James Luceno
Cu nenumăratele lui canioane întunecate, terasele abrupte, adânciturile ascunse şi parapetele proeminente – cu abundenţa lui de ascunzători la vedere – Coruscantul invita la corupţie. Însăşi geografia lui inspira discreţie.
Palpatine se afla pe Coruscant de câţiva ani şi i se părea că îl cunoştea mai bine decât mulţi dintre locuitorii lui de o viaţă. Îl cunoştea aşa cum un tigru îşi cunoaşte teritoriul. Avea o înţelegere instinctivă a stărilor lui schimbătoare şi îi simţea punctele de forţă şi zonele periculoase. Aproape că putea vedea întunericul încolăcit care popula Senatul şi lumina puternică ce se scurgea din turnurile Templului Jedi.
Era un loc minunat pentru cineva care fusese mult timp un învăţat, istoric, iubitor de artă şi colecţionar de rarităţi; pentru cineva pasionat de explorarea diferitelor înălţimi şi profunzimi ale vieţii.
Adesea, îşi abandona roba complicată şi îmbrăca hainele simple ale unui comerciant sau ale unui pustnic. Îşi arunca o glugă pe cap şi rătăcea prin abisurile neluminate, pe potecile întunecate şi prin pieţele neglijate, prin tuneluri şi pe alei, prin lumea subterană murdară. Anonim, făcea călătorii spre ecuator, spre poli şi alte locuri îndepărtate. Dincolo de ambiţiile sale – pentru sine, pentru Naboo, pentru toată Republica – întotdeauna fusese modest şi această lipsă vizibilă de vinovăţie îi permitea să treacă neobservat; aproape dispărând în mulţime, aşa cum ar fi putut face doar o persoană solitară – ca unul care îşi fusese sieşi singura companie atât de mulţi ani.
Şi totuşi, alţii îl iscodeau. Poate chiar din cauză că dezvăluia atât de puţine despre sine. La început, presupusese că însingurarea lui trezea curiozitatea celorlalţi, ca şi cum el ar fi trăit o viaţă secretă.
Însă a aflat curând că, de fapt, ceea ce voiau cu adevărat era să vorbească despre ei; nu pentru a-i cere sfatul, ci atenţia, având încredere că urma să le păzească ascunzişurile vieţii lor la fel de bine ca pe ale lui.
Aşa se întâmplase cu Valorum, care stabilise o relaţie cu Palpatine la începutul celui de-al doilea mandat de patru ani în funcţia de Cancelar Suprem.
Ceea ce lui Palpatine îi lipsea în privinţa carismei, recupera prin candoare şi sinceritatea lui fusese cea care dusese la marea lui popularitate în Senat. Iată-l pe Palpatine, cu zâmbetul său veşnic; deasupra corupţiei, deasupra înşelăciunii sau făţărniciei, un fel de confesor, dornic să asculte şi cele mai banale mărturisiri sau cele mai josnice păcate fără a le judeca – oricum, nu cu voce tare. Căci în sufletul său judeca universul după normele sale, cu o înţelegere clară a binelui şi a răului.
Nu căuta altă îndrumare decât în sinea sa.
Printre delegaţii care reprezentau planetele din sistemele îndepărtate, reputaţia lui era deosebit de înaltă, în principal deoarece minuscula Naboo era una dintre acele lumi, singură la marginea Inelului Mijlociu, Malastare – casa granilor şi dugilor – fiind singurul ei vecin demn de luat în seamă. Ca mulţi dintre semenii ei, Naboo era condusă de un monarh ales – şi încă unul neluminat, în acest caz – însă era o planetă paşnică, intactă, bogată în elemente clasice şi locuită nu doar de oameni, ci şi de specia indigenă, în mare parte acvatică, numită gungan.
Deşi majoritatea colegilor săi se retrăsese din serviciul public la vârsta de douăzeci de ani, Palpatine alesese să rămână politician, iar mandatul său pe Coruscant îi oferise înţelegerea unică a bolilor care afectau sistemele îndepărtate.
În timp ce se împrietenea cu un grup de delegaţi bith aflase prima dată despre Frontul Nebula şi, mai târziu, tot un bith îl prezentase unora dintre conducătorii organizaţiei. De drept, Palpatine nu ar fi trebuit să aibă de#a face cu teroriştii, dar membrii fondatori ai Frontului Nebula nu erau nici fanatici, nici anarhişti. Multe dintre nemulţumirile lor legate de Federaţia Comercială şi de Coruscant erau legitime. Şi mai important, în orice problemă în care se implica Federaţia, era greu să rămâi imparţial.
Dacă Palpatine ar fi fost unul dintre mulţii senatori care primeau mită de la Federaţia Comercială, i-ar fi fost uşor să privească în altă parte sau să nu dea atenţie – după cum spusese Valorum. Însă, ca reprezentant al unei planete care depindea de Federaţie pentru hrană şi alte bunuri, aşa cum era Naboo, îi era imposibil să ignore ceea ce văzuse şi auzise.
În cele din urmă, bithul îl prezentase celui mai nou conducător al Frontului, Havac.
Pentru întâlnirile anterioare cu Havac, Palpatine alesese locuri ferite de la nivelurile inferioare, în afara legii, ale Coruscantului. Dar criza actuală din Senat ceruse ca ei să aplice un grad şi mai mare de discreţie, aşa că Palpatine alesese un club doar pentru oameni de la nivelul mediu al Coruscantului – un loc în care aristocraţii se puteau aduna pentru t'bac, coniac, jocuri de dejarik şi lecturi în linişte – şi unde existau, de fapt, mai puţine priviri iscoditoare decât la nivelurile de mai jos. Ca precauţie suplimentară, îl informase pe Havac despre acest loc în ultimul moment. Oricât de tactic era Havac, îi lipsea experienţa pentru a-l prinde pe Palpatine cu garda jos.
— Valorum este cutezător, zise Havac mânios, de îndată ce se aşezară la o masă din restaurantul cu lambriuri din lemn de esenţă tare al clubului. Are neruşinarea să anunţe o întâlnire la nivel înalt în Inelul Exterior – ba chiar pe Eriadu – fără să invite şi Frontul Nebula.
— Spre deosebire de Federaţia Comercială, spuse Palpatine, Frontul Nebula nu se bucură de reprezentare în Senat.
— Da, însă Frontul are mulţi prieteni pe Eriadu, domnule senator.
— Atunci, mă gândesc că este cu atât mai bine pentru voi.
Havac venise singur, ca şi Palpatine, deşi Sate Pestage şi Kinman
Doriana stăteau în apropiere. Palpatine acceptase de la început că "Havac" era un pseudonim, iar Pestage confirmase mai târziu acest lucru. Pestage mai aflase că Havac era născut pe Eriadu, unde holodocumentarele lui înflăcărate îl transformaseră pentru unii într#un duşman al Federaţiei Comerciale, un susţinător al drepturilor non#umane, un nemulţumit şi un idealist. Dorea cu disperare să schimbe galaxia, dar tiradele sale vizuale împotriva nedreptăţii trecuseră, în mare parte, neobservate.
Era venit destul de curând în Frontul Nebula, însă facţiunea militantă a acestuia îl recrutase pentru a servi unei agende speciale. Exasperaţi de indiferenţa Senatului şi de violarea continuă a acordurilor comerciale de către Federaţia Comercială, militanţii se hotărâseră să treacă de la simpla îngreunare a afacerilor Federaţiei, la terorism. Havac şi noii radicali ai Frontului erau decişi să lovească Federaţia Comercială acolo unde i-ar fi durut cel mai tare pe neimoidieni şi pe ceilalţi – în buzunarele lor burduşite.
Palpatine îl încurajase pe Havac, fără să susţină, de fapt, violenţa. În schimb, insistase că modul cel mai sigur de a provoca o schimbare de durată era de a lucra în Senat.
— Ne-am săturat de Valorum, spunea Havac. Loveşte docil când şi unde este interesată Federaţia Comercială. Ameninţarea lui de a taxa rutele comerciale este pur retorică. E vremea să îl convingă cineva că Frontul Nebula poate fi un inamic mai puternic decât Federaţia Comercială.
Palpatine făcu un gest nepăsător, ca de anulare.
— Este adevărat că domnul Cancelar Suprem înţelege puţine despre obiectivele Frontului Nebula
— Dar nu el este obstacolul nostru principal.
Havac susţinu privirea cu gene grele a lui Palpatine.
— Avem nevoie de un cancelar mai puternic. Cineva care nu s#a născut bogat.
Palpatine făcu iar un semn.
— Caută-ţi inamicii în altă parte. Caută printre membrii Directoratului Federaţiei Comerciale.
Havac se gândi o clipă la asta.
— Poate că ai dreptate. Poate că, într-adevăr, trebuie să căutăm în altă parte.
Rînjii subţire şi scăzu tonul vocii pentru a adăuga:
— Ne-am făcut un nou şi puternic aliat, care a sugerat câteva direcţii de acţiune.
— Chiar aşa?
— El a fost cel care a oferit informaţiile de care am avut nevoie pentru a distruge un cargobot al Federaţiei Comerciale la Dorvalla.
— Federaţia are mii de cargoboturi, zise Palpatine. Dacă vă aşteptaţi să fiţi victorioşi distrugându#le navele, vă amăgiţi. Trebuie să ajungeţi la cei de sus. Aşa cum am făcut eu în Senat.
— Avem vreun prieten acolo?
— Foarte puţini. În timp ce Federaţia Comercială are sprijinul multor delegaţi importanţi – Toonbuck Toora, Tessek, Passel Argente... Se îmbogăţesc din loialitatea lor.
Havac scutură din cap, revoltat.
— E de plâns că Frontul trebuie să cumpere sprijinul senatorial, în acelaşi fel deplorabil în care este obligat să angajeze mercenari.
— Nu există altă cale, spuse Palpatine, suspinând intenţionat. Instanţele de judecată sunt inutile şi părtinitoare. Însă corupţia are şi ea avantaje atunci când poţi să cumperi pur şi simplu voturile delegaţilor lipsiţi de scrupule în loc să fi nevoit să îi convingi de virtuţile poziţiei tale.
Havac puse coatele pe masă şi se aplecă în faţă.
— Avem fondurile pe care le#ai cerut.
Palpatine ridică sprâncenele.
— Deja?
— Binefăcătorul nostru ne-a spus că Profitul...
— Cel mai bine ar fi să nu ştiu cum le-aţi obţinut, îl întrerupse Palpatine.
Havac dădu din cap în semn de aprobare.
— O posibilă problemă. Fondurile sunt sub forma unor pepite de aurodium.
— Aurodium? Palpatine se lăsă pe spate în scaun, lipindu#şi palmele una de alta. Da, asta ar putea fi o problemă. Nu pot să distribui pur şi simplu pepite senatorilor pe care sperăm să#i... impresionăm.
— Sunt prea uşor de urmărit, zise Havac.
— Exact. Va trebui să convertim aurodiumul în moneda Republicii, chiar dacă asta va dura ceva.
Palpatine tăcu pentru o clipă apoi zise:
— Aş sugera ca unul dintre aghiotanţii mei să vă ajute să deschideţi un cont special într-o bancă de pe o planetă îndepărtată, care nu va pune întrebări despre provenienţa pepitelor. Odată ce aurodiumul va fi depozitat în siguranţă acolo, veţi putea transfera fonduri prin Banca Intergalactică şi să le extrageţi din cont sub forma creditelor Republicii.
În mod clar, lui Havac îi plăcu ideea.
— Ştiu că vei folosi aceste fonduri în cel mai bun mod posibil.
— Voi face tot ce îmi stă în putere.
Havac zâmbi admirativ.
— Eşti vocea sistemelor din Inelul Exterior, domnule senator.
— Nu sunt o voce a acestor sisteme, Havac, replică Palpatine. Dacă insişti să îmi oferi un titlu onorific, atunci poţi să consideri că sunt vocea Republicii. Să nu uiţi asta, pentru că dacă începi să te gândeşti la sistemele din Inelul Exterior contra celor din Inelul Interior, sectoarele stelare contra inelelor, nu mai poate exista unitate, în loc de egalitate pentru toţi, vom sfârşi în anarhie şi secesiune.
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu