Nopturnă

Radu Ionescu

Ascunde-te o lună în marea de uitare,

Acolo şi voi stele duceţi-v-a peri!

Să peară a voastre raze, ş-o noapte de teroare

Să vie acum din haos pe ceruri a domni!

Să fie noaptea neagră aşa îmi place mie

Căci noapte şi în mine etern a esistat;

Să plane noaptea asupră-mi, căci cerul cu urgie

În noaptea fioroasă pe mine m-a uitat.

În noaptea asta neagră să meargă-a mea durere

Spre cerul fără milă de nori acoperit

Căci nimini nu m-aude acuma în tăcere,

Căci nimini nu mă vede, şi asta am dorit!

Suflaţi şi voi acuma, o vânturi furioase,

Prin munţii cei gigantici, prin văile adânci;

Suflaţi pe mări întinse, şi undele spumoase

Faceţi-le să geamă, spărgându-se de stânci.

În astă armonie de valuri zgomotoase,

De stânci ce se sfăramă, de arburi ce trosnesc,

Din sufletu-mi să iasă suspine dureroase

Ce inima-mi sfâşie, ce peptul meu zdrobesc.

Ascunde-te o lună în marea de uitare,

Acolo şi voi stele vă duceţi a peri!

Să peară-a voastre raze ş-o noapte de teroare

Să vie acum din haos pe ceruri a domni!