I se spunea Machiavelli (XIV)

Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea

Lavinia Betea:
A sugerat sau i-a spus-o direct?

Stefan Andrei
Să-ţi povestesc ce zicea Ceauşescu mai departe: „Şi la ei armata era ţinută la aşa mare cinste că înşişi copiii de nobili se făceau ofiţeri. Chiar tovarăşul Jaruzelski. Copil de nobil, a devenit militar... Să-şi
rezolve ei problema cu forţele lor. Cu Armata, cu Ministerul de Interne. Mai bine decât să interveniţi voi.“ In situaţia aceasta, când a avut loc lovitura de stat a lui Jaruzelski, la două-trei luni de zile după întâlnirea lui Ceauşescu cu Brejnev, a fost o şedinţă a CPEx-ului la Club Bazin. Când m-au anunţat, eu eram la Snagov. Am venit cu maşina unde aveam două aparate de radio foarte bune. Şi de când m-a sunat să vin la şedinţă, până la Bucureşti, am ascultat comentariile diverselor posturi străine." Ai auzit ce s-a întâmplat în Polonia?, mă-ntreabă Ceauşescu imediat ce apar. „Păi..., ce-aţi spus dv. la Moscova."

Lavinia Betea:
Dar ideea aceasta clocise în mintea lui Ceauşescu sau îi fusese şi lui sugerată?

Stefan Andrei:
A lui. Aici eu nu am avut niciun rol. In discuţia cu el s-a convenit că, dacă se întâmplă să fie o intervenţie străină, noi nu participăm. Dar nu o să mai facem o critică aşa cum a făcut-o pentru Cehoslovacia. Deoarece sunt alte condiţii şi pentru că, într-adevăr, sunt forţe puternice în Polonia - Solidaritatea (8,) sprijinul Vaticanului, al americanilor - încât socialismul e chiar în pericol acolo.

Lavinia Betea:
Aceasta era şi concluzia dv.?

Stefan Andrei:
Asta era poziţia noastră.

Lavinia Betea:
După 1990, neprobată încă de documente, s-a difuzat versiunea solicitării tocmai de către Ceauşescu a unei intervenţii în Polonia de către forţele Tratatului. E adevărat?

Stefan Andrei:
Categoric, nu. A propus însă lui Gorbaciov o întâlnire a conducătorilor din ţările participante la Tratatul de la Varşovia pentru a discuta situaţia din Polonia. Concret, a făcut ce ţi-am relatat.

Lavinia Betea:
Ştia să joace şah?

Stefan Andrei:
Foarte bine.

Lavinia Betea:
Pavel Câmpeanu, care l-a învins într-o partidă jucată în închisoarea Jilava, a scris în memoriile sale că nu ştia nici să mute piesele (9).

Stefan Andrei:
Ce vorbeşti?! Foarte bine. Juca foarte bine şah din închisoare. însă şi aici se exprima caracterul lui prin aceea că nu accepta să fie învins. In primul rând că el făcea întotdeauna deschiderea nebunului. E2,
E4, şi scotea nebunul. In al doilea rând, revenea cu mişcările.

Lavinia Betea:
Adică făcea mutarea şi se răzgândea?

Stefan Andrei:
Revenea. Pe urmă, un final de pion de pe H2, sărea până pe H5. Trecea cu nebunul peste un cal, deşi nu avea voie. Au fost cazuri când am câştigat două partide. Şi de unde înainte ne invitase la masă, acum că „nu mai merg, nu mai mănânc“. Pentru că nu accepta să piardă. Erau partide cu 5-3 în favoarea lui. Şi aveam grijă, spre exemplu când mergeam la Stockholm cu avionul, să nu coboare supărat. Aranjam în aşa fel încât, dacă treceam de jumătatea drumului, îi dădeam lui partida. Să coboare binedispus. Sau când doream să obţin o aprobare — să plece un sportiv peste hotare sau un om de ştiinţă căruia nu-i dădea viză Securitatea — îl lăsam să mă bată cu 3-0. Şi ridicam problema: „Uitaţi, nu-i dă voie Securitatea, nu-i dă viză de plecare.. .„în primul rând, Andrei, spune care ne e scorul“, zicea el.
„Am mâncat bătaie cu 3-0“, mă „lăudam“ eu; „Măi, uite ce propune el, zicea către ceilalţi din delegaţie, eu sunt de acord să meargă. Dac-o rămâne, să rămână, dacă nu, să vină.“ Dar el, din problemele externe, multe lucruri le discuta cu Securitatea, pe care nu mi le spunea mie. Şi erau lucruri care azi sunt nedezlegate. Printre care povestea asasinatului lui Goma (10).

Lavinia Betea:
De vreme ce ordonase foc împotriva demonstranţilor din 1989, nu văd ce argumente s-ar putea aduce în a pleda pentru incapacitatea lui Ceauşescu de-a decide crime politice. Mi-aţi spus că din momentul când aţi devenit ministru de Externe vi s-a solicitat să lucraţi direct cu el. Aşadar, începând din 1978, Ceauşescu era deţinătorul secretelor de la Armată, Interne şi Externe. Informa în CPEx asupra acestor domenii doar ceea ce-i convenea şi cum voia.

Stefan Andrei:
In 1978, amândoi Ceauşeştii erau la putere. Ea dirija direct: propaganda, învăţământul, cultura, ştiinţa, cadrele.

Lavinia Betea:
Şi amândoi economia: făceau vizite de lucru prin ţară, vizionări la „săliţă“ unde aprobau sau respingeau diverse proiecte de „obiective" şi îi „impulsionau" pe prim-secretarii de judeţe, miniştri, membri CPEx. Din 1978 până în 1989, Ceauşeştii au deţinut toată puterea. Iar pe dv. v-a ţinut ministru de Externe din...

Stefan Andrei:
... aprilie 1978 până în octombrie 1985. După 1985 m-a trecut la Controlul Muncitoresc.

Lavinia Betea:
Apoi v-a cerut să coordonaţi Comerţul Exterior.

Stefan Andrei:
De Comerţ Exterior am răspuns din 1987.

Lavinia Betea:
Inţeleg că în toată această perioadă, pentru Ceauşescu resortul relaţiilor internaţionale însemna în primul rând comerţul României cu alte
ţări.

Stefan Andrei:
Aşa e. Trecând eu la Comerţul Exterior, nici nu eram subordonat primului ministru.

Lavinia Betea:
Şi lucraţi...

Stefan Andrei:
Direct cu Ceauşescu.

Lavinia Betea:
Ceauşescu vindea arme şi orice avea trecere peste hotare...

Stefan Andrei:
Plata datoriei externe... Aceea a fost făcută în timpul meu.

Invâtâturile lui Andrutâ pentru fiul Ceauşescu

Lavinia Betea:
Işi deschidea sufletul Ceauşescu în întâlnirile neprotocolare cu ceilalţi demnitari? Vorbea cum a conceput un proiect, un decret, o strategie?

Stefan Andrei:
Nu mă refer numai la amintirile mele personale. Sunt multe unde au fost şi alţi oameni. La un moment dat, era perioada când la ziua de naştere a unuia din conducere — la 50 sau la 60 de ani —, Organizau o masă unde se venea şi cu soţiile. Acolo, Ceauşescu a povestit odată cam aşa: „Intr-o iarnă, taică-miu a venit şi a spus: Uite care e situaţia. Aţi pus lemne pe foc în prostie şi eu n-am bani de-o ţuică. De acum înainte nu mai tai nicio cracă şi nu mai cumpăr niciun lemn. Mai băgaţi-vă unul în altul, mai trageţi o băşină, mai încălziţi-vă, mai puneţi o pătură peste voi şi gata. Şi n-a mai făcut foc în casă.“ După acea petrecere, eu i-am spus: „Tovarăşe Ceauşescu, noi stimulăm natalitatea, dar în ce condiţii nasc femeile astăzi... Când eram la ţară, maică-mea când a născut-o pe soră-mea, aveam lemne în curte. Ce face la bloc, cu ce se încălzeşte o femeie cu copil mic? Cu ce-1 păzeşte, la bloc, de frig?“; Zice: „Lasă, lasă, că găsesc ei soluţii, avem un popor inventiv".

Lavinia Betea:
Ştia că e frig, ştia tot? Noi credeam că i se fac raportări false de activiştii care vor să-şi menţină funcţiile.

Stefan Andrei:
El hotăra câte alimente se dădeau pe judeţe.

Lavinia Betea:
Cu prim-secretarii judeţeni? Ori acestora le comunica decizia conducerii?

Stefan Andrei:
Aşa cum ţi-am spus că problemele mari de la Externe le discuta cu mine, aşa şi problemele mari din agricultură le discuta cu cei din conducerea agriculturii. Bobu era acela care transmitea indicaţii la judeţe. După aceasta se făceau materiale de raportări, planuri, sinteze - ai văzut şi dumneata în arhive ce materiale. De 150 de pagini, dar fără legătură cu realitatea. Iar el nu planifica pentru anul viitor în raport cu, de exemplu, producţia de carne făcută anul precedent. Cu programul la televiziune, acelaşi lucru. „Tovarăşul, e prea puţin două ore de program pentru cetăţeni", ziceau. Şi el: „Adevărat. Să mai mărim câteva ore, dar educaţia şi cultura nu se fac prin televiziune. Se fac prin citit, prin spectacole, prin expoziţii, nu la televiziune, unde avem acelaşi program şi pentru ţăranul cooperator, şi pentru omul de ştiinţă. Cea mai mare audienţă este pentru emisiunile sportive." Şi atunci?!... Te duceai la el: „Tovarăşe Ceauşescu, uitaţi ce se întâmplă la mare. Vin străini să-şi facă la noi concediul şi sunt nemulţumiţi că la ora 10 seara se închid toate restaurantele şi barurile." Iar el: „Lasă, măi, că e bine. Pentru că, de fapt, nu trebuie să vină străinii la noi. Ne furăm căciula cu nişte bani scoşi de acolo. In timp ce avem oameni la ţară care nu au fost în viaţa lor la mare şi ar avea nevoie. Sunt copiii de la ţară care nu merg la mare, deşi le-ar face bine marea". Te întorcea pe partea cealaltă. Ce mai puteai zice?!... Pentru Ceauşescu, minciuna era un instrument politic. O folosea şi când erai în funcţie, dar după aceea? Să-ţi dau un caz. Mă cheamă Ceauşescu şi zice: „Măi, Andrei, ai dat ordin la ambasade să pună drapelul în bernă la moartea lui Brejnev? Zice că Apostol aşa a făcut la Buenos Aires." El zicea despre Apostol că nu e bine dacă vine în ţară, că are relaţii printre ilegalişti. Elena Ceauşescu, în schimb, zicea că Apostol stă şi se odihneşte în America Latină pentru că vrea să vină după Tovarăşul la putere. In cele din urmă, Ceauşescu îmi cere să-l rechem pe Apostol în ţară. L-am chemat în ţară, iar Ceauşescu cere să vin şi eu la el. Era cu Apostol. Şi începe Ceauşescu: „Măi, Andrei, voi mi-aţi spus mie că tovarăşul Apostol vrea să revină în ţară. El mi-a spus că nu. Vrea să meargă în Brazilia. Cred că nu eşti împotrivă". Şi am ieşit mizerabil. Deşi el îmi dăduse ordin să fie rechemat.

Lavinia Betea:
Şi-atunci, cum nu v-a bătut gândul să plecaţi, să-l lăsaţi pe Ceauşescu în plata Domnului?!...

Stefan Andrei:
Trebuie să mă repet aici. Se intra mai uşor decât se ieşea din conducere. Era un sistem bine pus la punct de Ceauşescu. Ţi se anula automat buletinul de identitate de Bucureşti. De exemplu, pentru foştii din învăţământ s-a luat hotărârea să fim radiaţi din listele de funcţii. Dacă pleci de la partid, să nu mai revii în învăţământ. Nu mai aveai cum intra. Cine-mi ţinuse mie postul de asistent la Construcţii şi cine m-ar fi lăsat să am două locuri de muncă - la Partid şi în Politehnică? Alt necaz. Noi avusesem case pe chirie aflate în administraţia raioanelor. Iar Ceauşescu spune la un moment dat: „Măi tovarăşi, tovarăşii de la Gospodărie se ocupă numai de mine, dar de voi cine se ocupă? Voi ştiţi cine vă vine în casă - la canalizare, la curent? Dacă ăsta vă pune cine ştie ce...? Vedeţi şi voi cum e cu teroriştii acum...“.

Lavinia Betea:
Securitatea vă proteja, prin urmare, de terorişti!

Stefan Andrei:
Zice: „Iată ce propun eu. Să creăm o secţie specială care să se ocupe de casele celor de un anumit nivel în sus. Casele să fie scoase de la primării şi trecute în seama acestei administraţii". Era stabilit şi un termen după care cel schimbat din munca pentru care-i fusese repartizată locuinţa trebuie s-o părăsească.Trebuia să găseşti foarte inteligent un mijloc de a ieşi. Eu aveam şi un necaz, deoarece la căsătoria cu nevastă-mea m-am angajat pe viaţă s-o las să facă teatru. Fusese dată afară din televiziune, din cinematografie,mai rămăsese cu teatrul. Ieşirea din conducere nu era treabă uşoară... Şi nu era vorba de bani. Eu, ca ministru de Externe, aveam 10.000 de lei salariu. Un prorector, un rector la o universitate avea 8.000 de lei. Nu-ţi mai spun alte avantaje... Dar eu puteam să câştig uşor banii aceia dacă aş fi putut reveni în construcţii. Dar cine ştie unde te trimitea? Pe Trofîn nu avea unde să-l trimită decât la un IAS? Mă dădea apoi afară din casă. Şi îmi dădea, unde mi-a dat Iliescu, un apartament cu două camere la etajul cinci, fără lift, lângă CimitirulSf. Vineri. Cu toată sinceritatea îţi spun, era mai uşor să intri în conducere decât să ieşi la dorinţa ta.

Lavinia Betea:
Dar această realitate a sutelor de case de oaspeţi şi casele de vânătoare răspândite în toată ţara, destinate exclusiv Ceauşeştilor, cum se justificau partinic? In unele dintre ele, cei doi n-au fost niciodată. Nelocuite de nimeni, erau recondiţionate, decorate, mobilate şi întreţinute. Situaţia acestor domenii de vânătoare şi case de protocol în ce termeni era discutată la înalt nivel?

Stefan Andrei:
Nu se discuta. Membrii CPEx-ului n-au discutat niciodată asta. Aparţineau Gospodăriei de Partid, cu filiale în toate judeţele. Lor le dădea ordin direct Ceauşescu. Problemele legate de casele de oaspeţi şi vânătoare erau rezolvate de Gospodăria de Partid, împreună cu Ministerul Silviculturii şi, poate, şi cu Securitatea. Trebuie reţinut că el lucra pe segmente şi între patru ochi cu fiecare şef de departament. Şi conducea în aşa fel că nu ştia stânga ce face dreapta. Insă nimeni nu ştia unde şi cum, n-a fost nicio aprobare în conducerea Partidului ca să i se facă aceste case de oaspeţi şi de vânătoare. Era subiect tabu. Nimeni nu ştia câţi salariaţi sunt aici, câte cheltuieli se fac. Totul era plătit de Gospodăria de Partid, fără aprobare, fără discuţii în CPEx...


Note:

8 La 17 septembrie 1980, în urma unui val de greve, în Polonia a luat fiinţă sindicatul naţional independent Solidaritatea. La primul Congres, organizat în anul următor (septembrie 1981), Lech Walesa a fost ales preşedinte. La presiunile Uniunii Sovietice, noul lider al Partidului Comunist polonez, generalul Wojciech Jaruzelski, a decretat pe, 13 decembrie 1981 legea marţială şi a desfiinţat Solidaritatea. In anul 1982, cei mai importanţi lideri ai sindicatului au fost arestaţi.

9 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Polirom, 2002, pp. 22—24.

10 Cu referire la autodenunţul făcut la 31 august 1982 de ofiţerul Matei Pavel Haiducu, în cadrul unei conferinţe de presă organizată de ziarul parizian „Le Matin“. Haiducu s-a declarat agent al serviciilor secrete româneşti, însărcinat de generalul Nicolae Pleşiţă, şeful CIE, cu misiunea de a-i ucide pe disidenţii Paul Goma şi Virgil Tănase. Tentativa de asasinat asupra lui Goma ar fi fost programată pe 18 mai 1982, cu ocazia unei recepţii la Hotelul Concorde Lafayette din Paris. Goma ar fi fost salvat de un agent francez deghizat în ziarist, care a vărsat „din greşeală" paharul în care Haiducu pusese otravă disidentului. Povestea cu Matei Pavel Haiducu şi afacerea Goma-Tănase nu sunt elucidate nici astăzi. Arhivele româneşti nu au scos la iveală o astfel de misiune a Securităţii.



va urma