sâmbătă, 30 mai 2015

Mantia Inselaciunii (15)


James Luceno






Se făceau speculaţii – de către cei care se dedicau acestor lucruri – că puteai să cazi de pe acoperişul Senatului şi să aterizezi drept în centrul medical în care delegaţii se bucurau de privilegii aparte, presupunând, fireşte, că vânturile care băteau prin hăurile Coruscantului erau potrivite şi că reuşeai să eviţi să fi lovit de vehiculele în mers în timpul trecerii prin căile de trafic.

O metodă mai sigură şi mai puţin periculoasă de a ajunge întreg la Centrul Medical al Senatului Galactic era să iei un turbolift din rotondă sau să fi adus cu o maşină zburătoare, aşa cum senatorul Palpatine alesese să facă.

Centrul medical ocupa cele cinci etaje superioare ale unei clădiri banale ce se înălţa abrupt către nivelul mediu al Coruscantului. Numeroasele ei intrări erau codificate, prin culori şi alte mijloace, pentru diferite specii, dintre care multe aveau nevoie de condiţii speciale de atmosferă şi de gravitaţie, aşa cum se întâmpla şi cu multe dintre lojile din rotonda Senatului.

Sate Pestage pilotă vehiculul zburător către un lob neocupat al unei platforme de andocare ancorată lângă intrarea marcată pentru oameni şi aproape-oameni, de departe cea mai decorată dintre toate zonele rectangulare de intrare.
— Nu pierde vremea, spuse Palpatine de pe scaunul din spate, dar fi discret.
Pestage dădu din cap.
— E ca şi făcut.
Palpatine ieşi din spatele maşinii zburătoare circulare, trase scurt de poalele mantiei sale brodate şi dispăru prin intrare. În hol se întâlni cu senatorul Orn Free Taa.
— Am auzit că sunteţi aici, spuse Palpatine.
Twi'lekul corpolent scutură din capul său masiv, în ceea ce ar fi trebuit să fie părere de rău.
— Un eveniment tragic. Cu adevărat îngrozitor.
Palpatine ridică o sprânceană.
— Bine, se înfurie Taa. Adevărul este că Valorum mi-a tot blocat cererile de reducere a tarifelor pentru exportarea ryllului de pe Ryloth. Dacă pot uşura asta vizitându-l la centrul medical, aşa să fie.
— Facem ceea ce trebuie, spuse Palpatine cu blândeţe.
Taa îl cercetă o clipă.
— Şi să înţeleg că vizita dumneavoastră se datorează unei îngrijorări sincere?
— Cancelarul suprem este vocea Republicii, nu?
— Deocamdată, zise Taa răutăcios.
Gărzile Senatoriale fiind postate prin toată zona de intrare, Palpatine fu obligat să îşi arate actele de nu mai puţin de şase ori înainte de a fi condus într-o sală de aşteptare rezervată vizitatorilor lui Valorum. Acolo, se salută cu delegatul Alderaanului în Senat, Bail Antilles – un bărbat înalt, frumos, cu păr negru – şi cu senatorul la fel de distins de pe Corellia, Com Fordox.
— Aţi auzit cine este de vină pentru ce s-a întâmplat? întrebă Fordox în timp ce Palpatine se aşeza pe canapeaua din faţa acestuia.
— Se pare că Frontul Nebula a fost implicat.
— Avem dovezi despre implicarea lor, zise Antilles.
Trăsăturile lui Fordox reflectau mânia şi nedumerirea.
— E de neînchipuit.
— Un act ce nu poate scăpa nepedepsit, aprobă Antilles.
Alăturându-li-se, Palpatine strânse buzele şi scutură din cap.
— Un semn îngrozitor al vremurilor prin care trecem, spuse el.
Multe dintre problemele care îi aduceau pe delegaţi în centrul
medical erau de obicei rezultatul consumului exagerat de mâncare şi de băutură sau al rănilor suferite pe terenurile de scoopbal, în accidentele de taxi aerian ori în ocazionalele dueluri de onoare. Rareori veneau delegaţii din cauza bolii şi, chiar şi mai rar, ca urmare a unei tentative de asasinat.

Palpatine se simţea vinovat.

Ar fi trebuit să înţeleagă ce avea să se întâmple în timpul întâlnirii cu Havac. De mai multe ori susţinuse tânărul militant că Valorum trebuia să vadă cât de periculos era Frontul Nebula. Însă Palpatine nu crezuse că Havac era atât de disperat, încât să recurgă la asasinat.

Faptul că Havac era şi prost îl făcea deosebit de periculos. Chiar credea că lucrurile aveau să meargă mai bine pentru Frontul Nebula cu altcineva în afară de Valorum în fruntea Senatului? Nu înţelegea că Valorum era singura speranţă a Frontului de a controla Federaţia Comercială, prin taxare şi alte mijloace? încercând să#l omoare pe Valorum, Havac nu doar întărise afirmaţia Federaţiei că Frontul Nebula era o ameninţare publică, dar adăugase şi greutate cererii neimoidienilor de arme defensive adiţionale.

Lui Havac trebuia să i se amintească cine erau duşmanii lui.
Fireşte, doar dacă Havac nu era mai mult decât lăsa să se vadă, îşi spuse Palpatine. Oare figura plăcută, dar opacă a lui Havac ascundea un intelect sclipitor?

Palpatine se gândi în timp ce Fordox şi Antilles îl vizitară pe Valorum. Încă medita la asta când Sei Taria intră în camera de aşteptare, ceva mai târziu.

Palpatine se ridică şi dădu din cap.
— Mă bucur să te văd, Sei. Ce mai faci?
Ea surâse cald.
— Sunt bine acum, domnule senator. Dar a fost groaznic.
Palpatine adoptă o expresie gravă.
— Vom face tot ce vom putea pentru a#l apăra pe Cancelarul Suprem.
— Ştiu că dumneavoastră o să faceţi acest lucru.
— Cum se simte?
Ea aruncă o privire spre uşă.
— Dornic să vă vadă.
Gărzi înarmate flancau uşa spre camera lui Valorum – o împrejmuire de aparate de monitorizare, fără ferestre, supravegheată de un droid medical biped echipat cu cleşti cu servoprindere şi un vocabulator asemănător cu o mască de respirat.

Valorum era palid şi încruntat, dar şedea în capul oaselor în pat, cu braţul drept, de la încheietura palmei la umăr, îmbrăcat într-un tub moale umplut cu bacta. Un lichid gelatinos, transparent, produs de o specie insectoidă extraterestră, bacta avea abilitatea de a produce reîntinerirea şi vindecarea rapidă a celulelor, de obicei fără a rămâne semne. Lui Palpatine i se părea adesea că substanţa minunată era o cheie a supravieţuirii Republicii, la fel de mult pe cât erau şi Cavalerii Jedi.
— Domnule Cancelar Suprem, spuse el apropiindu-se de pat, am venit imediat ce am auzit.
Valorum făcu un gest nepăsător cu mâna stângă.
— N-ar fi trebuit să vă deranjaţi. Îmi dau drumul astăzi, mai încolo, îi făcu semn lui Palpatine spre un scaun. Ştiţi ce au făcut gărzile când m-au adus aici? Au scos toţi pacienţii din camera de urgenţe, apoi au golit tot acest etaj, aproape fără să le pese de starea pacienţilor.
— Securitatea a fost asigurată, zise Palpatine. Ştiind că veţi fi adus, dacă ar fi dat greş, asasinii ar fi putut pune o a doua echipă în zona de intrare.
— Poate, acceptă Valorum. Dar mă îndoiesc că acţiunile protectorilor mei mi#au adus noi aliaţi. Se încruntă. Mai rău, trebuie să suport îngrijorarea falsă a delegaţilor ca Orn Free Taa.
— Chiar şi senatorul Taa înţelege că Republica are nevoie de dumneavoastră, spuse Palpatine.
— Prostii. Sunt mulţi calificaţi să ocupe postul meu. Bail Antilles, Ainlee Teem... chiar şi dumneata, domnule senator.
Palpatine mimă o expresie surprinsă.
— Nu prea, domnule Cancelar Suprem.
Valorum rânji.
— N-am putut să nu observ cum s-au comportat delegaţii în faţa dumneavoastră în timpul acelei sesiuni speciale.
— Inelul Exterior are nevoie disperată de voci. Eu nu sunt decât unul dintre cei mulţi.
Valorum scutură din cap.
— E mai mult de atât. Făcu o pauză scurtă. În orice caz, vreau să vă mulţumesc pentru mesajul pe care aghiotantul dumneavoastră l-a adus la podium. Dar de ce nu m-aţi anunţat din timp de planul dumneavoastră de a ţine o întâlnire la vârf?
Palpatine îşi desfăcu braţele graţios.
— A fost o decizie luată sub impulsul momentului. Trebuia făcut ceva înainte ca propunerea de taxare să ajungă în comisii, unde ar fi putut fi zdrobită imediat.
— O lovitură de geniu. Valorum amuţi pentru o vreme. Departamentul Judiciar m-a informat că atacatorii mei au fost membri ai Frontului Nebula.
— Şi eu am auzit.
Valorum scoase un oftat.
— Acum înţeleg cu ce se confruntă Federaţia Comercială.
Palpatine nu spuse nimic.
— Dar ce motiv a avut Federaţia Comercială să mă atace? Fac tot ce pot pentru a găsi o soluţie paşnică la toate astea.
— Evident, eforturile dumneavoastră nu sunt de ajuns pentru ei, zise Palpatine.
— Sunt aşa de convinşi că Antilles ori Teem ar face altfel?
Palpatine îşi formulă răspunsul cu grijă.
— Domnul senator Antilles se gândeşte doar la planetele Nucleului. Fără îndoială, ar sprijini o politică neintervenţionistă. Cât despre domnul senator Teem, probabil că ar oferi tot ceea ce cere Federaţia Comercială în privinţa armamentului avansat şi a francizelor adiţionale.
Valorum se gândi la acest lucru.
— Poate că am greşit atunci când am hotărât ca Frontului Nebula să nu i se permită să participe la întâlnirea la nivel înalt de pe Eriadu. M-am temut să dau impresia că Republica îi va recunoaşte ca entitate politică. Mai mult, nu mi i-am putut închipui stând la aceeaşi masă cu neimoidienii. Nelămurirea îi înceţoşă ochii. Dar ce-or fi sperat să câştige din uciderea mea?
Palpatine îşi aduse aminte cum vorbea Havac despre faptul că nu fusese invitat la întâlnirea la nivel înalt. Ne trebuie un Cancelar Suprem mai puternic, zisese Havac.
— Şi eu mi-am pus aceeaşi întrebare, răspunse Palpatine. Dar aţi avut dreptate să nu le cereţi participarea. Sunt periculoşi... Şi frustraţi.
Valorum dădu din cap.
— Nu puteam risca să intervină pe Eriadu. Prea multe sunt în joc. Sistemele îndepărtate trebuie să fie încurajate să vorbească pentru ele, fără teama de a fi pedepsite de Federaţia Comercială sau atacate de Frontul Nebula.
Palpatine îşi uni degetele meditativ, amintindu#şi de întâlnirea recentă cu Havac, auzind iar fiecare dintre cuvintele lui...
— Poate că este vremea să cerem ajutorul Jedilor, spuse el în cele din urmă.
Valorum îl privi îndelung.
— Da, poate că Jedi vor dori să intervină. Se mai lumină. Doi dintre ei au ajutat la împiedicarea aşa-zişilor mei asasini.
— Chiar aşa?
— Senatul va trebui să aprobe implicarea Jedilor. Doriţi să introduceţi moţiunea?
Ochii lui Palpatine se luminară.
— Ar fi o mare onoare, domnule Cancelar Suprem.
Lăsând în urmă platforma de andocare a spitalului, Sate Pestage acceleră în calea de trafic de nivel mediu, apoi, la fiecare intersecţie pe verticală, începu să urce spre drumurile de la nivelurile superioare, până când intră în zona rarefiată a limuzinelor şi a vehiculelor zburătoare particulare. Aici, rareori întâlneai un taxi, cu atât mai puţin o navă de curierat, pentru că aceia care locuiau la înălţimi aveau propriile lor vehicule şi bunurile erau livrate la magazinele de la etajele inferioare ale clădirilor şi erau urcate spre cer cu turboliftul.
Pestage continuă să urce până când ajunse pe banda cea mai de sus. În acea parte a Coruscantului, drumul era restricţionat pentru toate vehiculele zburătoare în afara celor pe care scanerele mobile de trafic le identificau ca bucurându-se de privilegiu diplomatic, ceea ce aparatul lui Palpatine avea.
Pilotă maşina spre platforma ataşată unui zgârie-nori luxos, înalt de un kilometru, şi andocă. Din compartimentul de bagaje al vehiculului, scoase două genţi care păreau a fi scumpe. Cea mai mare era pătrată cu mâner; cealaltă era o sferă cam de dimensiunea unui pepene, care se potrivi bine într-un sac de umăr special făcut.
Pestage le duse pe amândouă în holul superior al clădirii, unde fu scanat din cap până în picioare înainte de a i se permite să urce în turboliftul care ducea la mansardă. Încă o dată, documentele angajatorului său deschiseră multe uşi care altfel ar fi rămas închise pentru el. Câţiva rezidenţi se aflau prin zonă şi nici unul nu se uită de două ori la el, având încredere că oricine reuşise să intre în clădire avea tot dreptul să se afle acolo.

Merse cu turboliftul la mansardă, deţinută de unul dintre colegii de Senat ai lui Palpatine, dar care acum era neocupată, căci senatoarea se îmbarcase, doar cu o zi în urmă, într-o călătorie spre planeta ei natală.

În alcovul mansardei, Pestage duse genţile la intrare şi tastă un cod la ecranul încastrat în perete. Când scanerul ceru coroborarea retinală, introduse un al doilea cod, care îi ordonă scanerului să-şi scurteze rutina de securitate obişnuită şi să deschidă uşa.

Codul de trecere îşi făcu treaba şi uşa se strânse în perete.

O lumină slabă se aprinse când Pestage intră în camera elegantă din faţă. Mobila şi operele de artă care atestau gustul rafinat al senatoarei erau expuse peste tot. Pestage merse direct la uşile terasei şi ieşi.

Traficul zumzăia sub alcovul placat cu dale, iar luminile clădirilor şi mai înalte băteau spre el. Aerul era cu zece grade mai rece decât la nivelul mediu şi nici pe departe la fel de întunecat. De la zidul înalt până la piept, aflat la marginea terasei, Pestage vedea clar până la Templul Jedi, într-o direcţie, şi la Senatul Galactic, în cealaltă.
Dar nu aceste imagini îl interesau; doar cea aflată direct în capătul opus al canionului, într-o mansardă în mare parte cufundată în întuneric, de dimensiuni asemănătoare.

Pestage puse cele două bagaje pe podea şi le deschise. Cel pătrat conţinea un calculator cu ecran şi tastatură incluse. Cel de-al doilea, era un droid de supraveghere, rotund şi negru, cu trei antene care se extindeau din creştetul şi din lateralele lui metalice. Punând calculatorul în picioare, Pestage aşeză droidul lângă acesta.

Cele două aparate comunicară o vreme, într-un dialog de piuituri şi ciripituri. Apoi, droidul de supraveghere se ridică de unul singur şi începu să plutească în canion.

Pestage repoziţionă calculatorul pentru a putea urmări zborul droidului în timp ce introducea comenzi la tastatură.

Deja sfera neagră traversase abisul şi plutea în faţa uneia dintre camerele luminate ale mansardei, transmiţând imagini color înapoi pe ecranul calculatorului. Micul ecran înfăţişă cinci femei twi'leke, întinse cu toatele pe mobile confortabile. Una dintre ele era consoarta lethană cu piele roşie a senatorului Orn Free Taa. 
Celelalte ar fi putut fi consoarte mai puţin importante sau simple prietene ale lethanei, desfătându-se cu băuturi şi bârfind în timp ce senatorul cu faţă mare era în vizită la Valorum, la centrul medical.
Pestage era mulţumit. Femeile erau atât de absorbite de distracţia lor frivolă, încât nu aveau să intervină în treaba lui.

Comandă droidului de supraveghere să se mutte la o fereastră neluminată, la trei camere distanţă, şi să treacă în modul infraroşu. O clipă mai târziu, ecranul arătă o imagine de aproape a terminalului calculatorului lui Taa, care, deşi reuşea să comunice cu sisteme îndepărtate, nu putea fi accesat de la distanţă.
Pestage scrise repede ceva la tastatură.

Lipindu-se de fereastră, droidul tăie o gaură mică în geamul blindat şi antifonat – destul de mare pentru a face loc braţului de intercomunicare cu calculatorul care se desfăcu din corpul metalic. La capătul baghetei extensibile a braţului era o cheie magnetică, pe care droidul o introduse în mufa de acces a sistemului lui Taa.
Calculatorul porni şi ceru o parolă, pe care Pestage o oferi. Un agent novice s-ar fi putut gândi să îl întrebe pe senatorul Palpatine cum obţinuse parola. Însă o parte din ce îl făcea pe Pestage să fie un adevărat profesionist era faptul că ştia când să nu pună întrebări.
Calculatorul lui Taa îl primi înăuntru.

Acum era doar o problemă de a pătrunde în documentele relevante şi de a planta părţile de informaţii codificate care îi fuseseră date. Chiar şi aşa, infiltrarea nu era una de rutină. Mai întâi, datele nu trebuia să poată fi urmărite şi era indicat să fie introduse în aşa fel încât calculatorul să fie convins că, de fapt, descoperise informaţiile. Apoi calculatorului trebuia să i se comande să dezvăluie datele – să le însemneze – doar ca răspuns la anumite cereri din partea lui Taa.

Cel mai important, Taa însuşi trebuia să fie convins că descoperise informaţii de o asemenea importanţă răsunătoare, încât era obligat să le strige în gura mare.



va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu