
Îmi
doresc să pot vedea, auzi și simți mai mult decât lumea
Să
pot vedea viața ca pe un curcubeu revărsat în fiecare stea
Să
pot auzi sunetul cel mai pur în care sunt cascade de gânduri
Să
pot simți iubirea nemuritoare care locuiește printre rânduri.
GENEZĂ
Carmen
Huzum
Se
naşte- o lume fără lume
Dă
de ştire
Căci
glasu-mi este ciob
De-
atîta nelăsare
Şi
drumul râu ce nu ştie oprire
Mă-
mpart
Din
umeri îmi răsare
Vlăstar
firav de răzvrătire
Codru
des
Din
vreascuri păsări cuiburi ţes
Pe
creste
Vulturi
lasă urme- adânci de gheare
În
piatră încrustate
Nebuni
Îşi
joacă la ruletă straiul
Şi
graiul
Împărţit
din vremi la porţi
Copii
Ce
nu mai ştiu a râde
Şi
codri vii cu arbori morţi
Tu
dă de ştire
În
funduri de pământ şi în înalturi
În
lung şi-n lat
De-a-
ntregul
Ori
în straturi
Se
naşte-o lume fără lume
Tu,
poezie…
Rodica
Constantinescu
Tu,
poezie suflu sfânt
Din
zări înalte dăruită,
M-ai
alinat cu-al tău cuvânt
Când
am fost tristă și pierdută.
Prin
tine plâng ori sunt ferice
Privirea,
sufletului luminez,
Parcă
un glas de sus îmi zice
Să
scriu, să zbor și să visez.
Tu
vii când sufletul ți-o cere
Cuprins
de doruri tăinuite
Și-i
dai o dulce mângâiere,
Mesaj
al vorbei tâlcuite.
Învăţ
cu tine pas cu pas,
Prin
versul tău am renăscut,
Am
înțeles al sufletului glas
Ce
ani și clipe a suferit tăcut.
Cuvântul
tău îl răspândesc
Fără
a avea dorință de mărire,
Nu
vreau răsplată ori lauri să primesc,
Ci
scriu, voind să dau iubire.
Iar
dacă aduc un strop de soare
Prin
vers curat și simplitate,
Asta-i
răsplata mea cea mare
Să
simt o inimă cum bate.
Simți
Sandu
Alrox
Simți
Ale
noastre corpuri fierbinţi
Emoțiile
febrile
Unul
lângă altul
Într-un
contact ciudat nou.
Simți
roi dens
De
acele gânduri care
În
capetele noastre
Au
încercat să rămână ascunse
Și
apoi să le citească
Cu
ochi diferiti
Neschimbati,
frumosi.
Ne-am
daruit din nou
Ochii
noștri strălucitori,
Așa
să fie lasat
Pentru
a ne găsi din nou
La
orice intalnire.
Sărbătoarea
Învierii
Crina
Ichim
Şi,
vine sărbătoarea Învierii,
Pe
uliţi... iar miroase-a cozonac,
Iar
de-om veni, s-o-nveseli căsuţa,
Şi
neamuri iar, ne-or aştepta in prag.
Copiii
să alerge prin ogradă,
La
masă, ouă roşii să ciocnim,
De
la fereşti veghează ochii mamei
E-acolo
totdeauna când venim.
Azi
suntem domni, cu-n rost făcut departe,
Dar
urma paşilor mai stăruie prin curte,
Şi
glasul mamei se aude tainic,
Doar
pentru cel ce ştie să-l asculte.
Lumina
faptelor bune
Altădată
Ghitescu
Lamureanu Elena
știam
când vine primăvara
deși
câmpul era încă spuzit ca și buzele mele.
nu
știu de unde dar știam că orice sfârșit e un început
mama
arunca ouăle clocite de malul derelei
și
ieșeau din ele prunci de urzici,
în
ajunul Floriilor mergeam cu salcie la cimitir
să-l
întâmpinam, printre morminte, pe Cel viu și veșnic.
știam
când vine luna mai,
bobocii
florii de salcâm aduceau vestea din cerul gurii mele,
brusc
dealul se umplea cu maci de parcă
ar
fi înviat sângele mieilor sacrificați de Paști,
îmi
creștea iarba sub tălpi înălțându-mă
și
vântul mă mângâia ca un fluture uriaș.
știam
că undeva, aproape, valurile mării bat ca un ceasornic
al
permanenței, al speranței....
acum
nu mai știu, pe undeva, pe aproape mai există un far?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu